Divine choice for a new fate +18 DamonLucia

Capitolul 1

P.O.V. Damon: [i]Unde sunt?[/i] Intrebarea ce nu-mi dadea pace, in timp ce se obisnuiau cu lumina puternica a soarelui. Prin almagamul de amintiri, se ivi un chip atat de strain, ce nu parea defel pamantean. [i]Cu ajutorul meu, vei putea merge ziua fara vreo bijuterie asupra ta. De acum esti un Death Dealer. Acesta este cadoul meu pentru tine. Pretuieste-l...[/i] spuse glasul mirific si chipul atat de angelic disparu ca o fantasma ce parea sa fie. Deschid ochii speriati, scotand un mic tipat de durere, cand razele astrului zilei imi intra in pupila. Caut cu frenezie inelul cu lapislaz, dar...
- Imposibil, murmur, cand vad mana nevatamata, ca era atinsa de lumina, dar nu ardea.
Ma ridic intr-o miscare neumana in picioare, cercetandu-ma atent, incercand sa gasesc vreo urma de arsura, dar nu era nicaieri. Trag aer in piept si pornesc usor, ametit spre sursurul de apa ce il auzeam. Chipul mi se oglindi in ochiul izvorului, facandu-ma sa raman uimit. Aratam exact ca acum sase sute de ani, dar ochii mi se facura de un albastru-demonic, cu pupila verticala. [i]Astia nu sunt ochii mei de vampir[/i], rostesc in gand, aratandu-mi colti ce erau mai lungi decat cei vechi. Acesta era cadoul de la femeia aceea. Puteam sta in lumina soarelui fara inel, ochii mi se faceau albastri-demonici cand imi aratam colti.
- Death Dealer, soptesc cele doua cuvinte ce denumeau specia de vampiri, ce erau condusi de o vampiroaica de aceeasi varsta cu mine, dar ea putea sa stea in lumina soarelui, fara sa aibe lapislaz asupra ei.
Nu-mi venea sa cred! Eram component a unui grup de vampiri, ce erau temuti de toate speciile cu acces la Putere. Ma calmez, iar ochii imi revenira la normal. Ma ridic in picioare, cautand cu privirea vreo urma de civilizatie in jurul meu.
- Mda, cand ai nevoie de o masina n-ai de unde sa iei, iar cand nu iti trebuie, stau rand in fata ta, mormai ironic, iar aerul din jurul meu framanta, incalzindu-se.
Ma transform intr-un corb, luandu-mi zborul spre Fell's Church. [i]Elena...[/i]

Conduceam ca un maniac pe autostrada, indreptandu-ma spre Vancouver, incercand sa scap de imaginea ce am vazut-o in Fell's Church si ma urmarea incontinuu. Nu-mi venea sa cred ca trecuse trei ani, de cand eu am fost mort. Elena i-a daruit natangului meu frate, doi copii, formand o familie mare si fericita, mai ales ca al treilea urma sa vina.
- Uita de ei! Marai, schimband automat vitezele de la Ferrari Enzo, de un negru-metalic, cu reflexii de albastru la lumina.
Era timpul pentru un nou inceput, eventual sa si muncesc, ca vreun specialist in epoca renanscentista italiana. Cand am intrat in oras, am cautat un loc de munca, gasind la un magazin de parfumuri, dintr-un mall cam de cartier, in partea de nord a orasului.
- De maine puteti incepe lucrul. Sa fiti aici la ora opt dimineata, ma informa managerul de la [i]Paradisul parfumat[/i], dupa ce am fost singurul sa deosebesc parfumurile intre ele.
- Am inteles domnul Smith, spun pe un ton amabil, dand mana cu muritorul si zambindu-i foarte prietenos.
Primul pas a fost facut, acum urmeaza al doilea punct important de pe lista mea. Sa-mi gasesc un cuibusor de nebuni. Imi cumpar un ziar de la un chisc, urcandu-ma in Ferrari, incepand sa citesc rubrica cu locuinte. Vroiam ceva discret, dar misterios si frumos.
- Imi place cum suna, spun vesel, pornind masina pentru a vedea o casa destul de interesanta, spun vesel si bine-dispus.
In cele douazeci de minute pana in cartierele cu case din Vancouver, am sunat-o pe domnisoara Rosse-Marie, ca as vrea sa-i vad vechia locuinta. Am ramas profund impresionat sa vad o casa cu etajul cu arhitectura victoriana, cu usa din brad, cu arc, dubla la intrare. Usile franceze, duble cu arc deasupra, impodobeau cele trei balcoane si usa din spate de la veranda acoperita.
- Buna ziua, aud un glas melodios, cu accent usor italian, facandu-ma sa zambesc galant. Dumneavoastra trebuie sa fiti domnul Damon Salvadore, spuse o femeie de vreo treizeci de ani, cu parul decolorat pana aproape de alb.
- Iar dumneavoastra sunteti Rosse-Marie, spun eu in italiana, pupandu-i dosul palmei, ca un gelteman ce eram. V-am sunat in legatura cu casa. As vrea sa o cumpar, trec direct la subiect, stregand privirea flamanda de aventuri carnale din ochii caprui-noroiosi.
Aproba din cap si ma invita sa facem actele, apoi imi dadu cheile. Dupa ce pleca idioata aia, am intrat in locuinta, fiindca tipa ma invitase deja. Casa era asa cum ma asteptasem. Sufragerie spatioasa, bucatarie lunga, scari in spirala din marmura, camere spatioase, bai incapatoare si un pod cu iesire in acoperis.
- Urmeaza mobila, spun vesel, alegandu-mi camera cea mai mare cu dressing-ul cel mai incapator.
Ies pe balcon si ma razam cu antebratele de balustrada, iar vantul primavaratic imi ciufuli usor parul. [i]Toate au un inceput, chiar si pentru un vampir... [/i]

                                                                    Capitolul 2

P.O.V. Lucia: Ramasite... ramasite maturate de praful amar, precum existenta mea. [i]Daca n-ai nici o fereastra, trebuie sa inventezi una[/i], spunea mama mea de fiecare data, cand trebuia sa rezolve o problema. Acum, daca m-ar vedea, ar fi complet dezamagita. Spre suprinderea mea, simteam un fel de usurare nefireasca la gndul ca numai era aici sa fie martora dezastrului ambulant ce purta chipul fiicei ei.Ea dormea linistita in maruntaiele Pamantului, nestiind ce facea familia ei perfecta. Imaginea familiei care s-a distrus o data cu ultima respitatie a ei. Inchizand ochii, am tras fumul aromat in piept, apoi am stins tigara in scrumiera. Am aruncat o privire spre cer si am aratat [i]semnul pacii[/i] asa-zisului Dumnezeu, care se distra secerand vietii in cele mai groaznice moduri. Sunete de chitara imi zgaria timpanul intr-un mod placut. Deodata mi-am amintit ca trebuia sa platesc o factura, ceea ce insemna trei zile de nemancat. Coborand scarile am auzit vocea taraganata a tatalui meu.
- Fir-ar al dracului! Unde e coniacul? Cat poti fi de idioata! Da-mi sticla, tarfa naibii! A zbierat, dand cu pumnul in fotoliul in care sedea zi si noapte, imbatandu-se crita, ca un porc.
- Este la piciorul fotoliului! Am marai, indreptandu-ma spre iesire.
M-am oprit in fata oglinzii, ignorand injuraturile sale. O fata tanara se holba la mine, cu sceptiscism. Slabisem foarte mult in ultimul an, pielea devenind alba, intinzandu-se peste oasele care ieseau putin in relief. Purtam o pereche de pantaloni, crem, stransi pe picior, o pereche de cisme negre de biker si un maiou negru, larg cu bretele groase si care atarna pe mine astfel incat marginea de sus a sutienului negru era vizibila. Incheieturile mele erau incatusate de bratari de piele neagra si argint, iar la gat aveam un lant de aur-alb cu un medalion din diamant, in forma de pheonix, primit de la mama mea, chiar inainte de a muri. Mi-am desfacut coada, lasandu-mi parul de culoarea vinului sa imi cada liber pe umeri. Trantind usa dupa mine, m-am suit pe motocicleta si am fonit spre centrul orasului.

Ma plimbam pe bulevard, cautand un magazin, care sa ofere tigari la reducere. Dintr-o data vederea acelei persoane m-a tintuit si mi-a inghetat sangele in vene. Omposibil! Nu poate fi el. Sperantele mele s-au destramat in momentul in care el se uita la mine atent. Ochii aceeia verzi, ma inghetau ca doua abisceri. Parul blond, ciufulit, lucea discret in lumina soarelui. A schitat un zambet lasciv care imi transmise fiori pe sira spinarii. Nu vroiam sa cad din nou in capcana aceea. Din fericire au vazut-o pe sora mea venind spre mine. Ma insfaca de brat si ma tari in directia opusa.
- Cat naiba o sa iti mai fie frica de el? Ma intreba ea, atintindu-si ochii caprui-noroiosi spre mine.
Parul saten, lung pana la jumatatea spatelui, ii flutura in adierea vantului de primavara.
- Nu imi este frica! M-am rastit enervata, smucindu-mi bratul din stransoarea ei.
- Ai treaba? Ma intreba curioasa, cu o sclipire diavoleasca in ochi.
- Nu...
- Atunci vino cu mine pana la mall, sa iau un parfum... si nu ma intreba de unde am bani! Ma avertiza cand a vazut ca am deschis gura sa protestez. Am eu resursele mele.
Nu aveam chef de cearta, asa ca am urmat-o. Pe drum mi-am cumparat un pachet de tigari mentolate la jumatate de pret, aprizandu-mi una.
- Fumatul asta o sa te omoare intr-o zi, a inganat, in timp ce urcam pe scarile rulante pana la etajul doi.
- Nu imi pasa, am zis, intrand in magazinul [i]Paradisul parfumat[/i], singurul magazin in care imi placea sa merg.
Am lasat-o pe sora mea sa cutreiere ca bezmetica, iar eu m-am oprit in fata raftului cu Calvin Klevin, marca preferata de parfum. Dupa un minut, un miros distinc, unic m-a distrat. Intorcandu-mi capul spre sursa, am depistat un tanar de vreo douazeci-douazeci si unu de ani, imbracat intr-o pereche de blugi negri, larguti, cu lanturi pe o parte, ce ii dadea un aer rock. Purta o camasa alba, cu emblema magazinului, deschisa la toti nasturi si cu manicile indoite si pe dedesupt o bluza de un gri neutru, ce ii accentua subtil pieptul si abdomenul bine-facut. Parul sau negru ca noaptea, lung pana la ceafa, ii scotea in evidenta trasaturile nobile, semanand cu un nobil italian din epoca renanscentista. Pometi si fruntea inainta, nas drept, putin ascutit si buzele carnoase, accentuate de maxilarul puternic, preau scultate de insusi Michelangelo. Parea de o frumusete neobisnuita, aproape ireala. Parea genul de tanar rasfatat, smecher, obisnuit ca toate fetele sa ii cada la picioare si toti baietii sa il linga in fund.
- Va pot ajuta cu ceva? Se adesa e mie si surorii mele pe un ton suav, adanc si seducator.
Inima incepu sa imi bata rapid, o ameteala cuprizandu-mi tot trupul im momentul in care i-am vazut ochii cparui-ciocolatii, putin alungiti si tiviti cu gene lungi. Parea un Hyperion imbracat in haine de vanzator...
- Da, vrem un parfum pentru iubitul meu! A exclamat sora mea, cand a realizat ca eu ma holbam buimaca la tip. E obisnuit cu marcile scumpe si pretentioase, a adaugat ea, cand a vazut ca barbati; a adus o sticluta de la o marca mai putin cunoscuta.
Brunetul i-a aruncat un zambet orbitor si i-a spus pe un ton amabil.
- Ai incredere in mine, seniorita. Acesta e parfumul potrivit. Uite cum facem. Daca iubitului tau nu ii place, alegi altul si va platesc diferenta de bani.
- E perfect! A sarit Aniella, cand a vazut ca mi-am revenit la normal si am vrut sa protestez.
Tanarul ma privi intens si s-a dus sa impacheteze parfumul pe care l-a dadut apoi surorii mele.
- Mersi pentru ajutor, a spus ea inrosind, apoi mi-a prins incheietura, tragandu-ma spre iesire.
Fara sa imi dau seama, am intors capul, intalnindu-i privirea misterioasa a acelui strain superb. Cand ne aflam in afara mall-ului, sora mea s-a intors la mine cu o expresie visatoare.
- Doamne, cat de secy era! A exclamat ea cu euforie.
- Parca aveai prieten, am spus sarcastic, suindu-ma pe motocicleta.
- Da, si? Oricum, tu erai cea pe care o sorbea din priviri. Ati face un cuplu dragut...
- Taci! Am repezit-o, cand s-a catarat in spatele mei si si-a pus mainile in jurul taliei mele pentru a-si mentine echilibrul.
- Doamen! Cand o sa-ti revi? Ma intreba frustata, iar eu am dat din umeri, pornind motorul. Chiar daca nu vrei sa admiti, ti-a placut timpul. Te uitai la el de parca era Apollo, nu alta! Daca nu il vrei tu, atunci paseaza-l mie. O mica aventura cu McDreamy nu ar strica.
Mi-am dat ochii peste cap, apoi am plecat spre casa. O singura intrebare ma framanta: [i]De ce ma simteam asa de atrasa de acel strain...[/i]

                                                          Capitolul 3

P.O.V. Damon: Ma uitam lung dupa fete, zambind amuzant de reactia celei mai mici dintre fete. [i]Se mai intampla sa ramai asa, cand vezi un tip ca mine[/i], spun in gand si ma indrept spre un cuplu de tineri ce se uitau pe la parfumuri.
- Va pot ajuta cu ceva? Intreb calm, zambind amabil, facand-o pe muritoare sa roseasca in obraji.
- Desigur, spuse tanara vesela, aratand spre o sticluta de Dolce Cabana cu miros de scortisoara si Tussaridi cu aroma de fructe exotice. Vreau pentru verisoara mea ce face maine saispe ani, ma informa fata, iar eu aprob din cap.
- As alege in locul dumneavoastra Tussaridi si daca imi permite-ti, as putea sa va arat o marca de sampon, gel de dus si lotiune de corp, la pachet cu acest parfum, la jumatate de pret, fata de cat costa sticluta din mana dumneavoastra, seniorita, ma ofer, iar cei doi au aprobat din cap, rugandu-ma sa impachetez oferta aceeia.
Dupa ce ei plecara, am aranjat niste parfumuri, apoi m-am asezat in spatele tejghelei, incepand sa fac un rebus foarte greu pentru oameni, dar foarte usor pentru mine. Hai, te rog, cum sa nu sti ca cel care a scultat Pieta a fost Michelangelo. Chicotesc usor, cand in minte veni o amintire, cand am mers cu tata si Stefan la Roma, pentru a vedea statuia. Aud un incarcat de arma, iar teava rece se lipi de tampla mea. Ridic sceptic privirea spre hot, ce avea o cagula pe chip si cam tremura ca varga.
- Da-mi bani! Marai tipul, tragand piedica sa para mai convingator.
Ma misc fulgerator, smulgandu-i arma din mana tipului, scotandu-i rapid gloantele si apasand butonul de panica. Acesta o rupse la fuga, dar la intrare a fost prins de paznici, care s-au mirat ca nu m-am pierdut cu firea in fata lui. Hai, te rog, sunt un vampir. De geaba tragea in mine, ca nu muream defel. Seful meu aproape a izbucnit in plans de bucurie, ca nu m-am lasat intimidat de muritor si ca l-am dezarmat singur, rescumparandu-ma sa imi aleg un parfum gratis din magazin. Zambesc si imi iau Christian Lacroix - Nuit pentru barbati, il inregistrez la casa, punand bani acolo din ai mei, apoi plec acasa, fiindca veni femeia ce ma inlocuia la pranz, dar puteam sa pun pariu, ca atunci, vanzarile magazinului scadeau drastic. Cobor in parcarea mall-ului, unde ma astepta scumpetea mea de Ferrari, iesind in evidenta printre celalalte masini. Dezactivez alarma si ma urc in masina, iesind din parcare, indreptandu-ma spre casa, mai ales ca vroiam sa vanez, dar inainte de asta, sa cumpar niste mancare pentru puii de caine si pisica, ce i-am cumparat ieri, plus mancare pentru mine, ca sa pastrez aparentele.

