You not alone

Capitolul 1


Nu-mi venea sa cred ca nu am putut sa opresc moartea lui Sasuke... Moartea ultimului Uchiha in viata... Eram un gunoi! Un gunoi ce nu a putut sa isi ajute propriul prieten, iar acest gunoi nu merita sa ajunga Hokage! Pe cine pacalesc eu... Am ajuns al saselea Hokage din dorinta lui Tsunade si am fost destul de puternic sa il opresc pe Danzo sa distruga pacea. Nu as fi reusit fara tine... Sasuke soptesc in minte, privind poza cu vechia Echipa 7, in timp ce din ochii mei albastri se scurgeau lacrimi de regret, tristete, pierdere... Toti m-au considerat un erou, ce a luptat de unul singur contra lui si nu le-a pasat cand le-am spus ca Sasuke si-a sacrificat viata sa ma salveze si sa il ucida pe Danzo, m-au facut modest...
- Naruto! Ma trezi un glas cunoscut, facandu-ma sa tresar si aproape sa scap fotografia inramata din mana. Ce faci? Iar plangi? Ma intreba Sakura, iar eu abia atunci mi-am dat seama ca plangeam ca un copil mic.
- Conteaza daca plang? Ce vrei? O intreb iritat, fiindca fosta mea colega de echipa a fost prima care a spus ca Sasuke a meritat sa moara ca i-a frant inima, cand el m-a sarutat pe buze si a spus ca ma iubeste foarte mult.
- Naruto..., murmura rozalia, cand m-am intors spre ea cu o privire rece, distanta si nervoasa, fiindca ma enerva simpla ei prezenta langa mine. Ti-am adus niste rapoarte de la luptatori ANBU si o scrisoare de la Shizune...
- Lasa-le pe masa si pleaca, o intrerup, punand poza pe birou, fara macar sa imi ridic ochii spre doctorita sau ceva de genu.
Aud usa biroului inchizandu-se, facandu-ma sa ma simt vinovat ca ma comportam in acest hal cu pirieteni mei, dar ei au fost primi ce i-au intors spatele, asa ca merita. Iau foile, dar nu inainte de a arunca scrisoarea Shizunei la gunoi, fiindca ii stiam continutul din cap. Vroia sa il deshumam pe Sasuke si sa il disecam ca un cobai de laborator, iar eu nu eram de acord sa ii se prelevreze jutsuri, Sharingan-ul si chesti din astea. Vroiam sa il stiu intreg si nu ciopartit. Oftez, trag aer in piept si incep sa citesc raportul luptatorilor ANBU, cu privire la nu stiu ce grota ce se afla intre Tara de Foc si Satul Ploii, unde se zvoneste ca se ascunde Zetsu. Dupa ce l-am oprit pe Danzo, am dat ordin sa fie capturati toti oameni ce aveau sau au avut de-a face cu Akatsuki si mosul ala. Privesc apusul de soare de la geam, gandindu-ma la ultimul Uchiha ce zace acum la un metru si ceva in pamant, destinat uitari si ignorantei fata de prieteni, camarazi, aliati...
- Abtine-te pana ajungi acasa si acolo poti sa plangi ca un copilas, mormai ca pentru mine si ies din birou, fiindca vroiam sa ma odihnesc, dar inainte de asta, sa trec pe la mormantul sau.

- Multumesc, murmur, cand am primit restul de la Ino, fiindca m-am abatut in drum spre cimitir pe la florarie, cumparand un buchet de trandafiri, care erau preferati lui.
- Naruto, spuse blonda, facandu-ma sa ma opresc in prag si intorcandu-mi doar pe jumatate capul spre ea. Sai m-a rugat sa iti spun ca ii s-a parut ca il vede pe Sasuke azi-noapte pe acoperisul vis-a-vis de casa noastra, privind luna, murmura ea, facandu-mi inima sa se opreasca in loc si sa raman uimit.
Zambesc ironic si ii spun ca a fost faina incercarea de a ma face sa ii bag mai mult in seama decat merita, apoi ies pe usa in ploaia torentiala. Nu-mi pasa ca apa imi va uda roba de Hokage si hainele, oprindu-se la piele, riscand sa racesc foarte puternic. Nu-mi venea sa cred cat de mincinos era Sai incat sa ii spuna logodnicei sale ca ii s-a parut ca azi-noapte, iar Ino destul de credula, incat sa inghita prostia aia de minciuna si sa imi spuna si mie. Imi trag nasul, intrand in cimitirul satului, apoi raman inmarmurit, cand pe alee isi face aparitia o siluieta cam subtire si cu cativa centimetri mai scunda decat mine, purtand o mantie neagra. Cand ajunse la doi pasi in fata mea, am simtit ca mi se opreste respiratia in acel moment. Parul tanarului era ud din cauza ploii, se pierdea in gulerul ridicat al mantiei, ii incadrau fata frumoasa, cu barbia foarte usor ascutita, buze un pic carnoase, nas subtire si fin si cu sprancene bine-definite. Ochii negrii, goi, se uitau atent in ai mei, ca si cand m-ar cunoaste si nu prea. O parte din breton il ascundea partea stanga, dar il dadu la o parte, aratandu-si si celalalt ochii. Vru sa mai faca un pas spre mine, dar privi peste umarul meu incruntandu-se, apoi fac un semn din mana si spuse Kai, topindu-se in aer, lasandu-ma masca. Era vocea lui Sasuke, dar pe un timbru de copil de saispe-saptispe ani, dar era Sasuke! Fac cativa pasi, cand aud o voce cunoscuta, facandu-ma sa ma intorc, dand cu ochii de Gaara, tinand o umbrela deasupra capului, ca sa nu isi ude scutul de nisip. Ochii sai aquamarini ma priveau tristi, dar in ei am putut citi si nervozitatea cu privire la acea fantoma sau ce era.
- Iarta-ma Naruto ca te distrurb, dar am venit aici simtindu-i clona de genjutsu a prizonierului cu care vei face maine cunostinta, imi spuse roscatul, privind locul unde a disparut Sasuke. Daca l-ai vazut aici ca iluzie, in realitate va fi un soc si mai mare, dar iti spun de acum, el este ultimul din neamul sau, mai spuse si pleca de langa mine, lasandu-ma singur.
Oftez si ma indrept spre piatra de mormant, unde era scris numele celui care l-am iubit mai mult ca pe un frate si ne-am bucurat de clipe frumoase impreuna. Asez buchetul pe piatra si vad cativa trandafiri salbatici rosii ca focul, pusi intr-o vaza facuta dintr-o sticla de sake. Cine era acel baiat?...