Despachetam lucrurile in bucatarie, tragand fara nici un efort plasticul de pe mobila, punand cumparaturile in frigider. Ii pun lui Noctis - un pui de pisica din rasa Mau - laptic in castronelul sau, iar lui Lux - un pui din rasa Husky - niste mancare speciala in bolul sau.
- Stati cuminti pana ma intorc, fiindca tata-Damon trebuie sa vaneze, le spun animalelor mele, apoi mi-am luat pe mine geaca mea din piele neagra si am iesit din casa.
Merg in curtea din spate, incepand sa ma misc mult mai repede decat viteza umana, trecand ca un spectru printre muritorii, ce isi vedeau de vietile lor cotidiene. Apar intr-un gang si vad niste prostituate, ce imi faceau cu ochiul. Zambesc si ma duc la ele, selectand doua tinere, pana in douazeci si trei de ani, pe care le iau cu mine, promitandu-le ca vom face un menaje a trois, mai ales ca tipele erau gemene-siameze.
- Imi place accentul tau. Esti cumva spaniol? Ma intreba una dintre ele, bagand mana in buzunarul de la spate al blugilor.
- Italian, o corectez, zambind pervers si facandu-i cu ochiul.
- Italian..., spune ceva in italiana, ma ruga cea de-a doua, facand ochi de catelus bleg.
- Sei molto bella*, le spun fetelor, care oftara visatoare.
Nu am stiut ca trei cuvinte puse anapoda, fac pe muritori sa ofteze. Imi dau ochii peste cap si intram intr-o scara de bloc, unde ele isi faceau de cap cu clienti. Folosesc Puterea si pun stapanire pe mintea lor, luand-o pe una dintre ele, ii dau capul intr-o parte si pe spate, ii dau parul peste umar, iar canini mei ii strapunse epiderma fragila, oprindu-se in vena, iar sangele incepu sa imi astampere setea ce o simteam in acel moment. Dupa ce o golesc, trec la sora ei, ce se uita calma la cadravrul jumatati ei. Ii iau si ei sangele, apoi le iau pe umeri mei, miscandu-ma repede cu ele, indreptandu-ma spre groapa de gunoi, unde le arunc in incinerator, dupa ce le-am lipsit de bijuteri si bani. Cu bijuteriile fetelor ma duc la o casa de amanet, scotand ceva verzisori.
- In seara asta n-am chef de nimic, deci o sa ma ocup de spatiul meu de nebuni, fiindca mai aveam de despachetat mobila din dormitor, sa o aranjez, hainele mele si multe alte lucruri.
Zambesc ironic in amuzant. [i]In jumatate de ora nu voi mai avea ce sa mai fac[/i], imi spun in gand, pornind spre casa, la pas normal, fiindca seara era lunga, facand orasul sa isi arate adevarata fata, iar eu vroiam sa o gust din plin...

                                                        Capitolul 4


P.O.V. Lucia: “ Like I said, disappearances happen. Pains go phantom. Blood stops running and people, people fade away. There's more I have to say, so much more, but... I've disappeared.”
Inchid caietul si ma uit in oginda. Ochi celesti ma priveau tristi. Imi desfac coada, lasand parul sa imi cada liber pe spate, apoi imi aranjez rochia aba de in si imi iau o geaca de piele maro inchis. Deodata telefonul imi suna. Raspund si la auzul vocii doctorului de familie, bataile inimii mi se accelerara.
- Buna ziua domnule Wilson.
- Buna Lusya, am primit rezultatele tataui tau si am o veste rea. Este bolnav de ciroza si se pare ca mai are doar doua luni de trait. Ti-as recomanda….
Restul discursului a ramas suspendat in aer deoarece am inchis telefonul in timp ce goneam spre usa pe care am deschis-o, zbughind-o afara. Alergam in timp ce mii de intrebari bazaiau in jurul creierului meu. Stiam ca sfarsitul va veni intr-o zi. Vederea copacilor m-a anuntat ca patrunsesem in padure. MA opresc si ma prabusesc fara suflare pe pamantul umed, ingropandu-mi capul in maini. Sfarsitu incepuse de mult. Din momentul in care ultima scanteie se pierduse din ochii mamei mele, famiia mea se metamorfozase si se degradase. Aceasta era doar cheia de bola, un pas pana la decaderea totala. Iar eu, in pofida faptului ca m-am straduit, nu am reusit sa schimb ceva. Scutur capul incercand sa ma adun.
Atunci creierul meu proiecta o imagine care ma facu sa inghet. Fata tipului de la magazin sau “Mcdreamy” cum la numit sora mea s-a intiparit in ochiul mintii. Parca intrasem pe pilot automat. Ma ridic tremurand incontrolabil dar reusesc sa ma taresc afara di padure, pe marginea soselei. Imi strang inconstient medalionul ce salasluia protector intre sani. Telefonul imi bazaia in continuare, dar nu l-am bagat in seama. Mergeam agale pe trotuar, ca un robot, ignorand privirile piezise sau zambetele fase ale trecatorilor. Gandurila mi se invalmaseau in cap ca o tornada salbatica. Eram o jungla inchisa intr-o armura de fier.
Cand am ajuns in fata magazinului, totul parca se stabilizase, iar creierul meu se calma. Lumina crepusculara scada rafturile cu sticlute intr-o lucire discreta ca aurul topit. Elixire cu tente multicolore inti vrajeau ochii si iti fermecau simturile. Intru sovaitor, aruncand o privire precuata in jurul meu. Il depistez si inima mea isi accelera ritmul. Analiza o sticluta de parfum, iar profilul tensionat ii trada concentrarea. Purta o pereche de blugi negri, un tricou alb si peste o camasa albasta in carouri cu mainecile suflecate. Fac un pas, dar ma opresc cand acei irisi cafenii m-au strapuns. Buzele erau curbate intr-un zambet enigmatic.
- Buna seara stimata senorita. Cu ce v-as putea ajuta?
- Vroiam sa iti multumesc pentru recomandarea facuta surorii mele. Cu parfumu acea i-ai salvat relatia, spun repede si ma intorc sa plec, inainte de a ceda impulsurilor.
Nu mai apuc sa fac ce mi-am propus deoarece stransoarea gentila asupra incheieturii mele mi-a atras atentia. Ma intorc si il privesc cu raceala pentru a-mi ascunde fascinatia si nervozitatea.
- Poate ai dori….
- Nu ma intereseaza, i-am taiat-o si mi-am eliberat mana. El se incrunta perplex.
- Nu inteleg, rosti brunetul intrigat.
Ma incrunt la randul meu. Ce vroia sa suna? Incerca sa ma inteleaga, cand nici eu nu ma puteam intelege uneori? PE secunda ce trecea ma fascina. Ca de obicei ,necunoscutul isi extinde ghearele, iar eu ma lasam ademenita in vartejurile de catifea neagra.
- Ce? Intreb si ridic o spranceana.
- Niciodata nu zambesti, constata el apoi chipul I se lumina. Am o idee. Permite-mi sa te scot la o cina, iar daca reusesc sa te ac sa zambesti pana la sfarsitul serii vom mai incerca o data. Daca nu, sunt sclavul tau pentru o saptamana.
- De ce? Nici nu imi stii numele.
Ma intorc din nou, vrand sa plec. Sentimentele mele imi rascaiau pieptul, incercand sa iasa afara.
- De ce esti asa trista? Ma intreba cu sinceritate.
Acele cuvinte parca au rupt corzile fragile ce imi tineau tulburarea in interior. Mintea mi se bloca, iar sangele imi alerga in vene. Incapabila sa ma mai controlez, am cedat. Ma napustesc asupra lui, iar el se dadu cativa pas inapoi surprins si se izbi de perete. Imi zdrobesc buzele de ale sale, sarutandu-l frenetic. La inceput nu a facut nici o miscare, apoi a inceput sa imi raspunda. Limba mea se strecura in gura sa, invitandu-I limba la joaca, iar mainile mele ii mangaiau scalpul si se ucau cu firele matasoase. Mainie sale mi-au apucat soldurile, tragandu-ma mai aproape. Pasiunea orbitoare aproape ma durea. Subconstientul meu inregistra melodia in surdina. Era cantecul “Come here boy” de Imogean Heap, una din trupele mele preferate. Acest gand s-a sters cand i-am simtit degetele mangaindu-mi delicat spatele. Stiam ca nu era normal ce faceam…..de fapt tot ce faceam era anormal. Nebunia pusese stapanire pe mine, iar eu ce faceam? Il foloseam si nici nu realizam asta. Remuscarea reusi sa atenueze focul din sufletul meu si ma facu sa ma smulg din bratele sale. Lacrimi fierbinti se formara in ochii mei cand i-am intalnit privirea uimita, nedumerita. Probabil ma credea dementa. Nu vroiam sa citesc ostilitatea care va aparea in trasaturile sale cand is va reveni din buimaceala.
Ma intorc si o iau a goana. Ploaia torentiala ma uda pana la piele intimp ce aergam ca o bezmetica. Simteam ca ma sufoc. La un moment dat am ajuns la un gang, unde ma rezem de un zid. Gafaiam si suspinam, retraind mometele recente. Aunec in noroi si imi strang capul in maini, plangand din ce in ce mai tare. Nu mai era nici o indoiala. Am ajuns in iad.

                                                                  Capitolul 5

P.O.V. Damon: Stateam uimit in prag, uitandu-ma lung dupa tanara. Tresar cand Lede veni sa ma inlocuiasca. Imi iau geaca din cuier si ii urmaresc mirosul prin ploaie, mai ales ca aveam geamul lasat jos de la masina. Opresc autovehicolul in dreptul unui gang, iar ochii mei au putut sa o vada cum tremura si plangea, in noroi. Fara sa imi explic [i]de ce[/i], dar vroiam sa o ajut pe fata asta. Oftez si cobor din masina, imi dau jos geaca de pe mine.
- Ce cauti aici?! Exclama speriata, cand i-am pus pe umeri geaca mea din piele. Cum m-ai gasit? Ma intreba speriata, cand m-am asezat cu fundul in noroi, in fata ei.
- Noroc, mint cu detasare, zambindu-i prietenos, aplecandu-ma spre muritoare, stergandu-i lacrimile de pe obraji ei. De ce o fata asa frumoasa, delicata ca tine, plance? O intreb, scotand dintr-un buzunar al blugilor un pachet de servetele, iau unu si incep sa ii sterg si mai bine chipul udat de lacrimile sarate si triste.
Fata trase aer in piept pentru a se calma si stranse si mai mult geaca mea in jurul ei, mirosind discret materialul parfumat al hainei. Zambesc amuzant, fiindca tanara se mai relaxa, suspinand in surdina.
- Ce ar fi sa mergem sa iti faci o baie fierbinte, o cana de cafea italieneasca si niste haine curate, ii propun, ridicandu-ma in picioare, scuturandu-mi parul de apa, care se depuse la loc. Promit bella seniorita, ca nu o sa va fac nimic, iar un adevarat gentelman nu isi incalca niciodata cuvantul dat unei superbe seniorita, mai spun, intizand galant mana, asa cum faceam in Epoca in care m-am nascut.
Muritoarea sovai, apoi accepta invitatia, apucandu-ma de mana si o trag in picioare, ca si cand ar fi un pui de pasare si nu o persoana vie, ce cantarea cel putin saizeci de kilograme. Iesim din gang, alergand pana la masina, o descui cu telecomanda, deschid usa tinerei ca un adevarat cavaler, apoi o inchid dupa ea. Ma urc in scaunul soferului. Pornesc motorul, ce se trezi la viata cu un tors de pisica. Dau drumul la caldura, semnalizez, ma incadrez in trafic si pornesc spre casa mea.