                                                            Capitolul 2


"- Sasuke incearca sa ramai constient! Nu te mai misca sau vorbi! Incurand vom ajunge la spital si vei fi salvat! Strigam ca un disperat la brunetul din bratele mele, al carui trup era asa de moale, parca ar fi o papusa din carpe.
- Naruto, iubire... asculta-ma macar de aceasta data, murmura el, facandu-ma sa ma misc si mai repede, cand l-am auzit vorbind. Sti... mai am un frate, continua sa vorbeasca, atragandu-mi atentia spre el, incruntandu-ma usor. Mai am un fratior... mai mic decat mine... - tusi usor cu sange, murdarindu-mi bluza, care si asa era aproape zdrente - cu sase ani. E singur... si speriat. Incearca sa il gasesti... o poza cu el, vei gasi in spatele tabloului de familie din apartamentul meu, spuse, apoi incepu sa priveasca cerul senin, cu ochii goi si peirduti, aratand ca numai are mult de trait. E asa de frumos... ca in nopatea cand... cand...
Puterile numai il sustinusera, iar spiritul ii parasi trupul, stingand si ultima farama de viata din ochii sai ca un abis nemarginit de pasiune si iubire. Il strang in brate, plangand si incep sa urlu ca un nebun, numele sau si ca nu il voi ierta niciodata..."

Tresar ca ars, cand cineva ma atinge usor pe umar, aproape lovindu-l pe Kakashi peste fata. Fostul meu sensei ma informa ca, Gaara vrea sa imi arate acel prizonier misterios ce l-a adus cu el si il tine in permanenta legat la ochi, gura, maini, picioare. Intr-un cuvant imobilizat, ca sa nu poate sa faca vreun jutsu, atunci cum a aparut in cimitir, daca era legat fedeles? Aprob serios din cap, trecandu-mi mana prin parul galben ca aurul, lung pe ceafa si tot ciufulit, apoi ma duc in baie pentru a face un dus si sa ma imbrac pentru a porni spre sala de interogatoriu. Dupa un dus relaxant si barberitul de dimineata, iau pe mine treningul negru si peste tunica neagra cu flacari portocali. Pun bandana pe frunte cu insemnul frunzei si dupa ce ma incalt, pornesc spre cladire, ce se afla la cateva strazi distranta de biroul meu. Oameni ma salutau si imi zambeau, iar eu le raspundeam la zambete si saluturi, chit ca nu simteam fericire sau voie buna in aceasta dimineata.
Nu puteam sa imi iau capul de la fantoma ce am vazut-o in cimitir si vocea ce am auzit-o din gura lui cand s-a topit la vederea Kazekage-ului. Ii era frica de Gaara? Sasuke a inceput sa se inteleaga destul de bine cu Gaara, cand a fost salvat din ghearele lui Raikage, atunci de ce a disparut rapid? Ridic din umeri si trag aer in piept, oftand zgomotos, apoi intru in cladirea de interogatoriu, ducandu-ma la sub-sol, unde stiam ca sunt tinuti cei care urmau sa fie interogati. Il vad pe roscat cum statea calm, sprijinit de perete si cu mainile in san, privind un punct invizibil pentru mine, dar vizibil pentru el. Cand ma vazu, imi zambi amical si imi facu semn spre usa.
- Inainte sa intri vreau sa sti, ca acest baiat seamna mult cu Sasuke, dar are calmul lui Itachi, ma instinta Kazakage, facandu-ma sa ma intorc spre el, afisand o expresie de stupoare totala.
- Cat de mult seama cu Sasuke? Il intreb si cuvintele imi iesira ca niste mormaituri, ca si cand as injura-o pe Tsunade in fata.
- Aproape ca doua picaturi de apa, cu exceptia ochilor si a frizurii, in rest te-ai uita la un Sasuke Uchiha de saptispe ani, ma lamuri barbatu si intram inauntru.
In mijlocul incaperii se afla un sigiliu limitator de chakra, iar in el se afla o siluieta stand in picioare, invelita intr-o pelerina neagra, ponosita si mai lunga decat el, iar capisonul si umbra acestuia ii ascundea chipul de noi. Avea mainile la spate si peste piept mai tracea o legatura de frangii, cu niste foi pe franghie, luandu-i si mai mult din chakra si asa limitata.
- Aseara a incercat sa te contacteze si de aceea este asa legat, imi spuse tanarul de langa mine, facandu-ma sa ma incrunt. Eliberati-l, ordona la doi ANBU, iar cei doi intrara in cerc.
Il dezlegara si apoi il aduse mai aproape de margine, unde stateam eu. Acum si-a ridicat putin capul si am putut sa vad din nou acea barbie usor ascutita si acele buze apetisante, moi si putin carnoase, asa cum imi placeau mie, plus o mica parte din acel nasuc dragalas. Il dezlegara de franghile de la maini, apoi au iesit din cerc.
- Arata-ti chipul starpitur mica, buna de creeat probleme, rosti cu raceala roscatul, iar de sub manicile largi ale pelerinei isi facura aparitia doua maini cu manusi negre pe ele si aparatori cu placute din otel, dar nu se vedeau.
Isi dadu jos capisonul, aratandu-si intregul chip. Era baiatul din cimitir, dar avea ochii legati. Isi dadu esarfa de la ochi, apoi ii deschise usor, lasandu-ma masca. In loc sa intalnesc doi irisi negri, am intalnit Sharingan-ul la nivelul trei, ce ma facu sa imi prec rapid privirea, facandu-l pe Kazekage sa rada. Imi intorc privirea spre el pentru a sti de ce rade asa. Imi spuse ca baiatul nu are pic de chakra in interiorul sigilului ca sa isi activeze culoarea neagra si naturala la un Uchiha, iar Sharingan-ul sau este inofensiv in acest moment. Il intreb ce sa fac cu el, iar raspunsul a fost simplu si socant pentru mine.
- Faci ce vrei. E ultimul Uchiha in viata. Ti-l fac cadou, ca si asa l-ai cautat mult un an, noi l-am capturat dupa aceea. O zi buna, Naruto, mai spuse si pleca de acolo, lasandu-ma singur cu baiatul.
Il privesc pe baiat si el se uita la mine, apoi se aseza turceste, dar cu spatele la mine, punandu-si capisonul in cap si asezandu-si mainile ascunse de manici in poala, aratand ca nu ii pasa. Parca ar fi Sasuke nu alta.