Cum am deschis usa de la intrare, ne intampinara Lux, ce incepu sa latre bucuros, dand din codita.
- Nu musca, ii spun fetei, apucand-o delicat de mana, tragand-o dupa mine la etaj. Voi curata eu pe urma, o linistesc deschizand usa camerei mele, apoi a baii.
Dau drumul la apa in cada mare, din fonta, imbracata in marmura alba, dandu-i un aspect romanic si nicidecum cel cu care era obisnuit muritoarea. Ii spun fetei, ca ma duc sa caut niste haine pentru ea si sa ii pregatesc ceva cald de baut, pentru a nu raci. Ma duc in cealalta baie a casei si fac un dus fierbinte si scurt. Imi iau pe mine o pereche de blugi negri si o bluza alba pe mine, mai pe trup, pentru a-mi scoate in evidenta muschi de felina ce ii aveam. Imi dau cu parfum si ma duc in camera mea, cautand niste haine pentru tanara. Am gasit o pereche de pantaloni de trening, negri si o camasa groasa, in carouri. Intru in baie foarte incet, lasandu-le pe dulapior, apoi ies din baie. Sterg rapid pe jos apa si ma duc in bucatarie, incepand sa pregatesc de mancare, in timp ce auzeam prezentatoarea de stiri spunea ca vina o furtuna puternica si oameni sunt rugati timp de doua zile sa ramana in casa, incepand din acest moment.
- Sti, este o propietate privata, spun calm, intorcandu-ma plictisit spre tanarul cu un pistol indreptat spre mine.
- Unde este Lucia? Ma intreba acesta, tragand piedica de la arma, facandu-ma sa mijesc ochii. Raspunde-mi! Tipa pe mine, aducand-o si pe tanara in pragul bucatariei. Lucia, scumpa mea Lucia, impacate cu mine, spuse tipul, dar tanara se dadea in spate, aratand ca numai vrea in viata ei sa il vada.
Profit ca era atent la ea si ma apropi de muritor, prizandu-i mana cu pistoul si ii sucesc incheietura, apoi il scot afara, dupa ce i-am confiscat arma si am inceput sa i-o dezmembrez bucata cu bucata.
- Perdonami signorina, ii spun in italiana, luand-o pe fata in brate si trecandu-mi incet mana peste spatele ei, pentru a se calma. Ce spui sa ma astepti in sufragerie, pana incui usile, fiindca vine o furtuna si tine doua zile, o instiintez si ii pup delicat dosul palmei, apoi ma indrept spre usile din spate ale casei mele, pentru a le bloca.
Se parea ca mica Lucia era foarte cautata de fostul ei iubit, dar totusi, nu poti obliga o fata sa se intoarca la tine, daca aceasta numai vrea. I-am dar puiului de pisica sa intre in casa, apoi am verifiat geamurile de la etaj. Cobor si ma duc in bucatarie punand pe doua farfuri spaghetii, cu sos, smantana, parmezan si cate o frunza de patrunjel in varf. Le asez pe o tava din argint si scot din frigider o catafa plina de suc de portocale, cu doua cuburi de gheata. Mai pun si doua pahare si merg cu tava in sufragerie, asezandu-le delicat pe masuta din sticla cu cadru de lemn de abanos. O vad cum se indrepta spre muritoare, ce lua o carte din biblioteca si incepu sa o rasfoiasca.
- Vai ce m-ai speriat, imi spuse Lucia, punandu-si o mana pe piept, pentru a-si potoli bataile inimi.
- Imi pare rau seniorita, nu am vrut sa va sperii, spun pe un ton ce regreta pentru pentru lucru, privindu-l drept in ochii aceia minunati.
- Spune-mi Lucia, te rog, mi se prezenta ea, dand mana cu mine si eu ii pup dosul. Ati putea sa imi spune-ti cum se numeste cartea asta, domnule...
- Doar Damon, seniorita si aceasta este [i]Divina comedie[/i] a lui Dante Allegeri in latina, o informez, luand cartea imbracata in piele si foarte groasa. Dupa ce luam cina, o sa va citesc direct in engleza, daca imi permiteti, ii spun pe un ton suav si bland, iar Lucia aproba din cap.
Zambesc si o invit cu un gest al maini spre masuta, unde ne astepta mancarea. [i]Atat de blanda si totusi atat de puternica...[/i]

                                                       Capitolul 6

P.O.V. Lucia: „“Pain, you just have to ride it out, hope it goes away on its own, hope the wound that caused it heals. There are no solutions, no easy answers, you just breath deep and wait for it to subside”

Ascultam vocea suava recitand gentil. Semnificatia versurilor ma lasa rece, doar eram capabila sa sesizez doar variatiile lente ale glasului adanc. Ma plimbam de-a ingul salonului, scanand absenta rafturile cu carti, inhaland izul de pergemnet secular. Iau o carte la intamplare si am deschis-o. Nu aveam nici o intentie sa o rasfoiesc, dar ce am vazut mi-a inghetat sangele in vene. Nu se putea.
„Pentru Domnul Damon Salvatore,
Ii doresc aripi luminoase pentru zboruri inalte.
Machiavelli”
Ceea ce ma soca si mai mult era data in care fusese scrijelita aveasta dedicatie…24 martiie 1548. Impisbil. Cred ca aveam halucinatii. Poate innebunusem de tot sa aveam vreo tumoare la creier. Damon se oprise din citit si ma studia atent. Am privit in juru meu panicata. Eram ametita si nu mai puteam respira. Fara sa ma gandesc am luat-o la fuga. Trezindu-ma afara, ma cutremura la senzatia ploii torentiale care imi bicuia fata si ma uda. Talpile mele se afundau in noroi in timp ce ma miscam inconstient. Cum era posibil ca numele lui sa para pe o dedicatie veche de 500 de ani, scrisa de un scriitor din perioada renascentista. Mi se parea ca toate reperele se zdruncinau, facan loc haosului. Am crescut in haos, si intotdeauna mi-am cautat paliere de care sa ma leg, dar am esuat. De fiecare data. Ms agat de un fir care se subtiaza din ce im ce mai repede.
Ma opresc brusc, cand realizez ceva. Totul a inceput de cand l-am intanit pe Damon. El a fost ce ce m-a scos din letargia in care ma scufundasem si m-a trezit la viata….o trezire pentru care nu eram pregatita.
Flashback:
Mainile ei apasau tremurator pe obrajii mei, ochii ei lacareau cu ultima ramasita de viata ramasa in ea.
- Durerea este o parte importanta din viata, dar nu este tot ce conteaza. Nu permite durerii sa iti manance viata. Nu te lasa. Lupta pentru a gasi fericirea, chiar daca este o lupta crancena. Promite-mi ca ai sa traiesti! A suierat cu ultima suflare apoi a inchi ochii.
- Promit, am soptit holbandu-ma la cadavrul mamei mele ca si cum asteptam sa redeschida ochii si sa zambeasca asa cum facea de obicei. Acest lucru nu s-a mai intamplat.
End flashback

Nu mi-am tinut niciodata promisiunea. Lasasem durerea sa ma prinda si m-am adancit in ea. Am uitat sa traiesc. Acum totul parea confuz. Ca si cum as fi fost in coma in toti acesti ani.
- Chiar am fost, m-am auzit soptind in tim ce lacrimile mi se revarsau pe obraji. Inima mi se sfasia, dar nu de acea durere veche, ci de una noua, proaspata, o durere generata de realizarea ca nu am respectat ultima dorinta a mamei mele. Gresisem si greseam in continuare. Deodata am simtit o mana pe umarul meu si m-am intors speriata, trezindu-ma fata in fata cu un Damon ud leoarca si ingrijorat.
- Lucia, ce s-a intamplat? Striga el peste ropotul ploii.
- Ce e cu acea dedicatie de acum 500 de ani? Am intrebat disperata.
- Este cartea unei rude indepartate transmise din generatie….
- Minti! Am tipat si i-am dat o palma peste fata. Numele tau este scis pe ea!
- A fost numele stra stra stra bunicului meu! Am fost numit dupa el!
Ma apuca de incheieturi, impiedicandu- ma sa il lovesc. Privirea sa de gheata ma patrunse in suflet. Plec capul de rusine, intrebandu-ma daca se gandea ca sunt o debila nenorocita. Poate asta eram. Scot un suspin si imi plec capul de rusine. Atunci ma lua in brate, iar eu am cedat, plangand incontrolabil si tremurand din toate incheieturile. Nu spunea nimic, doar ma cara in liniste pana in camera si ma aseza pe pat. In acea secunda m-am cufundat intr-un intuneric impenetrabil.
Pimul lucru de care am fost constienta a fost materialul fin care ma acoperea. Atat de cald, atat de comod, senzatii de care ma dezobisnuisem. Intinsa pe o parte, imi cufund nasul In perna moale, inhaland mirosul de levantica. Deschid ochii incet si strang covertura visinie mai aproape. In momentul in care ochii mei se ajustara cu lumina crepusculaa care se infiltra prin draperiile albe am inghetat. Eram prea fascinat, incapabile de a-mi lua ochii de la el. Muschii sa se incordara subtil cand isi lua camasa pe care o lasa deschisa, dezvaluindu-I abdomenul si bustul sculptat parca de insusi Michelangelo. Lua un pahar de crostal de pe masuta si isi turna putin coniac. Apoi se aseza pe unul din scaune, rezemandu-si picioarele de marginea mesei. Lasandu-se pe spate, ofta si sorbi din lichidul aramiu. Parul sau era ciufulit, accentuandu-I aura misterioasa. Ceea ce ma fascina cel mai mult era privirea sa. Ochii sai priveau in gol, iar vulnerabilitatea si tristetea evidenta in irisii ciocolatii ma socau. Buzele sale intredeschise ii dadeau o infatisare de baiat neajutorat. Niciodata nu mi-am imaginat va un barbat atat de sigur pe sine, atat de puternic si curajos putea detine asa o fragilitate…
Inchid repede ochii cand privirea sa ateriza asupra mea. Dar….de ce ma ascundeam. Il lasasem sa vada o latura a personalitatii mele pe care pana acum incercasem cu disperare sa o ingrop. De ce sa ma mai prefac ca nu eram distrusa? Cel putin fata de el. Deschid ochii si ma uit direct in ochii sai nedumeriti. Se incrunta putin si se ridica. Lasand paharul pe noptiera se aseza sovaielnic pe pat. Nu stiu ce anume din privirea mea il determina, dar s-a intins pe spate anga mine si si-a intors capul intr-o parte.
Pret de cateva minute, m-am pierdut in marea aceea de catifea, iar intensitatea emanata de irisii sai mi-a patruns adanc. Parca imi citea sufletul. Fata sa trada fascinatie, curiozitate so o oarecare ingrijorare. Vroiam sa fac ceva, sa alung acea bruma de tristete din trasaturile sale. Ezitant, i-am atins degetele, iar e isi impleti de getele cu ale mele. Acea atingere mi-a transmis fiori pe sirea spinarii. Cum se putea sa ma simt astfel fata de un strain?
- Nu te cunosc….soptesc, privind in continuare chipul sau angelic.
- Nici eu, spuse el pe un ton cald.
- Nu pot sa mai fug, admit in timp ce o lacrima se prelinse pe obrazul meu. El zambi usor si imi stranse mana, apoi isi lipi fruntea de a mea, uitandu-se in continuare in ochii mei.
- Nu mai fugi, ma ruga. Avem trei zile de furtuna sa ne cunoastem mai bine.
Surad si imi iau mana dintr-a sa pentru a-i mangaia obrazul. Ochii sai se marira putin apoi se inchisera. Am continuat sa il mangai maxilarul si parul, uimindu-ma la cat de matasos era. Peste un timp, respiratia lui deveni profunda si mi-am dat seama ca adormise.
Imi era frica…nu vroiam sa repet greaseala din trecut. Stiam ca o sa incerc sa ma proteja, sa imi cladesc zidurin in jurul inimii mele pentru a nu il lasa sa intre. Ceva din adancul meu insa imi spunea ca el va gasi o fisura si o va largi, incetul cu incetul. Trebuia sa previn asta, trebuia sa lupt. Deodata mi-am amintit promisiunea facuta mamei mele. Contempland putin am reaizat ca trebuia macar sa incerc, Atat. Doar o incercare de a trai din nou. Macar pentru trei zile.
Zambind am coborat peoapele si am adormit, ascultand ritmul adanc al respiratiei sale. Pentru prima data in zece ani am indraznit sa uit de durere.

                                                            Capitolul 7

P.O.V. Damon: Stateam in pat, ascultand bataile dulci ale inimi muritoarei de langa mine. Deschid ochii, ma ridic intr-o mana si ii dau cateva suvite de par, de culoarea vinului de pe chipul senin si scufundat in somn. [i]Atat de pura.. de trista... de fragila... Parea ar fi un inger care a uitat sa zboare sau aripile plapande nu il mai sustineau in zbor...[/i], soptesc in gand si depun un sarut bland pe frunte, o invelesc si ma ridic din pat, iesind din camera, indreptandu-ma spre debara pentru a face curat in casa. Chiar daca nu paream genul ca sa puna mana pe o matura, stiam sa gatesc, sa tes, sa cos, sa crosetez si multe alte indeletniciri, ce sunt foarte mult practicate de femei si fete, era totusi esential ca un barbat sa stie cat de cat aceste lucruri in caz ca ramane vaduv si are copii de crescut.
- E ciudat Lux, dar trebuie, ii spun catelului, ce alerga printre picioarele mele, vrand sa apuce cu dinti de mop.
Incep sa curat podelele, miscandu-ma in afara spectrului uman. Dupa coridoare, urma mobila, stergand-o de praf si de urme de amprente de la animale. Aud pasi pe coridor si cobor la timp de pe perete, cand in sufragerie intra Lucia, imbracata intr-o camasa din in, alba, prin care se vedea usor conturul corpului ei, cu sani rotunzi, medii si abdomenul plat. Picioarele puse in evidenta de o pereche de boxeri de ai mei, negri.
- Cum te simti? O intreb vesel, trecandu-mi degetele prin par. Cum ai dormit? Continui intrebarile, dandu-i o suvita visinie dupa ureche.
- Foarte bine, imi raspunse, zambindu-mi, rosind in obraji, cand stomacul ii scoase un sunet infundat de foame.
- Facem Bruschette, spun vesel, apucand-o de mana, fiind bucuros ca nu m-am murdarit defel. Hai, nu fa fata asta incat zici ca l-ai vazut pe Ludovic al XII-lea, spun vesel, apucand-o delicat de mana, tragand-o dupa mine. A fost un rege-tiran din franta, din secolele XV-XVI, ii explic, amintindu-mi de situatia Frantei in zielele mele de muritor.
Mergem in bucatarie si incepem sa pregatesc materialele pentru Bruschette, dar fara usturoi, fiindca era puternic mirosul pentru nasul meu. Radeam, glumeam si ne simteam bine impreuna. Punem Bruschettele in cuptor pentru a se face. Am scos niste portocale din frigider, pentru a face un suc natural de citrice cu gheata. Lucia isi dadu parul peste umar, expunandu-si gatul vederi mele. Imi simt colti raliefiati, gata de a se afunda in epiderma subtire a tinerei, ce ma facu sa ii spun ca ma duc sa pun niste haine la uscat. Cobor in subsol, deschid un frigider mare, ascuns cu multa grija, semanand cu o parte din perete. Iau cinci pungi de sange si imi infig coltii in ele, golindu-le in cateva secunde de continutul vascos si hranitor pentru mine, arunc pungile la gunoi. Imi curat atent cu limba gingiile, dinti, nelasand nimic pe ele, pentru a nu distruge aparentele.
- Damon? Ce faci? Ai cazut in uscator? Ti se arde mancarea, aud vocea Luciei din pragul usii de la beci.
- Acum, ii raspund, arucand o mana de haine din masina de spalat in uscator, pornesc masina.
Revin in bucatarie, scot din cuptor mancarea, ne asezam la masa, incepand sa mancam linistiti, arucandu-ne din cand in cand priviri jucause unui-altuia.