- Hokage-sama! Ma trezira niste glasuri, facandu-ma sa deschid ochii si sa imi dau seama ca aproape am adormit in picioare.
In incapere navali Kiba alaturi de Hinata si Sakura foarte speriati. Era sa uit de javra aia puricoasa si paduchioasa de Akamaru, care incepu sa latre la Uchiha, dar acesta nici nu se sinchisi sa se intoarca cu fata la caine, stand mai departe cu spatele la noi.
- Cine este el, Naruto-kun? Ma intreba Hinata, iar eu am pufnit usor, vrand sa ma amuz de ei.
- Este Sasuke Uchi...
- Taci! Ma intrerupse tanarul, facandu-ne pe toti sa incremenim. Numai spune nici un cuvant despre el, criminalule! Tipa, iar in glas se simtea furea, setea de razbunare, durerea. Sasuke Uchiha a murit, iar eu sunt ultimul Uchiha ramas in viata - se ridica in picioare si isi dadu jos mantia neagra, aratandu-si tot trupul tanar si usor slabut - si ma numesc Kanny Uchiha, continua pe un ton rece, calculat si distant, intorcandu-se spre noi.
Isi deschise ochii, iar in loc de Sharingan, se ivira niste irisi negri precum cel mai adanc hau, reci, singuri si lipsititi de viata ca a lui, cand ne-am luptat in Valea Sfarsitului. Chiar erau frati...

                                                               Capitolul 3


Taceam toti patru, masurandu-l pe Kanny din cap pana in picioare. Purta o bluza pe gat, dar cu manici largi, iar peste un fel de echipament de protectie, alcatuit in totalitate din piele neagra. Statea asa de calm si rabdator, incat aveam impresia ca il vad pe Itachi, cand a vorbit cu mine despre fratele sau cel mijlociu inainte sa fie ucis.
- Te rog, mai spune ceva! Striga la el, Sakura, impreuna mainile, facandu-l sa clipeasca si sa se dea un pas in spate. Orice, dar vreau sa iti aud vocea...
- Sakura! Tip pe ea, facand-o sa inceteze, apoi m-am dus la bariera, punand un picior pe cerc si fac niste semne din mana. Kai, spuns si bariera disparu imediat, iar tanarul Uchiha, respira usurat de acest lucru. Sa nu crezi ca te las singur, pana nu iti facem un set complet de analize, spun pe un ton calm, facandu-l sa isi atinteasca ochii spre mine.
Mormai ceva, apoi porni spre rozalie ca si cand ar sti ca ea ar trebui sa il consulte. Rozalia il imbratisa puternic, facandu-l sa se zbata si pana cand Hinata nu o ruga sa ii dea drumul, il sufoca acolo, iar eu nu vroiam. I-am luat pelerina de pe jos si i-am pus-o pe umeri, fiindca era mai sigur asa, pana ma hotarasc cu adevarat ce fac cu el.

- Naruto, vino putin, ma chema Shizune in salon unde il consultau pe brunet.
Intru in incapere si raman placut suprins cand il vad pe Kanny pe jumatate dezbracat de haine. Semana ca si Sasuke la corp, dar muschii ii erau de felina si nu asa pronuntati, dar aveau acelasi tatuaj pe antebratul stang, incat ma facu sa ma cred ca invoca si el sarpele. Cand ma apropii, vad ca era un dragon, cu aripile pregatite de zbor si gata de plecare, cu capul atintit spre incheietura.
- Nu este singurul, imi spuse Sakura, parca citindu-mi gandurile, apoi lua un pieptene si ii ridica parul ce ii atingea omoplatii, aratandu-i ceafa. Vezi, imi spuse, cand se ivi de sub parul de abanos trei capete de dragon, inlantuiti intre ei.
Vreau sa ii ating tatuajul, dar se misca fulgerator, apucandu-mi incheietura si strangand-o cu o forta egala cu a lui Tsunade. Zambesc si il ciufulesc usor, incercand sa il fac sa se simta in siguranta cu mine, dar se pare ca nu ii pasa de acest lucru. Oftez si le spun celor doua femei sa il trimita in partea unde se afla casele clanului Uchiha si sa nu poata pleca din acel loc. Ies din salon, apoi din spital, iar pasii ma purtara ca de obicei spre cimitir, pentru a mai pierde vremea pe acolo. Mereu mergeam la mormantul lui Sasuke cand eram in cumpana si daca ii povesteam unei pietre lipsite de viata ma facea sa simt ca si cand el ar fi langa mine si m-ar asculta, dandu-mi un sfat sau cu o vorba buna. Marai usor cand le aud pe babe cum incepeau sa vorbeasca si sa ma barfeasca din cauza ca imi plac baietii si nu fetele. Nu era treaba lor daca eu eram impreuna cu un baiat sau cu o fata si ce faceam cu ei. Cand ajung raman uimit sa il vad pe Kanny cum statea fara pelerina, proptit cu spatele de un stalp si bratele puse in san, il faceau sa semene cu fratele sau cel mijlociu. Ma opresc in dreptul sau, ii arunc o privire, apoi vreau sa intru, dar vocea sa ma opri:
- Corpul sau nu este in acel mormant, spuse deodata, facandu-ma sa ma intorc spre el, facand mana in pumn.
- Unde este?! Marai la el, ca un caine turbat la stapanul sau. Spune! Tip, fiindca nici nu se sinchisea sa ma priveasca.
- Un tip cu o carje si bandajat, pe nume Danzo a venit acum doua nopti alaturi de Kabuto sau Orochimaru, nu stiu care dintre ei si cu un Doton* poti lua corpul unei persoane, fara sa lase urme, imi raspunse calm si non-salant, uitandu-se la unghile sale.
Mijesc ochii si vreau sa il apuc de gat, dar am trecut prin el, lovindu-ma cu fata de stalp, spargandu-mi nasul. Fain, n-am ce spune. Ma intorc nervos si iritat ca el putea sa faca acel truc ca si Madara, iar eu nu. Se apropie sa spuna ceva, dar pe urma se razgandeste si se topeste, in timp ce imi zambea fals, fiindca ochii nu ii zambeau, cum ii zambeau lui Sasuke. Scot un strigat de furie, apoi fac stanga imprejur si pornesc in fuga spre casele clanului Uchiha, unde se presupunea ca se afla pustiu pazit de ANBU mai ceva ca un Lord Feudal. In scurt timp ajung la cartierul clanului, unde ma intampina Sai, imbracat ca ANBU si imi spuse ca mediteaza in mijlocul aleii principale. Ma incrunt si intru in cartier ducandu-ma in spatele sau in cea mai mare liniste vrand sa il speri putin. Cand aproape am ajuns la el...
- Daca ma sperii ma poti rani, spuse deodata adolescentul, ridicand capul spre mine, privindu-ma atent in ochi. Nu i-am putut opri, mai murmura, iar ochii sai revenira la normal, incepand sa se umple de lacrimi.
M-am asezat langa el, luandu-l in brate si am inceput sa il mangai pe spate, in timp ce baiatul se descarca, ascuzandu-si fata in scobitura gatului meu. Era doar un copil lasat la voia destinului de frati sai mai mari.

- Nu i-am putut opri, fiindca eram doar o iluzie, iar chakra nu avea flux foarte mare prin bariera in care eram pus, imi marturisi Kanny in timp ce stateam amandoi in sufrageria mare din casa, care am imparti-o un an si cateva lui cu fratele sau.
Aprob calm din cap in timp ce citeam raportul medical adus in acea seara de Konohamaru. Toate analizele lui au iesit foarte bune, dar un singur lucru fetele nu au putut explica. Cum poate sa isi adune chakra sau sa isi trimita chakra prin bariere si sigili, fara sa fie detectate? Il privesc cu coada ochiului pe Kanny. Parea inofensiv, dulce si foarte fricos, dar sub acel invelis se ascundea un asasin de inalta clasa. Care-i povestea ta, Kanny Uchiha?..