Cantam linistit la pian, apasand cu delicatete clapele din fildes, ce sclipeau suav si trimid in lumina, semi-obscura a becurilor din platfon. Ochii albastri-senini, asemenea safirului in clipa de fata, imi absorbeau fiecare miscare a degetelor mele pe claviatura instrumentului.
- Il intreci si pe Motzart la acest instrument, spuse tanara, facandu-ma sa zambesc, fiindca l-am avut pe Strauss ca maestru.
Pun clapeta peste claviatura, ma urc pe pian alaturi de Lucia, facandu-i cu ochiul.
- Parinti mei au vrut sa stiu cat mai mult din toate, ii marturisesc o parte din adevar muritoarei, care isi lasa capul pe umerul meu.
Ii apuc barbia, ridicandu-i chipul si buzele noastre se intalnisera. Ii intredeschid buzele, imi strecor limba ca un sarpe in gura ei, incepand un sarut infocat. Se lasa pe spate, iar eu ma urc deasupra ei cu grija, putand sa controlez sarutul mai bine, decat imi permitea pozitia de fata. O aud cum ofta usor, ridicandu-si bazinul, lipindu-si pelvisul de al meu, astfel putand putin sa simta, ca am inceput sa ma intaresc incetul cu incetul, dar sigur in pantaloni. Inima ei, batea atat de tare, incat imi activa toate simturile de vampir.
- Cred ca ar trebui sa ne oprim, te rog, ii cer, rugand-o si din priviri.
Lucia aproba din cap si ne ridicam amandoi de pe pian, comportandu-ne ca si cand nu s-a intamplat nimic. [i]Viata e o enigma, chiar si pentru cineva ca mine... [/i]

                                                                 Capitolul 8

P.O.V. Lucia: Studiez chipul tanarului sezand pe podea. Flacarile jucause se refkectau in irisii sai cafenii. Imi trec bratul pe dupa umerii sai, iar el isi rezema capul de umarul meu. Zambesc involuntar si adorm incet.

Lumina soarelui imi dezmierda pleoapele. Ma intind lenoasa, strangand perna mai aproape. Descopar un bilet prins de un trandafir alb, prin care Damon ma anunta ca a trebuit sa se duca sa ajute un prieten. Furtuna se mai potolise cat de cat, dar vantul inca mai batea. Pentru a nu lasa ingrijorarea sa se cuibareasca in sufletul meu, ma duc in bucatarie si ma apuc sa imi fac o omleta. Momentul pasional "de pe pian" imi intra in creier. Fusese atat de natural... anormal de bine. Bratele lungi imi incercuira talia si glasul suav se prelinse pe pavilionul urechii mele.
- Ti-am spus sa te odihnesti, sopti vocea sa, ca de matase, facandu-ma sa ma simt invaluita de acel material ireal.
- M-am odihnit destul. Hai sa ne uitam la un film, ii spun, ranjind diavoleste.
- Filmele siropoase si indiene sunt interzise, ma avertiza brunetul cu o mutra atat de serioasa, incat izbucnesc in ras.
- Urasc telenovelele, soptesc. Ma duc sa spal rufele. Alege unul horror cu vampiri.
Tanarul rase ironic si de duse sa aleaga un film. Speram ca alegea [i]Van Helsing[/i]. Cobor la subsol si intru intr-o incapere cu trei uscatoare, rafturi cu detergent si balsam, iar in mijloc se afla masina de spalat. Mda. Bazeaza-te pe Damon sa detina o masina ultramoderna cu mii de functii. Injur, apoi ma apuc sa torn detergent in cuva. Din pacate fundul cutii ceda si jumatate din cantitate in masina. Enervata, apas pe un buton si vreau sa plec, numa sa aud un harait groaznic. Spre groaza mea, bule gigantice se prelingeau pe margine. Racnesc si zburatesc in jurul aparatului si apas alandala pe butoane, ca poate se va opri. Din greseala nimeresc butonul de turbo si capacul sari in sus, jeturi de apa cu sapun tasnind si inundand incaperea. Alunec in fund si tip de nervi. Ca sa mearga totul si mai prost, damon aparul in cadrul usii, panicat, dar cand dadu cu ochii de mine, izbucni in ras.
- Nu e vina mea ca ai dracovenia aceea pe post de masina! Ma rastesc si arunc cu apa in el.
Acesta ranji si ma stropi cu spaun, apoi rosti amuzant:
- Exista ceva ce se numeste manual de instructiuni.
- Idiot arongant! Marai si incep sa il ufgaresc, arucand in el cu apa.
Peste cateva minute de stropit si alergare, Damon aluneca si ma prinse instinctiv de brat. Cazu cu o bufnitura, iar eu aterizez pe el. Cand imi revin din soc, ma apuc sa rad ca o isterica, cufundandu-mi capul in camasa sa deschisa. Tanarul rase la randul sau, strangandu-ma mai aproape de trupul sau. Pe parcus ce ne calmam, ma simt din ce in ce mai afectata de apropierea noastra. Mana sa dreapta se odihnea pe sodul meu, iar cea stanga se juca cu urechia mea. Inchid ochii involuntar si oftez satisfacuta. Inainte de a ma gandi, il sarut pasional, strecurandu-mi limba in gura sa, cercetand. Brunetul ofta si im iatinse sanul, apoi ma mangaie pe sira spinarii. Niciodata nu mi s-a intamplat sa imi doresc sa ma var in cel mai apropiat pat cu cineva ca si cu Damon. Ii masez usor pieptul, fiind raspaltita cu un geamat infundat. Cand mana sa cobori spre zonele mai intime ale corpului meu, m-am trezit prizandu-l de incheietura pentru a se opri. Sesizez dezamagirea din ochii sai, dar aproba din cap, ceea ce il ridica in ochii mei.

In dimineata urmatoare ma trezesc la cantecul ludic al pasarilor. Soarele rasarise dupa trei zile de furtuna si intunecime. Privesc chipul angelic al barbatului de langa mine. Intins pe burta, razele auri, ii dezmierdau pielea de clestar. Aprind telefonul numai ca sa vad douazeci de apeluri nepreluat si treizeci de mesaje de la Aniela, in care ma intreba pe unde dracu umblu si ma trimitea sa am grija de tata, care, probabil, lesinase cu capul in buda. Ma stramb si ma apuc sa ma imbrac.
- Unde te duci? Aud vocea lui Damon, mormaind somnoros.
- Acasa. Nu mai ploua...
- Te duc eu, sari el si ma pupa, apoi se repezi in baie sa se schimbe.
In timp ce se imbraca, eu cobor si ma uit in jur pentru a-mi intipari in minte mobilele victoriene si tablourile pe care nu le voi mai vedea vreodata. A fost o evadare ce mi-a adus un strop din aceea fericire, in care incetasem sa mai cred. acum ma intorceam in Iad. Damon imi deschise usa pentru a ma lasa sa intru, apoi se urca la volan si porni masina. Capul mi se rezema de parbriz, ochii mei scanand expresia linistita a tanarului. Fara sa stau pe ganduri, imi impletesc degetele cu ale sale. El se intoarse si imi zambi. Cand opri in dreptul casei mele, il vad pe tatal meu impleticindu-se pe usa cu cheile in mana. Panicata ies din masina si ma duc sa il opresc.
- Ma duc sa iau o sticluta. Tu unde dracu... aaa... prea ocupata sa te futi cu toti golanii.
- Tata, te rog...
- Ce doriti? Scotch? Votcka? Intreba Damon din spatele meu, iar chipul sau era impenetrabil.
- Scotch, mormai tatal meu si tranti usa de la bloc.
Nu imi veni sa cred, ca intamplarea asta. Nu vroiam ca Damon sa stie de asta. Vroiam sa tip la el sa plece, sa ma lase in pace. Simtindu-i degetele pe umar, ma rasucesc si ma distantez de el.
- Lucia...
- M-ai cunoscut destul, nu? Il intreb sarcastic pe tanar.
- Stai putin...
- Pleaca Damon. E mai bine pentru amandoi. Pleaca si uita de mine.
Privirea sa ranita, ma facu contrar intentiilor mele. Ii iau chipul in maini si il sarut, cu toata pasiunea si afectiunea de care era in stare. Apoi fug in bloc si trantesc usa de la intrare. Lacrimi imi siroiau pe obraz in timp ce alunec pe podea. Abia atunci am permis visul sa se sfarseasca. [i]Bine ai venit acasa sau in Iad, Lucia...[/i]

                                                                     Capitolul 9

P.O.V. Damon: Incercam sa fiu atent la cerintele unei fete, ce era un esec al modei. Cum dracu sa te imbraci cu un top, roz-bombon, colanti de un verde-electric, sandale cu platforme, albastru-neon, bronzata excesiv si parul blond-platinat, in stil afro.
- Parfumul Dolce-Cabana va si minunat pentru mine, spuse muritoarea, rumegand guma ca si o vaca ce era.
- Daca va place, puteti sa-l luati, spun pe un ton mieros, afisandu-mi o fata nauca, dar sarmanta.
Tanara cumpara trei sticle de Dolce-Cabana, iar eu am fost cel mai fericit om de pe Terra, cand asta parasi magazinu, ca nu i-am mai simtit duhoarea de fixativ de par si transpiratie. Tipa asta nu a auzit cumva, din intamplare sau greseala de dus, apa si sapun, incat ma face sa cred ca sunt din nou in Evul Mediu si in Anglia nu s-a auzit de baie dimineata si cand pleci in oras. Imi dau ochii peste cap si incep sa rearanjez sticlutele cu monstre si sa mai cuceresc muritoare, pana cand am simtit o prezenta vampirica intrand in magazin. Ma uit in jurul meu si zambesc amuzat, cand il vad pe Loren, un vechi vampir, ce l-am cunoscut in al Doilea Razboi Mondial, cand am fost amandoi bagati intr-un tren, pentru a fi trimisi in lagare de concentrare.
- Damon? Damon Salvatore? Chiar tu esti? Ma intreba blondul, iar ochii de un verde-pisicesc, ma cercetau atent.
- Nu, stafia lui, spun in gluma si dau mana cu vampirul, zambind amandoi. Ce faci aici, Loren LeFay, print de Anjou? Ce te aduce prin Canada? Il intreb, ducandu-ma la casa, pentru a inregistra un parfum de la o pustoaica de doispe ani, ce vroia sa il cumpere pentru mama ei.
- Acum sunt profesor de arte plastice si de limba franceza la universitatea de [i]Arte plastice si istoria artei[/i], aici, iar tu ce cauti in parfumerie? Unde e Stefan? Cum te mai esti in viata? Incepu sa ma intrebe, iar eu l-am fulgerat cu privirea, aducandu-l la tacere.
Zambesc Ledei, ce veni sa ma inlocuieasca, il rog pe vampir sa ma insoteasca la masa, ca sa vorbim intre patru ochi. [i]De ce a trebuit el sa aminteasca de fratele meu?[/i], Ma intreb in gand, in timp ce ne indreptam spre masina mea, pentru a merge in oras sa mancam.

Stateam amandoi intr-un separeu, dintr-un restaurant cu specialitate italiana, mancand spaghetti si band vin rosu. Trebuia sa ii multumesc mult Ledei ca mi-a povestit o data despre el, iar mie mi-a fost usor sa ajung aici, mai ales ca, patronul ma luase la ochi buni, dupa ce descoperise ca vorbeam fluent italiana.[i] Cum dracu sa nu o vorbesc fluent, daca m-am nascut in Italia?[/i] Ma intreb ironic in gand, luand o gura de spaghettu, manevrandu-le cu eleganta si precizie, aratand cat am mancat timp de douazeci si unu de ani muritori.
- Deci, pot sa incep sa vorbesc si sa iti spun intrebarile sau inca nu am iesit momentul de silento stampa? Ma intreba calm, Loren, stergandu-si elegand buzele, tamponandu-le delicat si atent.
- Poti sa incepi, dar nu vreau sa stie nimeni ca eu traiesc. Nu vreau sa imi vina pe cap, idiotul de Sfantul Stafanel cu tot familionul sau din Fell's Church aici, pentru a ma enerva, ii atentionez, iar frantezul imi zambi amuzant, dandu-mi de inteles ca i-am raspuns la o intrebare fara sa vreau.
- Ai cuvantul meu de print de Anjou, ca nimeni fara voia ta nu va afla ca esti in viata, imi promise, iar eu m-am relaxat subit. De ce nu vrei sa stie fratele tau de tine? Ma intreba, iar eu mi-am ridicat ambele maini, aratandu-i ca nu aveam nici un inel cu lapislaz la mine. Deci ea te-a salvat, facandu-te Death Dealer, concluziona vampirul si eu am zambid viclean si cu subinteles, mai luand o gura de spagetti. Ce cauti in parfumeria aceea? Continua cu avalansele de intrebari, luand o gura de vin.
- Acolo lucrez si am inceput o viata noua, il instiintez si continuam pranzul in liniste, uitandu-ne din cand in cand la persoanele ce traceau pe langa separeul nostru.
Fara sa vreau, in minte imi veni imaginea Luciei cum ma gonea de langa ea, cand am vazut ce fel de tata are. [i]Merita ceva mult mai bun, decat un betiv nenorocit ca ala si sa fie la mila lui cu bani[/i], imi spun in gand, terminand de mancat si incep sa invartesc in pahar, vinul.
- Scuipa tot, spuse Loren, trezindu-ma din starea de visare.
- Hm?!
- Damon, te rog, am stat in acelasi vagon timp de doua saptamani pana am ajuns la Auschwitz, unde am macelarit niste soldati. De ce esti asta de ganditor?
- Loren, mai sti datoria aceea pe care o aveai, ca ti-am dat sa bei sange de la mine? Ei, a venit vremea sa o pletesti.
- Sa aud, spuse blondul, punandu-si antebratele pe masa si se aleca in fata, privindu-ma consperativ.
- E o fata la arte plastice, muritoare, in jur de nouasprezece ani, pe nume Lucia Albrizzi. Afla daca e la scoala, universitate sau daca munceste, apoi oferei o bursa in caz ca e la scoala sau universitate sau un job mult mai bun, in caz ca munceste, ii spun, iar ochii mei caprui, se mijira, devenira de felina, pregatita sa atace.
Vampirul zambi, aratandu-si gropitele din obraji si apoi aproba din cap, promitandu-mi ca intr-o saptamana va afla tot ce era de aflat despre aceasta muritoare si ii va oferi o bursa sau un job pe care nu il poate refuza. Zambesc si fac semn chelneritei sa imi aduca nota de plata. [i]Daca prima si a doua oara am esuat, acum, a treia oara nu voi mai da gresi![/i]