                                                             Capitolul 4


Sateam pe balconul de la camera mea si priveam luna plina, amintindu-mi cum stateam eu cu Sasuke, seara de seara, la acest balcon si ne sarutam sub clar de luna...
O bufnitura surda imi atrase atentia, facandu-ma sa ma ridic de la balcon si sa privesc in curtea destul de spatioasa. Vad o umbra cum alearga spre gard si acolo dispare, facandu-ma sa incrunt, apoi sa raman socat. Persoana respectiva sari de la balconul camerei de oaspeti unde dormea Kanny si asta inseamna...
- Rahat! Marai, ridicandu-ma repede in picioare si luand un kunai din gentuta ce o aveam pe un dulapior, langa usa camerei mele.
Ies in boxeri pe coridor, alergand pana in capatul sau, apoi lovesc cu putere usa, rupand-o din balamale si intrand in camera ramand masca, fiindca nu il vedeam nicaieri pe brunet. Aud niste pasi pe coridor, urmat de un cascat somnoros, facandu-ma sa ma intorc, dand cu ochii de un Kanny pe jumatate adormit, purtand un maiou larg si mare de el - eu l-am imprumutat - si o pereche de pantalonasi gri, pe care ii tragea in sus, semn ca fusese sa isi faca nevoile. Cand ma vazu, isi lasa mana cu care se freca la ochi in jos, apoi privi de o parte si alta a tocului.
- Aici nu ar trebui sa fie o usa? Intreba adormit, uitandu-se pe podea. A, acolo a aterizat, mormai, intrand in camera si trecu pe langa mine, ducandu-se la fereastra. Parca era inchisa cand m-am pus sa dorm, continua inchizind-o, dar nu inainte de a privi cateva clipe afara. Deci ce s-a intamplat Rokudaime-sama? Ma intreba, privindu-ma atent, aprizand o veioza de langa pat si asezandu-se pe el.
- Conteaza? Vi si dormi in camera mea, spun pe un ton poruncitor, iar el ofta ridicandu-se din pat morocanos.
Iesi pe coridor ducandu-se in camera mea, iar eu l-am urmat imediat, simtind in aer caldura corpului sau tanar si pur, facandu-ma sa ma gandesc la noptile pasionale cu Sasuke. Imi musc buzele si strangand din ochi, pentru a nu lasa lacrimile sa curga pe obraji si sa ma faca sa par slab in fata pustiului. Intru in camera si raman induiosat, cand il vad pe micutul bagat in pat, acoperit pe jumatate, gemuit si cu o mana sub cap. Trag aer in peipt si ma duc, acoperindu-l pana la gat cu patura calduroasa, iar tanarul mormai ceva, ce ma lasa masca.
- Noapte buna Sasuke onii-chan, mrumura si isi continua somnul cu un micut zambet pe buze.
Mi-am muscat si mai puternic buza inferioara, ranind-o. Ma asez in genunchi langa patul meu, imi pun mainile pe fata si incep sa plang in liniste de durerea ce o simteam in acel moment...

Simt ceva cald si moale pe umerii mei goi, facandu-ma sa tresar si sa privesc adormit in jurul meu. Ma aflam pe patul meu, iar Kanny era imbracat in bluza lui, dar atunci am putut vedea ca era bluza de la un fel de chiminou, negru si un maioul era pe gat, ce il avea pe de dedesupt. Statea cu picioarele incrucisate si cu mainile in san, cu ochii inchisi, bucurandu-se de razele soarelui de primavara, fiindca incurand venea vara, cu acele calduri insuportabile si sufocante. Ma ridic in fund si imi masez gatului, fiindca era usor intepenit, din cauza poziti incomode in care am dormit.
- Scuzati-ma ca nu am putut sa va pun intr-o povitie mai comoda, dar erati prea greu Rokudaime-sama, spuse deodata baiatul, facandu-ma sa ma intorc spre el.
Acesta isi intoarse fata spre mine, deschizand lenes ochii, aratand kekkey-gentaki-ul clanului sau, de mult apus. Incep sa rad usor si ii zic ca el poate sa imi spuna pe nume si la pertu sa mi se adreseze, ca nu sunt bosorog. Cand auzi, miji ochii, parand o felina gata de atac si ma intreba varsta mea.
- Am douazeci si trei de ani, atata avea si Sasuke daca nu murea, murmur, plecandu-mi ochii, pentru a lasa sa mi se vada lacrimi in ochi.
Trebuia sa ma obisnuiesc, ca Sasuke a trecut in nefinta si persoana din fata mea era Kanny si nu el, dar... vocile semanau la fel, culoarea parului, dar corpul si asezarea ochilor pe chip, ma ducea cu gandul la Itachi. Intr-un cuvant tanarul era o combinatie intre cei doi frati ai sai mai mari. Cred ca a fost un cosmar pentru el sa stea in umbra celor doi frati mai mari, amandoi talentati si foarte devotati scopului lor. Trag aer in piept si ma ridic in picioare, spunandu-i ca merg sa fac un dus, apoi ma va insoti la birou, dandu-i de inteles ca nu am curaj sa il las singur. Clatina usor din cap, apoi incepu din nou sa priveasca afara, aratand indiferenta clanului Uchiha, cu care eram deja obisnuit de la Sasuke.

Stateam la birou si citeam niste foi, in timp ce Kanny isi ocupa timpul facand origami din hartiile de care eu nu aveam nevoie. Pana acum pe masuta din fata canapelei se aflau diferite animale, urmand sa vina si altele. Cea ce m-a deranjat, a fost cand toti ce ma vizitau il incurcau cu Sasuke, apoi se mai uitau la el ca la ninja zburatori in sutien si chiloti de fete. Dupa un timp, arunc si ultimul document pe birou, oftand si imi masez tamplele cu o mana, ca ma dura capul si ochii de la scrisul marunt din documente. Ma ridic de pe scaun si ma duc langa brunet, asezandu-ma pe canapea si privind cum il face pe Rokubi*.
- Naruto, spuse, terminand pe bijuu* si il puse langa fratii sai, apoi ma privi in ochi. Macar nu s-a chinuit mult sa moara? Ma intreba pe un ton, usor tremurand de durere, iar eu am stiut imediat la cine se refera.
- Itachi a murit cu zambetul pe buze, fiindca lupta cu Sasuke i-a grabit moartea, dar nu s-a chinuit, am spus eu, iar tanarul isi puse mainile pe fata si incepu sa planga in surdina. Iar Sasuke..., ma opresc din vorbit, tragand aer in piept si punandu-mi o mana dupa umeri, tragandu-l la pieptul meu, incepand sa il mangai usor pe spate. S-a chinuit putin, dar a murit cu gandul la tine. Te-au iubit amandoi, mai spun, apoi il pup usor pe par, in timp ce il mangaiam pe spate.
Lacrimile sale amare se pierdeau in capa mea, in timp ce lacrimile mele se pierdeau in aceea mare intunecata din capul sau. Doamne, de ce trebuie sa suferim in halul acesta?...

                                                                    Capitolul 5


- Tu numai ramen sti sa mananci? Ma intreba Kanny, cand am comandat a patra portie, pe cand el era abia la prima.
- Mi-e lene sa gatesc, il mint pe baiat, fiindca nu vroiam sa stie tot satul ca nu stiu sa gatesc decat sandviciuri.
- Cred ca nu sti sa gatesti, mormai brunetul privindu-ma cu coada ochiului, apoi reincepu sa manance ramenul, fara sa isi ascunda lipsa totala de placere cu care o manca
Il aud pe domnul Ichiraku cum mormaie ceva despre tanar, apoi imi zambeste dandu-m ia cincea portie din partea casei. Rad si ii multumesc, incepand sa mananc ca un nehalit. Pe tot parcursul mancarii, tacerea dintre noi doi era una mortuara, fiindca riscam sa sarim la gatul ceiluilalt. Deodata aud glasul fostului meu sensei, Kakashi si un barbat de treizeci si cinci de ani, cu aceeasi frizura argintie, fata acoperita pe trei-sfert si bandana ce ii acoperea sharinganu-l din ochiul stang. Cand il vazu pe Kanny se incrunta usor, apoi ii zambi, intinzand mana spre el, iar brunetul i-o prinse cu o oarecare teama pe el, dar prinse curaj, cand sensei-ul isi descoperi sharingan-ul.
- Deci fratiorul cel mic a lui Sasuke. A vorbit atatea despre tine si mi-a promis ca te va prezenta intr-o zi, dar s-a intamplat ce s-a intamplat... In fine. Hokage-sama este chemat de urgenta la birou, iar tu, ce spui sa mergem sa mancam niste dango? Il intreba si baiatul se minuna rapid la fata, aratand ca ii place acele bilute de orez dulci.
Platesc consumatia mea si a baiatului, apoi dispar intr-un vartez de frunze. Doamne nu pot sa am o zi libera?...

Primul lucru care ma intampina a fost mirosul de mancare facuta in casa, ce ma facu sa ma gandesc ca am gresit locuinta. Dupa ce ma asigur ca am nimerit casa care trebuie - am vazut papuci mei de casa - ma descalt si pornesc spre bucatarie, ramand uimit, sa il vad pe Kanny cu un sort alb pe el, in fata aragazului, gaind ceva. Trag scaunul de la masa, asezandu-ma si raman usor impriesionat cand vad masa pusa.
- Te-ai spalat pe maini? Ma intreba baiatul, facandu-ma sa zambesc amuzat si ma ridic, ducandu-ma la chiuveta, spalandu-ma.
Ne asezam amandoi la masa, privind usor trist oala de orez aburinda si multe alte delicatese, ce nu le-am mancat de mult. Nici Sasuke nu facea atatea. Se parea ca, Kanny stia destul de multe despre retete culinare, fiindca imi spunea fiecare preparat din ce sat este.
- Se pare ca ai calatorit mult Kanny-san, spun eu, gustand dintr-o salata specifica Tinutul Ceaiului, ce ma facu sa simt furnicaturi placute pe varful limbii.
Brunetul nega din cap si imi spuse ca lucrase ca ucenic de bucatar inainte sa porneasca in cautarea lui Sasuke, intr-un satuc din Satul Pietrei, ce ma facu sa ma incrunt. Parca Gaara mi-a spus ca l-au capturat, cand l-au gasit in Suna, atunci cum dracu a ajuns de acolo tocmai in Satul Nisipului. Ridic din umeri, continuand sa mananc. Il priveam pe sub gene pe tanar, ca sa nu isi dea seama ca il analizez. Trebuia sa recunosc ca cei doi frati ai lui erau frumosi, dar nici el nu era de lepadat. Era o combinatie intre cei doi, ce ii dadea un aer aparte si enigmatic, intrecandu-l chiar si pe Sasuke...
- Mai vrei o portie de orez? Ma trezi din visare, glasul sau, iar eu am dat din cap ca nu. Bun, e randul tau sa speli vasele, spuse tanarul, ranjind, iar eu l-am injurat usor.
Habar n-am de cand nu am mai spalat vase, poate din cauza ca nu mananc acasa ci la Ichiraku ramen. Aprob tacut din cap si astept ca baiatul sa puna mancarea in frigider si sa ma astepte sa incep cu vasele, dar soneria imi atrase atentia. M-am dus la usa, deschizand-o, regretand in clipa urmatoare, fiindca in prag se aflau Shikamaru, Kiba, Sai, Lee si Neji. Ii invit inauntru, fiindca in seara asta o petreceam cu asa-zisi prieteni, dar cu ocazia asta ei se pot imprieteni cu Kanny si sa ii inteleaga pierderea...