                                                             Capitolul 10


P.O.V. Lucia: - Abrizzi, aud vocea suava a profesoruui ce ne-a prezentat programul de burse de la Colegiul de Arte din Vancouver, una in cele mai prestigioase scoli de arta din tara. Stiind ca nu aveam nici p traba cu asa ceva, mi-am petrecut timpul gandindu-ma le el, desi incercasem sa uit. Nu puu puteam.
Ma intorc spre barbatu inalt care imi amintea atat de mult de Damon din puct de vedere al comportamentuui si sarmului personal.
- Nu te retin mult timp. Itit marturisesc ca am vazut lucrarile tale si esti una din cele mai taentate artiste pe cae le-am vazut. De aceea as vrea sa iti o fer o bursa de merit la scoala noastra. De asemenea vei primi propriul tau apartament aflat intr-un complex in care vei locui cu alti colegi. Veti imparti un bar, restauratul si piscina. PE langa bursa vei primi o suma pentru alimente, haine si alte produse, iar taxele si impozitele vor fi subventionate de scoala. Te rog reflecteaza asupra acestei oferte. Ai un talent neobisnuit pe care am fi onorati sa il valorificam.
Imi pupa incheietura si se indeparta. Raman inmarmurita si incerc sa procesez cele auzite. Era o sansa unica….o sansa sa plec din iadul in care traiam….o sansa sa o iau de la capat. Dar ce s-ar fi intamplat cu tatal meu si cu Aniela? MA rexem de perete si imi aprind om tigara, incercand sa imi pun ordine in ganduri. In acel moment imaginea lui imi rasari in creier, umplandu-mi venele delicate cu caldura. Inchid ochii si inspir adanc. Ma simtam de parca aveam o revelatie. Fara sa mai analizez, m-am urcat pe motocicleta si am pornit spre casa. Era acum ori niciodata…

Introduc cheile in broasca si descui usa de stejar. Un hol larg cu pereti de cuoarea mierii si laminate maro intunecat ma intampina, lasandu-ma buimacita. Pasesc sovaielnic in livingul imens cu perteti in acelasi ton, un semineu de marmura in fata carui se aflau o canapea si fotolii de culoarea untului. Obiblioteca in stil renascentist se afla pe partea stanga iar langa ea o masa din abanos cu scaune tapitate. Socata intru in urmatoarea incapere care era o bucatarie cu aparatura casnica de ultima generatie si mobila din lemn de fag. Minibarul avea pahare pentru orice tip de bautura. Baia era la fel de mare, decorata cu faianta alba si turcoaz. Cel mai impresioanat era dormitorul. I camera gigantica inundata in alb. Un pat dublu cu noptiere si un dulap walk-in mare cat fosta mea camera. Un birou cu un leaptop Apple si boxe. Nu im venea sa cred ca acesta era aprtamentul in care imi voi petrece patru ani din viata….un vis devenit realitate. Zambind entuziasmata m-a duc sa fac un dus apoi ma imbrac intr-o pereche de blugi albastru deschis stramti pe picior si un pulover subtire alb. Imi prind parul in coada cand imi vad reflectia in oglinda. Lipsa tusului, a rimelului si a accesoriilor ma faceau sa par foarte inocenta…ca o fetita. Imi sufec manecile apoi im ating tampla cu aratatorul. Eram foarte diferita fara machiaj, vulnerabila si lipsita de protectie, o parte din mine care preferam sa o tin ascunsa sub un perete invizibil de caramida. O sigura data mi-am lasat scutul jos. Cand am fost cu Damon. Inima incepu sa imi bata mai tare.
Trebuia sa il uit. Sentimentele mele pentru el erau ca un vortex. Ma consumau treptat. Nu stiam daca este pura atractie sau o iubire incipienta. Nu stiam daca il adoram sau il uram. Cerd ca amandoua in aceasi timp. Pur si simpu trebuia sa il uit pana nu era prea tarziu si sa incep o viata noua.
Dupa ce imi pregatesc o ciocolata calda ma duc pe balconul larg si ma asez in sezlong, savurand privelistea mirifuca a apusului. Creierul mi se goli de toate incertitudinile si incet, pe nesimtite adorm linistita.
Comentul rece imi intra in spate in timp ce eram presata de un corp cald in perete. Buzele sale se pimbau pe gatul meu, facandu-ma sa tremur si sa suspin de placere. Niciodata nu ma simtisem atata pasiune. Strang cu putere satinul negru a camasii sale, lipindu-ma de pieptul sau dezgolit. O lunina slaba lumina din spatele sau si in momentu cand se uita la mine, cafeniul irisilor sai parea aproape ireal. Pasiune, dorinta si dor se contopeau in ochii sai si buzele sale carnoase pareau ma obsedau.
- Nu stii ce imi faci, ii soptesc apoi il sarut cu putere. Mana sa imi ridica piciorul pentru a mi-l incolaci in jurul taliei sale.
- Stiu, imi raspunse. Dar tu trebuie sa iti dai seama...

Ma trezesc tipand. Inima imi batea mai putin sa imi sara din piept, iar pielea mea era acoperita de un strat de transpiratie glaciala. De ce? De ce nu putea fi simplu? Fiecare lucru care incepeaa frumos se termina dezastruos. Asa a fost si cu Aiden, fostul ei prieten. Se intalnisera intr-o statie de autobuz intr-o noapte furtunoasa. Au discutat toata noaptea, iar dimineata au facut o plimbare pe malul lacului. De atunci a fost o poveste romantica. Pana ce el a inceput sa bea si sa devina din cein ce mai pozitiv si agresiv. Am acceptat bataile lui pentru ceva timp pana cand a vrut sa imi infiga cutitul in stomac. De atunci m-am izolat complet si mi-am construit o cetate in jurul inmii. Zidurile faceau o treaba buna pana ce a venit Damon si a inceput sa le demoleze. Acum aveam sansa sa las trecutul in urma si sa renasc, dar el ma oprea. Sa-l ia dracu de tampit. De ce nu ma lasa sa fiu fericita. El avea o capacitate uluitoare de a ma inalta si de a ma cobora pe pamant in cateva secunde. Ma innebunea barbatul asta, ma manca de vie. Injur si iau vaza de pe noptiera si o arunci in perete. Obiectul se sparse in mii de bucatele, iar sunetul emanat de ceoiziunea acestuia cu peretele ma distrage putin.
Respir adanc si ma placardez in fata oglinzii. Lumina lunii confereau trasaturilor mele macinate de sentimente incerte o aura divina. Paream o frumusete tragica. Imi dau parul pe spate si ma privesc in oglinda. Dupa cateva momente imi smul lantul primit de la mama mea si il pun in sertarul de la birou. Apoi apuc oglinda cu doua maini si ma privesc cu determinare. In acea secinda am jurat ca o sa fac tot ce imi sta in putinta ca aceasta Lucia sa dispara si o noua Lucia, mai puternica si mai increzatoare sa ii ia locul.

                                                           Capitolul 11

P.O.V. Damon: Frecam meticulos fiecare mobilier din sufragerie, mai ales ca astazi asteptam sa vina fiica vecinei mele, care are probleme la, latina, iar cum eu sunt de origine italiana, s-a gandit ca poate o voi ajuta eu. Trag aer in piept, ridicandu-ma in picioare cand aud telefonul mobil cum incepe sa sune pe masuta din sticla, inramata in cadru de abanos.
- Da, domnule sef? Intreb, recunoscand numarul de mobil al sefului meu. S-a intamplat ceva? Il intreb curios, fiindca nu imi placea cand ma suna seful acasa.
- Damon, mall-ul unde avem magazinul va fi in renovare si trebuie sa intri in concediu fortat, dar neplatit. Imi pare rau, ma instiinta muritorul, facandu-ma sa il blestem in gand, mai ceva ca pe nenorocita aia de Kathrine, care si-a batut joc de mine si fratele meu.
Inchid mobilul si trag aer in piept, asezand aparatul delicat si fragil pe masuta din sufragerie, zambind amuzant cand simt prezenta vampirica familiara in spatele meu, cercetand biblioteca mea persoanala. Blondul cerceta cu ochi critic o carte in greaca veche. Puteam sa pun pariu ca tipul stia mai multe limbi decat mine, dar amandoi mult mai multe decat Dimitre Cantemir.
- Lucia este bine? Il intreb direct pe vampir, fara alte introduceri, saluturi sau ceva de genu, ce il facu sa bufneasca usor.
- Mai intai se spune ceva de genu: [i]Salut Loren, ce bine imi pare sa te vad inca in viata[/i] si dulcegari din astea si pe urma intrebi de muritoare, dar da, este bine, in campus, are apartamentul ei si tot ce vrea, ma informa blondul, iar eu am simtit cum ceva mi se ridica de pe suflet. Dar acum vine intrebarea, cum ai sa te intreti pana cand se renoveaza mall-ul? Ma intreba acesta, accentuand cuvantul mall, punandu-ma serios pe ganduri.
Ridic din umeri si cand vreau sa il intreb de vreo sugestie, se auzi suneria de la intrare. Loren disparu pe usa din spatele casei, ce dadea in gradina, iar eu am deschis usa de la intrare fetitei vecinei mele de vreo cincisprezece ani, care ma privea usor sperioasa.
- Tu trebuie sa fi Melani, mamica ta mi-a spus ca ai ceva probleme la limba latina, ii fac loc sa intre in casa, iar satena se conforma, intrand cu ochii pironiti asupra mea, putand deja sa ghicesc ce gandea in momentul de fata. Ma numesc Damon, intind mana spre ea galant, zambindu-i prietenos.
- Melani si mama ar vrea sa stie cam cat iei pe ora, fiindca ar dori sa imi dai in continuare ore de latina, doar daca se poate, imi spuse tanara, iar eu am zambit in sinea mea, multumind celor douazeci de limbi ce le vorbeam fluent si nativ, plus altele care stiam doar sa ma inteleg cu oameni.
- Face douazeci si cinci de dolari pe ora si daca te vor ajuta, poti sa mai vi, spun prietenos, facandu-i semn sa se aseze pe fotoliu sau canapea, in timp ce eu m-am dus pana in bucatarie aducand o sticla de suc natural si niste prajituri, pentru a fi o gazda buna.
Ma asez pe canapea langa pustoaica si ma uit peste caietul ei de latina, bucurandu-ma ca am adus din timp coli ministeriale si un pix. Iau o coala si incep sa ii explic pe intelesul ei si cat mai simplu posibil cum se formau dezidentele si declinarile verbelor, pe care eu le visam la orice ora din zi sau noapte.

Numaram in minte bani pe care i-am primit de la un tanar, care a venit la mine pentru doua ore de limba franceza, spunand ca are probleme cu dirigintele lui, care era un idiot si le preda unele chesti de care el nici nu a auzit. Aici trebuia sa ii dau dreptate, fiindca eu m-am crucit tot cand am vazut ce le-a dat tema, iar dupa constintele lui, pustiu abia daca avea toata baza la franceza.
- Idioti, mormai, stergand masuta din sufragerie si aud cum incepe sa imi sune un mobil, special pentru copii ce isi doreau sa ia meditati de italiana, latina si franceza de la mine. Alo? Raspund, luandu-mi deja agenda si un pix, asezandu-ma pe taburetele de la pian.
- [i]V-am sunat in legatura cu meditatile de italiana. V-am trimis un mesaj acum doua zile si dumneavoastra mi-ati trimis inapoi sa va sun azi. Numele meu este Lucia Albrizzi[/i], imi spuse fata, iar eu am zambit foarte bucuros, dar usor incurcat ca Lucia imi cerea ajutorul la aceasta materie.
- O ora face douazeci si cinci de dolari, iar doua ore face cincizeci de dolari. Eu stau pe strada Star Streed, numarul patru sute treisprezece. Intr-o jumatate de ora puteti ajunge? O intreb, tutuind-o usor, fiindca chiar vroiam sa o ajut pe aceasta fata, poate nu ca iubit daca nu doreste ea, dar ca prieten da.
- [i]S-a facut domnule profesor[/i], spuse Lucia si inchise telefonul, iar eu am inceput sa ma uit prin dulapuri dupa dulciuri sau fursecuri.
Respir usurat cand gasesc niste fursecuri cu ciocolata, punandu-le pe o farfurie si doua pahare de cristal. Le duc in sufragerie si urc pana in camera mea, unde imi schimb camasa din satin, cu un tricou negru si pe piept un model tribal de un albastru-nocturn. Imi peri parul cu degetele. Cobor la parter exact la timp, cand am auzit suneria la usa. Deschid usa, iar in fata mea se afla visinia, care ramase blocata la vederea mea, nestiind ce sa faca. Sa ma infrunte sau sa fuga. Ii fac loc sa intre, iar aceasta intra, uitandu-se atent la mine parca vrand sa descopere ce am de gand.
- Nu am stiut ca sti atat de bine italiana, latina si franceza, imi spuse, privindu-ma cu ochi suspiciosi, iar eu m-am rezumat doar sa ridic din umeri.
- Sunt de origine italian, iar latina si franceza am studiat-o la liceu, o mint cu non-salanta, asezandu-ma pe un fotoliu, dandu-i posibilitatea de a se aseza oriunde vroia ea.
- Am inteles, spuse, ridicand mainile in semn de tampon impotriva mea, asezandu-se pe canapea si scotandu-si caietul si manualul de italiana, impigandu-le spre mine. Inainte de a incepe, relatia noastra va fi strict profesionala. Tu profesorul meu de italiana, eu eleva cea batuta in cap, imi explica acest lucru, facandu-ma sa zambesc usor malitios.
- Da, cele doua ore vom fi profesor-elev, dar in afara lor mi-ar placea sa fim amici, ii propun, iar tanara clatina din cap, aratand incertitudinea. Asta mai discutam, acum sa vedem ce iti pare asa de greu la italiana, spun, deschizand caietul ei, incepand sa citesc repede scrisul ingrijit si frumos al tinerei.
[i]Un inger sub forma unui chip uman...[/i]