Stateam intins pe pat, recitind prima carte a lui Jirayia-sensei, aruncand cate un ochi spre brunetul ce dormea in partea cealalta a patului, in pozitia fetusului. Eram sigur ca nu dorame, fiindca a fost foarte nervos, cand l-am trimis la culcare, din cauza lui Sai, caruia nu i-a putut tacea gura. Nu imi venea sa cred cata ura avea fata de Konoha, Danzo, Madara si Suna, incat ne-ar distruge daca ar avea ocazia. Nu-i de mirare ce se spunea despre clanul Uchiha, ca puterea le vine din ura, tradare, durere si friga. Ma mira faptul ca a reusit sa il bage pe Neji intr-un genjutsu atat de puternic, incat i-a pacalit pana si byakugan-ul, care putea sa vada prin orice genjutsu. Kanny, ce fel de sharingan ai? Care este adevarata lui putere? Care este adevarata ta putere? Ma intreb in gand, inchizand cartea si stingand becul. Il aud cum scanceste usor, asa ca m-am apropiat de trupul sau si l-am luat in brate. Cum ma simti, corpul ii se relaxa si adormi imediat, tragandu-ma si pe mine in lumea viselor...

                                                             Capitolul 6


M-am trezit destul de devreme, vrand sa vad cum se trezeste micutul Uchiha, dar pana sa ma dezmeticesc, pustiul aparu in pragul usii, doar cu maioul negru pe trup si cu o paine in gura.
- 'Neata, ii spun morocanos, ridicandu-ma in fund si intizandu-ma ca o pisica cand se trezeste la soare.
- Blabli veglo glamu ckjup, spuse cu gura plina, iar eu ma uit confuz la el. Te cauta doi genini pentru a-ti spune ceva. Sunt in sufragerie, repeta, dupa ce inghiti mancarea din gura.
Ma ridic repede din pat, luand pe mine o pereche de pantaloni si alerg in sufragerie unde erau Mai cu Kenta, stand pe canapea si mancand paine prajita si band lapte. Cand ma vazura, cei doi genini de treisprezece ani din echipa mea - unde era Musagi? - incepura sa imi spuna ca misiunea cu TenTen a fost un rahat, ca Musagi a fost ranit si nu au putut afla ce se intampla cu adevarat in defileul Shinshu. Musagi? Ranit? Puternicul Hyuga din echipa mea ranit? Idioata de TenTen va fi trecuta la sensei de Academie pentru un an de zile, pentru ca nu a avut grija de echipa mea. Acum trebuia sa il inlocuiesc cu cineva, dar aproape toti sunt plecati in misiune si pe deasupra o misiune de cercetare nu este pentru oricine. Aveam nevoie de cineva cu abilitati de vanator, cineva ca un...
- Kanny! Strig si brunetul veni rapid, molfaind si cealalta bucata de paine prajita. Echipamentul tau a fost predat mie o data cu tine. Te echipezi pentru o urmarire si lupta, apoi vi cu mine la putin antrenament, il informez vesel, fara sa ii spun ca va face parte temporar din echipa mea.
Tanarul Uchiha aproba din cap si o zbughi inapoi pe scara. Le spun cel doi copii - mda, copii pe dracu, fiindca unul era din clanul Inuzuka si celalalt din clanul Yamanaka - sa se pregateasca si ei pentru misiune. Aprobara si plecara sa se pregateasca, vorbind despre diferite chesti si mai ales despre nou lor coleg de echipa.