                                                             Capitolul 12

P.O.V. Lucia: Stateam picior peste picior, privindu-l cu ochi ageri pe Damon, care citea destul de repede notitele din caietul meu. Ochii lui se miscau atat de repede, dintr-o parte in alta, incat nu ii puteam urmari... Imi duc involuntar o mana la gulerul camasi, descheindu-ma la primi doi nasturi, fiindca ma simteam ca ma sufoc. Il mai auzeam cum scotea din cand in cand cate un [i]aha[/i] pe buzele acelea... Buzele acelea pacatoase si ispititoare, care erau in stare sa faca pe oricine sa comita un pacat, pentru a fi gustate... Il aud cum isi drese vocea si ma fortez sa ma concentrez asupra lui, ca la un profesor si nu ca la altceva.
- Deci, ce parere aveti, domnule profesor? Il intreb curioasa, luand o gura de suc natural de portocale, pentru a-mi umezi gatul, care era foarte uscat.
- Cine iti preda italiana, e un idioto. Cum sa iti ceara niste chesti, cand tu nu ai defel baza? Faci latina? Ma intreba, iar eu am tras adang aer in piept si l-am expirat usor.
- De ce sa imi trebuiasca latina? Il intreb, dar inghit cuvintele, fiindca ma segeta destul de urat cu acea privire pagana.
Incepu sa imi spuna, ca italiana este cea mai aproape de latina, apoi imi dadu o foaie si incepu sa imi dicteze cum se citesc unele cuvinte in intaliana, apoi baga limbi lui materne, pronuntandu-mi numele de cateva ori, cu un alt accent, alte libere, pe alt ton... Il ascultam captivanta, cum imi vorbea si imi explica totul pe un ton moale si bland, absorbind ca un burete, toate informatile pe care mi le spunea. Il mai intrerupeam din cand in cand, rugandu-l sa repete un cuvant sau sa mi-l explice, minunandu-ma de rabdarea si blandetea cu care imi povestea si imi repeta, date sau expresi, locutiuni si multe altele, incat aveam impresia ca era fostul meu profesor de engleza din liceu, care ne captiva, cum deschidea gura sa vorbeasca cu noi.
- Lucia? Te simti bine? Ii aud glasul de catifea, cum mi se prelingea pe timpane pana la neuroni, facandu-ma automat sa rosesc la fata.
- Da, de ce? Il intreb, putin prea repede, aratandu-mi nervozitatea si lovindu-ma din greseala cu mana peste paharul cu suc, varsandu-l.
Inainte sa apuc sa reactionez cumva, toate foile ce au fost imprastiate pe masa, se aflau in mana lui Damon, care le puse pe canapeaua de langa mine.
- Cred ca ar trebui sa te duci la baie si sa te speli pe fata. Esti rosie si cred ca faci febra. Strang eu aici, imi spuse pe un ton blond, iar privirea sa nu exprima suparare sau necajire, ca am facut mizerie.
Aprob mecanic din cap, ridicandu-ma in picioare si indreptandu-ma spre etaj, unde stiam ca era baia pentru a ma spala pe fata. Nu imi venea sa cred, ca niste vorbe m-au facut sa ma simt atat de ciudat, ca si cand totul in interiorul meu s-ar topi, mai ales sub acea privire patrunzatoare ce o avea. [i]Ce norocoasa va fi fata, care se va marita cu el[/i], imi spun in gand, intrand in camera lui si ducandu-ma in baie, incepand sa ma spal pe chip. Oftez deznajduita, in timp ce ma stergeam cu prosopul moale... Ca si buzele sale, ca parul sau, ca si glasul sau. Scutur cu putere din cap, trag in piept de cateva ori aer, expirandu-l afara. Trebuia sa iau taurul de coarne si sa il dobor, inainte ca el sa ma doboare pe mine, primul. [i]Trebuie...[/i]

Ascultam o melodie rock alternativ pe fundal, in timp ce incercam sa imi scot din minte acel incident de la Damon din sufragerie. Nu intelegeam cum a reusit sa stranga foile atat de repede, inainte ca acestea sa se ude si sa le puna langa mine. Trebuia sa recunosc, ca era cateodata mult mai rapid decat un om obisnuit, dar acum... [i]E posibil sa imi fi jucat ochii feste si sa nu fi fost nici o hartie pe masuta, ci toate erau langa mine[/i], imi spun in gand, incepand sa imi masez tamplele, ce imi pulsau usor de durere.
- Inceteaza! Strig deodata exasperata, trantind perna canapelei de podea.
Nu vroiam sa se repete din nou! Nu vroiam sa sufar din nou si sa pierd din nou... o viata... Ma ghemuiesc pe canapea si incep sa plang de ciuda. Toate apararile, toate zidurile si protectile, cu care mi-am inconjurat sufletul, inima si mintea, dar... El a reusit cumva sa gaseasca o fisura, o mica crapatura, prin care s-a strecurat in inima mea, sufletul meu si mintea mea, iar acum... numai puteam sa scap de el.
- Te urasc, Damon! Te urasc! Marai nervoasa si ma ridic de pe canapea, iesind pe balcon si aprizandu-mi o tigara, incepand sa trag cu putere din ea.
Ma asez pe un scaun de pe balcon, privind cerul intunecat si lacrimi sarate, amare si dureroase imi alunecasera din colturile ochilor rosi.
[i]Mami, ajuta-ma sa trec peste tot si sa traiesc din nou...[/i]

                                                              Capitolul 13

P.O.V. Damon: Stateam in fata pianului cantand o melodie scrisa de Motzart pe care o adoram si ma facea sa imi adun gandurile. Nu intelegeam defel de ce ii era frica Luciei, sa iasa din carapacea ei si sa isi traiasca viata? [i]Poate a suferit mai de mult foarte mult, incat si-a pierdut increderea in oameni[/i], imi spun in minte, oprindu-ma din cantat si privind in gol la stativul din fata mea. Trebuia sa aflu ce s-a intamplat cu ea, de a devenit atat de inchisa, dar... ceva ma oprea sa ma duc si sa ii invadez spatiul personal si sa imi folosesc puterile pentru a o Influienta, sa imi spuna ce vreau sa stiu. Oftez si asez capacul peste claviatura pianului, ma ridic de la el si ma indrept spre usa de la intrare. Imi iau cheile in mana, o geaca din piele neagra, imi trec degetele prin par, apoi ies din strada. Dupa ce am incuiat usa de la intrare si am inceput sa ma plimb linistit pe strada, privind atent picioarele mele, fara sa imi pese, ca eram singur cuc, fara sa pun la socoteala fetele ce au iesit sa faca trotuarul si erau sticle de sange umblatoare. Ma opresc in fata unei florari, care era deschisa la acea ora noua si ceva seara.
- Te pot ajuta cu ceva? Ma intreba florereasa, care era o femeie de vreo cincizeci de ani, cu parul crizoniat de varsta.
- Faceci si livrari la domiciliu? O intreb pe femeie, ce aproba din cap. Bun, as dori un buchet de trandafiri albi si in mijloc unul rosu-aprins in mijloc, ii spun comanda, iar femeia incepu sa noteze comanda.
Ii dictez adresa destinatarului si cand ma intreba daca doresc sa scriu ceva pe bilet, iar eu am scos deja din geaca de piele un pix cu gel. [i]Per la mia musa, Lucia[/i], scriu, dar intr-un scris latin, antic, pe care nu il intelegeau multi si in special tineri. Dau biletul femei, apoi bani si ies din florarie, continuandu-mi plimbarea nocturna, mai ales ca a venit timpul pentru o mica gustarica dupa ora sapte seara. [i]Noaptea... Fara luna sau stele ce sa vegheze,/ Demoni ies sa se distreze,/ In timp ce muritori se pun sa viseze...[/i]

O ascultam pe o fata de doispe ani, timpurile verbale la franceza, in timp ce ii scriam pe o coala ministeriala tema pentru ora urmatoare. O corectez de cateva ori pe fata, iar aceasta se inrosi usor in obraji, cerandu-si scuze.
- Nu ai de ce sa iti ceri scuze. E prima data cand ai invatat verbele si sa sti ca sunt mandru de tine, fiindca din lista de doua sute de verbe in franceza, imi sti principalele si cateva secundare, tertiare, cea ce este de apreciat. Mai mult de atat, nu mi le-ai tocit, le-ai spus pe sarite, cea ce face foarte mult, o felicit, dandu-i coala ministeriala. Ne vedem saptamana viitoare la aceeasi ora, asta daca nu apare ceva si ne auzim la telefon, ii spun fetei, conducand-o spre iesire.
Stau in prag, pana cand ea trecu strada si porni spre statia de autobuz. Vreau sa ma bag in casa, cand un taxi opri in fata casei mele, iar in spate un B.M.W. de ultimul ragnet. Din taxi cobori Lucia nervoasa foc, tinandu-si cartile la piept, iar din masina luxoasa cobori un tip, ce incepu sa se milogeasca de roscata. Aceasta se intoarse spre el si ii dadu o palma, apoi porni cu pasi apasati spre mine. Ma misc foarte repede si ii prind pumnul, ce era destinat spre capul fetei.
- Lasa-mi eleva in pace, pustiule, ii spun tipului calm si pe un ton dur, mijind ochii, cand acesta deschise gura sa spuna ceva. Inchide gura, ca iti iese pe ea si ultima farama de inteligenta, mai adaug si ma intorc cu spatele spre el, pornind spre casa.
Deodata o aud pe Lucia cum tipa si simt cum ceva imi intra in spate, exact intre omoplat si coaste. Ma intorc spre el si il imping de langa mine, facandu-l sa pice pe jos, ca si cand si-ar fi primit un pumn in fata. Pornesc spre casa si cand vreau sa imi misc mana stanga, simt ceva ce ma deranja.
- Seniorita Lucia, spune-mi ca nu am un cutit in spate, ii spun elevei mele, dupa ce am inchis usa, iar aceasta se uita toata livida la fata, la spatele meu.
- Aaa, domnule profesor, nu aveti, chitai de frica, iar eu am stiut ca ea a spus asa, doar ca eu i-am spus sa imi spuna. Ai unul in spate, ma instiinta, iar eu mi-am dat ochii peste cap.
- Scoate-l si da-mi-l, ii spun cat pot de calm si incerc sa ma relaxez, cand imi apuca manerul armei.
Il trase afara din trupul meu si eu m-am intors rapid, prinzand-o in brate, fiindca tanara lesina. Iau arma si ii prind manerul intre buze, apoi o iau pe muritoare in brate, ducand-o in dormitorul meu. Dupa ce o descalt si o asez pe pat, ma duc in baie, dandu-mi jos bluza neagra, pe trup si ma intorc cu spatele la oglinda mare si iau alta mai mica. O ridic in asa fel incat am putut sa vad rana provocata de cutit, cum se vindeca singura, ca si cand nu ar fi existat vreodata. Privesc cutitul mirandu-ma ca un om ar fi in stare sa faca asa ceva, fostei lui iubite. [i]Mai rau ca animalele...[/i]

                                                                Capitolul 14

P.O.V. Lucia: Simteam cum ceva umed imi atingea fata si un miros discret de parfum barbatesc, imi invada narile. Deschid cu greu ochii, privind printre gene, cum cineva statea usor aplecat asupra mea si imi tampona fata, cu ceva umed. Clipesc de cateva ori, apoi maresc ochii, cand imi dau seama, ca Damon era aplecat deasupra mea, privindu-ma ingrijorat.
- Ma bucur ca esti bine, imi spuse cu un zambet de usurare pe chip, pentru cineva ce a fost injunghiat...
Ma ridic deodata in picioare, il apuc de mana si il intorc cu spatele la mine, ridicandu-i tricoul albastru-inchis, pentru a-i vedea rana. [i]Nimic...[/i], imi aparu cuvantul in minte, cand i-am cercetat spatele puternic. Imi asez o mana pe pielea usor rece a profesorului meu, iar muschi de felina de sub aceasta se incordara automat. Vreau sa il intreb cum s-a vindecat atat de repede, dar brunetul se indeparta de mine, aranjandu-si tricoul si apoi se intoarse spre mine, cercetandu-ma din priviri. Imi intorc chipul intr-o parte, fiindca acea privire, ma rascolea, imi ardea sufletul, dandu-mi senzatia ca stie deja ce gandesc inainte sa transpun in cuvinte, stie ce urmeaza sa fac, inainte ca sa il fac si fizic... Tresar, cand am auzit un pic pocnet langa urechea mea si mi-am atintit o privire plina de furie si repros, ca m-a aparat.
- Cum? Il intreb pe Damon, care aranja patul, astfel incat nimeni nu a dormit acolo, apoi ma privi curios.
- Cum ce? Ma intreba la randul sau, iar eu eram sigura ca se prefacea, ca nu stia la ce ma refer.
Oftez si ies din camera, coborand in sufragerie, unde am fost intampinata de cainele sau, ce incepu sa latre jucaus. Zambesc si il iau in brate, dar incepu sa schelaie si sa se agite, ce ma facu sa il las jos pe podea.
- Nu ii place cand e luat in brate fara ca el sa vrea, ii aud glasul suav si moale ca o matate, ce mi se prelingea pe timpane, ca cea mai dulce si letala otrava, inoculata de colti, cel mai magnific sarpe.
Il privesc cu coada ochiului cum imi ia lucrurile de pe masuta si vine cu ele in mana spre mine. Se opreste in fata mea, iar eu nu am putut sa nu apreciez dominatia masculina pe care o raspundea in jurul sau, alaturi de acea virilitate dulce si un mister antic, intunecat, pierdut in negura timpului.
- Daca doresti sa numai iei ore de la mine si sa iesi pe usa afara, fara sa imi dai explicatia, cine era ala si de ce a vrut sa iti ia viata sau ma lasi sa te ajut, imi propuse brunetul, iar eu am privit usa impancientata.
Oftez si ii promit, ca dupa lectie, o sa-i povestesc legatura mea cu ala. Tanarul nu comenta de fel, facandu-mi semn spre canapea, in timp ce el, s-a dus pana in bucatarie sa aduca ceva de rontait. [i]Doamne, da-mi putere...[/i]

Priveam tinta fotoliul din fata mea, gandindu-ma cum sa ii explic profesorului meu de italiana, legatura mea cu Kristian. Iau o gura de suc, trag putin aer in piept, apoi il expir silentios.
- Kristian a fost primul meu iubit si ultimul, care acum a devenit obsedat de mine... Ma sperie, mai soptesc, cuprinzandu-mi umeri cu mainile, pe care le-am pus incrucis peste piept.
- Iar el se foloseste de frica ta si ca esti inchisa in sine, pentru a te teroriza si sa faca o epava din tine, afirma Damon, iar eu am aprobat involuntar din cap, incepand sa ma joc cu degetele. La politie ai fost? Ma intreba, aplecandu-se inainte si luandu-mi mainile in ale sale, iar eu am dat din cap. De ce? Ei puteau sa te ajute cumva, imi spuse, iar eu am dat din nou din cap.
- Cu ce? O foaie de hartie, ce inseamna un mandat de restictie! Si cand vine din nou dupa mine, ce fac? Flutur foaia in fata lui si gata! Damon! O foaie de hartie nu ma poate ajuta! Tip isterizata, ridicandu-ma in picioare si incepand sa ma plimb nervoasa prin camera.
Blestemam si acum clipa in care l-am acceptat in viata mea. Trag aer in piep pentru a ma calma, dar nu pot, astfel izbucnesc in planset. Simt bratele puternice ale tanarului in jurul meu, iar parfumul sau barbatesc, imi inunda narile. Imi ascund fata la pieptul sau puternic, incepand sa plang cu suspine inabusite de materialul bluzei lui, in timp ce mana sa puternica si protectoare, ma mangaia usor pe spate, vrand sa ma calmeze. Nu intelegeam de ce doar in preajma lui Damon eram fericita, implinita, projetata si mai presus de toate, iubita... [i]Mami... da-mi un sfat...[/i]

                                                             Capitolul 15

P.O.V. Damon: Nu imi venea sa cred, ca un barbat putea fi atat de nenorocit, incat sa se foloseasca de psihicul plapand a unei femei sau sa foloseasca forta bruta, pentru a o face sa se intoarca la el. O mangai usor pe spate, apoi o indepartez la un brat de mine, scotand din blugi, un pachet de servetele, de unde iau unul si incep sa ii curat chipul de lacrimi si machiaj intins.
- Daca vrei, pot sa ma interesez de niste chesti si sa apelez la niste vechi cunostinte, care sa ne ajute impotriva lui Kristian. Ce spui? O intreb curios, rugandu-ma ca sa mai pot da de Artemis, iar acel kitsune sa ma poate ajuta.
- Daca acele cunostinte ale tale sunt avocati, as vrea doar sa vorbesc cu ele, imi spuse, iar eu am aprobat din cap.
O asez pe pat si ii dau un pahar cu apa, spunandu-i cand se simte mult mai bine, sa vina in sufragerie. Inainte ca sa imi raspunda, eu am iesit din incapere, scotand telefonul mobil si incepand sa formez un numar, ce il stiam din cap. Dupa cateva secunde, imi raspunse un glas masculin, ce ma facu sa ma incrunt, fiindca ultima data cand am verificat, Artemis nu putea sa se aproprie de muritori. Ma prezint cine sunt, ce doresc si daca persoana respectiva este acolo. Nu dura mai mult de cateva minute si am auzit glasul bine-cunoscut al kitsune-ului, cum ma intreba cum n-am murit.
- Am primit o sansa de la cineva, dar nu de asta te-am sunat. Artemis ai putea sa vi pana aici pentru a ne explica legea din ziua de azi, daca mai te ocupi de juritica sau daca nu, sa trimiti pe cineva la fel de competent ca tine? O intreb pe kitsune, ce imi ceru imediat noua mea adresa, pe care i-am dat-o imediat.
Dupa cateva cuvinte de politete schimbate cu tanara, am inchis mobilul si i-am spus Luciei, ca va veni cineva sa o sfatuiasca in legatura cu fostul ei iubit. Cand auzi, muritoarea mi-a sarit in brate, multumindu-mi din suflet, iar eu i-am raspuns la imbratisare. [i]De data asta nu voi renunta la nimic fara o lupta, fiindca am pierdut prea multe, dar nu si acum...[/i]

Stateam calm pe un fotoliu, ascultand atent conversatia dintre Artemis si Lucia, ce ii povestea despre relatia ei cu Kristian, bataile si totului tot, ramand uimit sa aflu ca ea ar fi fost in sarcinata cu el, dar din cauza unei batai a pierdut sarcina. Acel lucru a facut-o sa se desparta de nenorocitul ala, dar el o vrea inapoi pentru a-si mai bate joc de ea.
- Lucia, cred ca ti-ai scos certificat medico-legal? O intreba satena, iar ochii de un albastru-cenusiu, o scuturau neincetat pe aceasta.
- Da, le am la camin, dar ce sa fac cu ele? O intreba fata, facand-o pe kitsune, sa ridice o spranceana, iar eu am stiut ca se abtinea sa isi spuna vechea ei replica: [i]Iti bati cumva joc de mine?[/i].
- Draga mea, cu acele certificate, te poti duce la politie, cu mine alaturi de tine si sa il dai in judecata pentru rele tratamente. O sa primesti un mandat de restricite, iar el nu are voie sa se aproprie la mai mult de o suta de metri de tine, cat timp se fac investigatile. Daca cumva se aproprie, va fi arestat, ii spuse avocata, iar eu am aprobat din cap, mai ales ca eram bucuros, ca acum legea le apara pe femei si nu ca acum cinci sute de ani in urma. Degeaba tu o consideri o foaie de hartie, pentru facut cornete si sa le arunci in ochi lui Damon - se parea ca nu m-a iertat ca am intrerupt-o de la unele placeri cu iubitul ei -, dar acea foaie de cornete, are valoare grea in justitie, mai ales ca vei fi supravegheata douazeci si patru din douazeci si patru de ore de cineva si inregistrata. Deci, draga mea Lucia, daca doresti sa scapi de Kristian, trebuie doar sa imi spui si eu te voi reprezenta in instanta, ii propuse kitsune-le, punandu-si o mana peste a muritoarei.
Aceasta trase aer in piept si o ruga sa ii mai dea un timp de gandire. Vazand asta, Artemis se ridica in picioare, dandu-i o carte de vizita, apoi o ruga sa ramana la mine, pana se va decide ce vrea. Ma ofer sa o conduc pe kitsune la usa, admirandu-i comparativ costumul de femeie de afaceri ce il purta. Deschid usa, iar satena ma imbratisa usor, spunandu-mi sa am grija de Lucia, fiindca tanara a suferit mult. Dupa ce ne despartim cu tradionalul "ne auzim la telefon", inchid usa de la casa si ma indrept in sufragerie, asezandu-ma pe canapea.
- Dar trebuie sa imi aduc niste lucruri de la facultate..., tacu, cand mi-am pus un deget pe buzele ei, facand-o sa roseasca toata.
- In jumatate de ora mergem la facultate, pana atunci imi permiti sa iti pregatesc camera? O intreb, fiindca nu vroiam sa creada ca voi profita de ea in timpul somnului. Bun, spun bucuros, ca aproba din cap, ca poate sa astepte. O sa ai cheie la camera ta, ca sa o poti incuia, mai adaug si pornesc pe scari, pentru ai pregati camera.
Zambesc usor sadic. Numai sa apara Kristian prin preajma, ca ma voi ocupa personal de el. [i]Eu personal voi avea grija, ca el sa regrete. Jur!...[/i]

                                                            Capitolul 16

P.O.V. Lucia: Imi asezam lucrurile in cutii, urmand sa le duca Damon la masina lui, dupa ce se intorcea de la secretariat, pentru a o convinge, ca eu trebuie sa ma mut pentru putin timp din campus, urmand sa fregventez in continuare orele, dar cu supraveghere. [i]De ce eu?[/i] Ma intreb, punandu-mi mainile peste chip si incepand sa plang in liniste. Nu intelegeam de ce l-am acceptat pe Kristian in viata mea, lasandu-l sa ma raneasca, pana cand am fugit inapoi acasa, cu coada intre picioare, plina de rani, pentru a se vindeca, apoi sa ma inchid in mine. Nu intelegeam de ce l-am acceptat pe Damon sa se strecoare ca o picatura de ploaie in sufletul meu tulmutos, incercand din rasputeri sa imi aline suferinta arzatoare, ce imi mistuia inima, corpul, maruntaiele... [i]O singura picatura nu e deajuns, ca sa potoleasca tot focul din mine, dar mi-e frica sa il las mai mult in sufletul meu[/i], imi soptesc in minte, stergandu-mi lacrimile, reincepand sa imi impachetez lucrurile si sa il astept pe Damon sa le ia.
- Gata? Ii aud vocea calda si matasoasa, ce mi se prelinse pe interiorul timpanului, dandu-mi furnicaturi pe interorul corpului, iar cand mainile lui s-au asezat pe umeri mei, am tresarit usor. Ce s-a intamplat? Ma intreba, intorcandu-ma cu fata spre el, imi apuca chipul si mi-l ridica, incat puteam sa ii vad ochii aceia minunati. De ce plangi? Continua intrebarile, stergand lacrimile cu degetul mare.
Fara sa imi mai pot stapani impulsurile animalice, l-am apucat de gulerul camasii, tragandu-l spre mie, iar buzele noastre s-au unit. Simt cum acestea se intredeschise sub ale mele, iar limba lui naravasa, intra in gura mea, invitandu-mi limba la un joc ascuns. Ii raspund cu multa adorare, lipindu-mi corpul de al sau, vrand sa simt si mai mult, decat lasa el sa se vada. Degetele sale usor reci, mi se asezara pe obraji, indepartandu-mi chipul de al sau si astfel putandu-i sa ii vad pupilele dilatate, aratand intensitatea si daruirea cu care se saruta cu mine.
- Lucia, nu vreau sa fiu doar tipul care te satisface cand vrei ceva. Vreau sa fiu mai mult decat un simplu amic sau o atractie trupeasca, vreau sa ma lasi sa te ajut, ii aud cuvintele calde, dar si hotaratoare, facandu-ma sa imi fie rusine de propria persoana.
- Nimeni nu ma poate ajuta, murmur raspunsul meu, plecandu-mi ochii in semn de regret pentru el.
- Poti sa fi ajutata, dar nu vrei. Asa am fost si eu, pana cand cineva m-a ajutat si mi-a acordat o a doua sansa, iar eu voi profita de aceasta sansa, imi raspunse la o intrebare nerostita si negandita inca. In plus, incepu, afisandu-si pe chipul acela divin un zambet de baiat rau, am multa rabdare cu domnisoarele asa distinse si frumoase ca tine, mia bella Lucia, termina de vorbit si ma saruta delicat pe frunte, apoi lua trei cuti de carton grele, iesind cu ele din camera mea de camin.
Ma uit naucita in urma lui, uitandu-ma la mersul gratios si provocator, iar blugi negri cum se mulau peste fundul acela apetisant, incat faceau orice femeie sa vreau sa il aibe macar o data in pat, iar pe barbati invidiosi pe el. Imi scutur capul, apoi iau in brate ultima cutie de carton, iesind din camera si incuind usa, pornind pe scari. [i]Incepe o noua aventura...[/i]

Stateam si ma uitam cum Damon aseza hainele mele in dulap, cu o texteritate pe care o avea doar mama mea si eu, cand impachetam hainele celor doi de acasa... [i]Acasa...[/i], un cuvant atat de strain mie, iar in gura mea semana cu un cuvant banal, dar in a lui Damon? Cum rasuna cuvantul asta in gura lui, cand mergea sa isi vada parinti? Oare si ei erau asa de ospitalieri ca el sau o pereche de snobi ca si parinti lui... Imi scutur capul, alungandu-mi din minte acel nume ce imi face mai mult rau decat bine pentru mine. Dupa ce am reusit sa imi stapanesc si lacrimile, am ridicat o spranceana, cand l-am vazut pe brunet uitandu-se curios la mine.
- S-a intamplat ceva? Il intreb curioasa, fiindca privirea lui ma ardea pe interior, dar in acelasi timp ma dezgolea de orice secret.
- La ce te gandesti? Ma intreba, ignorand intrebarea de mai devreme, asezandu-se langa mine in pat si lasandu-se pe spate.
Ma intorc pe jumatate la el si impinsa de un impuls prostesc, am inceput sa imi trec buricele degetelor peste chipul sau. [i]Atat de angelic[/i], imi soptesc in minte, aplecandu-ma si dandu-i un mic sarut pe barbia rasa impecabila. Urc mai sus cu buzele mai sus, pana cand mi-am lipit buzele de ale sale, care se intredeschisera imediat, primindu-ma in lacasul umed al limbi lui. Se intoarse in asa fel incat am ajuns sub el, iar el deasupra mea. Aveam picioarele de o parte si alta a bazinului sau, iar mainile mele se odihneau pe camasa lui.
- Lucia, inainte eram genul aventurilor, dar acum numai vreau sa fiu...
- Shhh, imi asez un deget pe buzele lui, aducandu-l la tacere absoluta. Nu vreau sa fiu o aventura si nici tu nu vei fi, mai adaug si imi iau degetul de pe buzele sale, sarutandu-le cu adorare.
Ii simt cum trupul ii se incordeaza pentru cateva minute, apoi se relaxeaza, raspunzandu-mi la sarut cu aceeasi intensitate ca a mea. Alaturi de el eram in [i]paradis...[/i]

                                                                Capitolul 17

P.O.V. Damon: Buzele noastre erau inclestate in cel mai slabatic si pasional dans, facut vreodata de vreunul dintre noi, in timp ce degetele mele ii mangaiau pielea neteda a soldului. Gura ei era atat de dulce, incat imi provoca dependenta, iar epiderma fina si calda a gatului, ma faceau sa ma gandesc ce gust are sangele ei. Imi alung imediat acest gand nefast, cand mi-am simtit canini alungiti si pregatiti sa se infrupte cu lichidul sanguin din acest corp. Imi trec limba peste pielea gatului, o apuc usor si delicat cu dinti, lasand urme vagi, facand-o pe Lucia sa se arcuiasca si sa ofteze de placere. Zambesc usor malitios si bucuros ca nu am uitat cum sa satisfac o femeie in pat, in asa fel incat ea sa isi doreasca si mai mult din ce ii ofer. Cobor mai jos cu buzele repezindu-ma ca un animal flamand asupra unui sfarc, incepand sa imi musc jucaus, sa il ling apasat, sa il rotesc energic si sa il sug posesiv. Lucia se arcui sub mine, strangand in pumn cearceaful din matase naturala, scotand un tipat mut de placere. [i]Placere cersesc de pe buzele tale, iar un strigat mut de dorinta se ridica dintre ele...[/i], imi aparu in minte un citat dintr-o veche carte latina, pe care am citit-o pe ascuns de predicatorul meu. Dupa ce ii intaresc sfarcul ma reped si la celalalt incepand sa il sug posesiv, intarindu-l. Cobor mai jos, incercuindu-i de cateva ori buricul, in timp ce ii desfaceam pantaloni. Trag de ei in jos impreuna cu chiloti, lasand-o goala-goluta in fata mea.
- Nu te rusina, soptesc, aplecandu-ma spre ea, cand Lucia incerca sa se acopere. Esti foarte superba, mai adaug, cuprizandu-i buzele intr-un sarut pasional si plin de ganduri ascunse.
Degetele ei nesigure incepura sa imi desfaca nascuri de la camasa, impingand-o jos de pe umeri mei. Arunc materialul din satin prin camera, lasandu-mi trupul cu muschi de pantera la vedere. Degetele ei agile incepura ii atinga, facandu-ma sa scap un mic oftat de placere. Se ridica in fund, avand picioarele de o parte si alta a trupului meu si depuse un sarut lenes pe unul dintre bicepsi mei. Incepu sa imi desfaca pantaloni, impingand de ei in jos impreuna cu boxeri, apoi imi apuca barbatia vrand sa o ia in gura, dar i-am apucat barbia, tragandu-i chipul spre al meu.
- Nu vreau sa stiu ce poti oferi cu gura acolo, vreau sa stiu aici, soptesc si ii cuprind buzele intr-un sarut pasional si plin de posesivitate.
O intind pe spate, ma pun deasupra ei, strecurandu-ma intre picioarele ei si o patrund cu grija, facand-o sa se arcuiasca usor sub mine, aratand ca de mult nu a mai avut relati sexuale. Incep sa o sarut si sa o ating pe trup, aducand-o din nou pe culmile placerii interzise, apoi incep sa fac miscari usoare de du-te-vino. Incetul cu incetul pe trupurile noastre se asternu o pelicula subtire, lipicioasa, umeda si racoroasa de transpiratie, ce parea ca stralucea in lumina difuza de afara. [i]Atat de dulce[/i], imi soptesc in minte, lingandu-i gatul si imfranandu-mi impulsul de a-mi afunda colti, ce imi pulsau de durere, in epiderma subdire si sa gust din savoarea sangelui ei. Simt cum imi vine si o patrund putin mai dur, eliberandu-ma in interiorul ei, fiind bucuros ca nu puteam avea mostenitori. Imi lipesc fruntea de umarul ei, respirand repede si suierat, fiind usor obosit de la efortul depus. Imi revin repede si ii pup protector fruntea transpirata, o iau in brate si trag plapuma peste noi. Inchid ochii prefacandu-ma ca dorm, in timp ce Lucia a adormit profund. [i]Un inger cu o aripa rupta...[/i]

Deschid usor ochii si sunt intampinat de chipul adormit al Luciei, ce parea cu adevarat angelic, cu acele suvite rubini care ii incadrau fata de musa. Ii dau la o parte de pe chip cateva fire de par, apoi ma ridic foarte usor din pat, expunandu-ma in toata splendoarea mea si puteam sa ma laud ca nu aratam absolut defel rau. Ma duc in baie, unde fac un dus rapid, apoi revin in camera, incepand sa ma imbrac in niste haine mai adolescentine pentru a face putina curatene prin casa, dar inainte de asta...
- Sa hranesc animalele si sa ii pregatesc ceva de mancare, soptesc pentru mine, in timp ce coboram in sufragerie, fiind intampinat de Lux si Noctis.
Le dau de mancare puiului de husky ce a mai crescut si la fel si motanasul, ce torcea multumit de fiecare data cand il mangaiam pe blana sau ma jucam cu el. Incep sa pregatesc aluatul pentru clatite pufoase, urmand sa imi rasfat pe mica mea printesa cu un mic dejun regeste. Pun uleiul de masline sa se incalzeasca si apoi torn putin aluat in tigaie, lasand sa se coaca. Scot niste fructe proaspete din frigider si incep sa fac siropul de fructe. Intorc clatita si imi reiau din nou treburile, asezand totul pe o taza din argint. Pun pe o farfurie din cel mai fin protelan italian trei clatite pufoase, torn deasupra lor sirop de capsuni cu fragute si coacaze negre, iar in varf pun frisca cu o cireasa. Fac un suc natural de portocale, in care pun trei cuburi de gheata si asez paharul din cristal pe tava. Dupa ce am pus tacamurile din argint, iau tava si pornesc spre etaj.
- Buna dimineata printesa, spun intrand in camera, facand-o pe Lucia sa zambeasca din inima si sa mareasca ochii de uimire. Cum ai dormit? O intreb, asezand tava pe noptiera si incepand sa tai din clatita.
- Foarte bine, imi raspunse, luand o inghititura de mancare data de mine. Ce bun e, spuse bucuroasa, iar eu am zambit amuzat. Sa nu imi spui ca tu le-ai facut ca nu te cred, ma atentiona facandu-ma sa izbucnesc in ras.
- Crede si nu cerceta, cerceteaza si nu crede, ii spun un vechi proverb din latina, iar Lucia ma saruta usor pe buze.
Zambesc usor si continui sa o hranesc. [i]Mi-am gasit in sfarsit perechea...[/i]

                                                                   Capitolul 18

P.O.V. Lucia: Damon era asa de dragut si de atent cu mine, avand grija sa fie cald in casa, ca baia sa fie pregatita cand m-am ridicat din pat si mi-a promis ca ma scoate in oras, ca sa luam cina. Ma ridic din pat, imediat cum el a iesit din camera si privesc cearceafurile sifonate de la noaptea incendiara pe care am avut, dar o pata mai inchisa la culoare imi atrase atentia, facandu-ma sa ma uit mai atent. Maresc ochii cand imi dau seama ce reprezenta acea pata pe ceaceaf, facandu-ma automat sa tremur violent de frica. [i]Poate nu-i tarziu si mai pot indrepta inainte sa trec prin acel cosmar din nou![/i] Tip panica in gand, repezindu-ma in baie, bagandu-ma direct in cabina de dus. Iau dusul si incep sa imi spal vaginul, in timp ce lacrimi apare imi curgeau pe obrajii palizi. Nu! Nu se putea ca Damon sa fie atat de neglijent si sa se fi eliberat in mine, fara macar sa ma intrebe daca iau vreo pilula sau daca am avut recent cicliu, pentru care era un mare [i]nu[/i]. [i]Prea tarziu[/i], imi soptesc, oprind apa si iesind din cabina de dus si ma bag in vana cu apa calda, ajugandu-mi pana sub barbie. Nu intelegeam de ce a ales cea mai riscanta metoda de a nu s proteja, ejaculand totul in mine. [i]Te implor Doamne sa nu raman[/i], imi soptesc in minte, ingropandu-mi fata in palme si incepand sa plang in hohote, din cauza propriei mele neglijente si a propriei lui neglijente...
- Lucia esti bine? Am auzit glasul sau de dupa usa, iar inainte sa pot raspunde, tanarul intra in camera de baie, indreptandu-se direct spre mine si inghenunchind langa cada, astfel incat eu eram mai inalta decat el cu un cap si ceva. De ce ai plans, printesa mea? Ma intreba, privindu-ma cu ochi calzi si scapatori, incat imi inmuie inima si orice cuvant urat mi se inmuie de pe buze, stergandu-se instantaneu.
- Esti un incostient, sti? Il intreb cu un glas tremurand, facandu-l sa ridice o spranceana intrebator, iar ochii sai cereau foarte multe detali, despre afirmatia ce i-am aruncat-o deodata in fata. Nu ne-am protejat, iar tu te-ai terminat in mine, iar peste cinci zile trebuie sa imi vina ciclul, mumur, facandu-l sa caste ochii de uimire pentru cateva secunde, apoi sa zambeasca nesigur si trist, facandu-ma sa ma simt si mai mizerabil decat ma simteam in acest moment.
- Lucia, poate par un om potent, dar cand am fost mic, am avut o boala si degeaba sunt potent si lucruri asemanatoare, dar nu pot lasa nici o femeie insarcinata, imi spuse deodata, plecandu-si privirea, facandu-ma sa maresc ochii de uimire.
Nu ma aseptam in veci ca un barbat sa recunoasca ca e ipotent din punct de vedere de a lasa o femeie insarcinata, mai ales unul de teapa lui Damon. [i]Nu toti barbati sunt mandri ca el[/i], imi soptesc in gand si il apuc pe brunet de mana, tragandu-l usor in sus si obligandu-l sa se aseze pe marginea cazii. Ii imbratisez mijlocul si imi las capul pe coapsa lui. Tanarul ma imbratisa usor si imi pupa delicat parul. [i]Mami, traiesc din nou...[/i]

Stateam si ma priveam ca o proasta in oglinda uriasa din dormitor, admirandu-mi tinuta pentru cina eleganta, iar si iar. Rochia de un albastru-marin, cu dantela neagra, imi venea ca o manusa, parca Damon ar fi stiut singur ce imi place sa port la un eveniment si ce masura sa imi ia pentru trupul meu. Rochia se prinde de dupa gat si avea un decolteu in "ve", fiind usor incretita, avand putina dantela alba intre sani, iar danela neagra impodobea putin marginile din partea de jos a "ve"-ului. Era lunga pana in pamant, avand o mica trena, iar pe mijloc aveam flori din dantela neagra, cu o dunga in partea stanga, parca acea dunga din dantela sub forma de flori era tulpina si resul erau ramurile. Aveam omoplati decoperiti, iar la gat purtam un lantisor fin din argint, cu un safir in forma de lacrima, cazand spre decolteul meu, iar in ureche, aveam cei mai finuti cercei din argint. Parul usor ondulat, parea o cascada de foc, facand un contrast izbitor si aproape ireal cu rochia ce o purtam. Imi ridic usor poalele, bagandu-mi picioarele intr-o pereche de pantofi negri, cu toc-cui si din lac, cu talpa joasa.
- Da? Intreb, uitandu-ma spre usa, la timp ca mi-am terminat machiajul finut si discret, iar acum imi dadeam cu un parfum cu miros de liliac si flori de cires.
- Pot sa intru, aud glasul lui Damon de dupa usa, apoi intra pe usa, lasandu-ma cu gura cascata, vazandu-l pe tanar imbracat la patru-ace. Mi angelo, che bella, imi spuse in italiana, venind langa mine si lua mana in a lui si imi pupa dosul palmei, apoi ma puse sa fac o piruieta. Daca sunteti gata stimata domnisoara, masina va asteapta, imi spuse intr-o engleza cu un accent italian destul de pronuntat, ce ma facea sa ma gandesc cat de sexy ar fi fost, daca mi-ar fi spus acele cuvinte in italiana.
Ii dau un mic sarut pe obraz si imi asez mana pe bratul sau, pornind amandoi spre iesirea din casa. Avea sa fie cu adevarat o cina romantica, avea sa fie... [i]Ceva memorabil...[/i]

                                                                     Capitolul 19

P.O.V. Damon: O cautam ca un disperat pe strazile Los Angels-ului, incercand sa dau de Lucia, urmarindu-i mirosul. Nu imi venea sa cred ca a fost nevoie doar un moment de neatintie din partea mea, ca fostul ei iubit sa vina si sa o rapeasca, dar... Rana de la tampla imi zvacni destul de periculos, facandu-ma sa marai de durere si sa imi doresc sa ii rup gatul nenorocitului aluia. Cand aveam sa il gasesc, il voi face sa regrete ca s-a luat de familia Salvatore, mai ales de cel mai mare dintre cei doi urmasi ai familiei si cel mai periculos. Ma opresc deodata in fata unui depozit, cand simt miros de sange, facandu-ma sa ma panichez si mai tare. [i]Te rog nu, doamne nu[/i], soptesc panicat in minte, indreptandu-ma spre intrarea in acest depoit. Apuc lacatul ruginit si trag de el, rupandu-l dintr-o singura smucitura, arucandu-l intr-o parte si deschid cu putere usile, ce cedara intr-o clipa, picand pe jos intr-o pufnitura surda. Cercetez cu privirea locul, apoi aud un mic geamat, venind din fata mea, impreuna cu mirosul puternic de sange.
- Lucia? Inrtreb, apropiindu-ma de corpul unei tinere, imbracata intr-o rochie minunata de culoare albastra. Lucia! Strig cu toata puterea, repezindu-ma spre ea si luand-o in bratele mele. Lucia, raspunde-mi! Strig panicat, cand ii simt corpul moale ca o carpa, iar inima abia ii batea.
- D... Damon, sopti tanara cu buzele tunefiate si isi deschise usor ochii si imi zambi bucuroasa ca ma vede. In lumina asta... arati ca un... print al intunericului, imi dadu un cicat dintr-o opera scrisa de un anonim italian din Renastere.
- Lucia, te pot face ca mine, te pot face o printesa a intericului, ca mine, soptesc, simtind cum coltii imi cresc si cerseau sange. Te pot face... nemuritoare, ii soptesc in ureche, facand-o pe tanara sa tresara usor din cauza uimiri, apoi sa isi lase capul pe o parte.
Ii dau tot parul de pe gat, ii ridic putin corpul ei, pana cand buzele mele ii atinse epiderma delicata de pe gat. Imi afund coltii in piele, facand-o sa scanceasca usor si sa se lase si mai moale in bratele. Imi indepartez buzele de pielea ei, imi duc incheietura la gura, muscand-o si imi asez incheietura insangerata peste buzele ei, obligand-o sa bea din sangele meu, urmand sa o fac ca si mine. [i] Printesa mea Intunecata[/i], imi soptesc in minte, incorcandu-ma automat, cand aud niste pasi in spatele meu.
- Imi pare rau tipule, dar ai ajuns mult prea tarziu sa iti salvezi curva, aud glasul lui Kristian, facandu-ma sa imi intorc capul spre el si sa imi arat coltii, in timp ce ochii imi devenira de un albastru-fosforescent.
- Te inseli! Am ajuns la timp sa imi salvez Printesa Intunecata, dar pentru tine a venit Moartea! Marai si smulg incheietura de la gura Luciei, care incepu sa se zvarcoleasca, semn ca acum trupul ii se schimba.
Fara veste ma reped la Kristian si il apuc de maini, pizandu-i incheieturile la spate, intr-o stransoare de fier. Ii rup gulerul camasi si imi afund colti in gatul sau, muscandu-l mortal, lasandu-l apoi sa sangereze pana la moarte, in timp ce mi-am luat Printesa in brate si am plecat de acolo. [i]Fiecare plateste inzecit pentru pacatele sale[/i], imi soptesc in gand, iesind din depozit si incepand sa alerg in afara spectrului uman vizual cu [i]Printesa mea...[/i]

Imi treceam degetele prin parul ei matasos, in timp ce tanara statea cu capul pe abdomenul meu si se juca cu o floare. Parea atat de fragila, atat de... [i]angelica...[/i]. Zambesc amuzat, amintindu-mi cum am intalnit-o in acea parfumerie si de la un simplu sarut sub impuls, s-a ajuns la mai mult.
- S-a intamplat ceva? Ma intreba, ridicandu-se in fund, apoi se intinse deasupra mea, astfel incat capul ei sa fie pe umarul meu, aproape de gat.
- Nu s-a intamplat nimic, printesa mea, soptesc si ii apuc barbia, sarutand-o apasat pe buze, bucurandu-ma de delicatetea lor pentru [i]etenitate...[/i]

[center][i][b]So would you kiss the sun goodbye?
And give your life to never die?
Time is nothing, children of night[/b][/i][/center]

[center]The end[/center]