- N-ai spus nimic despre vreo misiune, mormai Kanny in timp ce saream dintr-un copac in altul.
Zambesc usor si ma uit la tinuta sa, ce era foarte diferita. Acum purta pe sub bluza de kimonou acea armura de piele, incat manicile bluzei il faceau sa para ca un vultur de se repede la prada sa pentru a o ucide. Pe langa acest aspect amenintator, mai avea in spate o katana, doua fuuma shuriken si o geanta neagra, destul de mare, asemanatoare cu cea a medicilor-ninja. Parul era prin in doua codite - una in varful capului, cealalta la baza gatului - si o singura suvita era pe langa chip. O vad pe Mai cum se uita cu coada ochiului la el si chicotea usor, facandu-ma sa zambesc amuzat. Parca acum ne-am intors in trecut, cand aveam eu treispre ani in vechia echipa...
- Ai grija! Ma trezi un strigat si niste brate ma apucara de mijloc, tragandu-ma in spate, fiindca era sa pic in prapastie.
- Multumesc mult Kanny, spun si apoi scot din rucsac o harta, ce o pun pe iarba. Din cate mi-a spus TenTen, Musagi a fost ranit aici - si arat un punct de pe harta - iar voi erati in zona aceasta si spuneti ca m-ati vazut pe mine, dar la varsta de..., numai continui, fiindca un kunai cu hartie exploziva ateriza in harta.
Sarim toti in prapastie si incercam sa ne prindem, dar peretii erau prea alunecosii. Deodata aud un puf specific invocarii jutsu si am picat pe ceva tare si rosu. Il aud pe Kenta cum imi spune ca suntem pe un dragon si in clipa urmatoare un Amateratsu lovi stanca pe care am stat, arzand de vii doi shinobi din Satul Sunetului. Ma uit spre sursa acelui jutsu si raman uimit sa il vad pe Kanny, folosindu-l ca si un Katon* obisnuit. Dadu o comanda scurta si dragonul incepu sa zboare cu noi prin defileu, indepartandu-ne mult de acea stanca pe care am stat cu putin timp in urma. Rasuflu usurat, cand am coborat de pe creatura, care disparu in clipa urmatoare. Vreau sa spun ceva, cand o claie de par rosu, prins in doua codite trecu prin fata ochilor mei si sari pe cineva. Ma intorc si raman vazand-o pe Mai sarind pe Uchiha si sarutandu-l pe buze. Pentru o secunda ramase uimit, apoi se smulse din bratele ei, stergandu-si apasat buzele, parca fata ar avea raie.
- Vrei sa fac puscarie? Sunt major. Am saptispe ani si nu imi pun mintea cu o fata enervanta de treispe ani, care este enervanta si in loc sa isi exerseze tehnicile ninja, sta in oglinda ca sa se faca frumoasa pentru baieti, ii spuse pe un ton rece brunetul, iar eu raman socat de cele auzite.
Parca ar fi Sasuke cand i-a spus asta Sakurei inainte de examenul chiunin. Deci este adevarat ce se zvonea prin sat, ca membrilor Uchiha le erau pe plac doar fetele din clanul lor.Yamanaka incepu sa planga, iar Inuzuka cu Nayna - cateaua lui - se pregatira sa il atace pe brunet, dar m-am bagat eu intre el si asa-zisa tinta, ce privea calm cerul cu ochii lui negri.
- Dar sensei, incepu satenul catre mine, dar chipul meu grav il aduse la tacere.
- Nu vreau sa mai vad cearta intre voi trei. Mai te rog sa te concentrezi pe misiune si nu pe Kanny, ma adresez fetei si aceasta dadu din cap, stergandu-si lacrimile. Kenta numai sari la bataie pentru orice prostie ca o sa fi ucis pentru acest lucru, ii spun baietelului, care mormai un raspuns afirmativ. Iar tu tinere revizuieste-ti comportamentul si limbajul fata de colegii tai de echipa si mai lasa aerele acestea de mare vedeta. Ai inteles? Ma restesc la el, dar Uchiha doar clatina din cap, apoi isi atinti ochii spre mine.
Ridica din umeri, iar eu oftez, fiindca era totuna daca vorbeam cu stanca din jurul meu sau cu el, fiindca atitudinea sa fata de mine si de oameni nu se va schimba sa usor. Sasuke, oare tu daca traiai, l-ai fi inteles?...

                                                         Capitolul 7


- Nu am vazut nimic, ne informa Mia, in timp ce se ridica in picioare, dupa ce a folosit tehnica de transfer a minti in corpul unui vultur.
- Nici eu nu am simtit nimic suspect, imi spuse Kenta, iar eu am aprobat din cap si il privesc pe ochi critic pe Kanny, care privea ganditor harta.
- Ar trebui sa mergem exact acolo unde te-au vazut si de acolo vedem ce facem, isi dadu brunetul cu parerea, iar eu i-am anuntat pe cei doi Genini ca s-a stabilit unde vom merge.
Am coborat cu precautie de pe stanca pe care am stat, folosindu-ne de kunaie - unul intr-o mana, celalalt in cealalta mana - cu exceptia brunetului ce folosea doar un fuuma shiriken. Se vedea pe chipul sau incordarea de la acel atac-surpriza, mai ales dupa ochii in care se afla sharingan-ul, se miscau foarte rapid dintr-o parte in alta, mijindu-se de fiecare data cand vedea vreo pasare pe cer. Cand am ajuns jos, ne-am odihnit cateva minute, apoi am pornit in alergare spre acel punct. Alergam in fata, aratand ca sunt conducatorul grupului, in timp ce Kanny si Mia alergau intr-o parte si alta a mea, iar Kenta incheia rombul format, metaforic, de noi. Trebuia sa recunosc ca Uchiha se misca cu gratia unei feline, intrecandu-si frati foarte mult, dar in acelasi timp raceala si distanta care o interpunea intre oameni si el, era specifica lui Sasuke. De ce mereu cei din clanul Uchiha se inchid intr-o carapace foarte greu de strapuns, incat iti pierzi speranta ca ai sa-i cunosti cu adevarat vreodata. Oftez si ma concentrez pe misiunea prezenta, fiindca in aceasta misiune ma poate costa viata.
- Ai grija! Tipa Kanny si isi trecu fuuma shiuriken prin fata mea, facand sa ricoseze un kunai ce era destinat capului meu. Vin din nou! Striga spre colegii sai de echipa si ma impinse intr-o pestera aflata in stanca.
Ii apuca pe Mia si Kenta de mijloc, refugindu-se in pestera in care eram si eu, ferindu-se de o ploaie de kunaie. Maresc ochii de uimire, apoi ma ridic in picioare si fac un sigiliu, iar langa mine aparura doua clone. Le trimit afara sa vada exact de unde vin atacurile, ca sa stiu unde, dar nu bine au pasit in afara adapostului, ca au fost distruse si nu am putut afla nimic.
- Ma ocup eu de ei, il aud pe Kanny si il vad cum se pune in pozitia lotusului, isi pune palmele pe genunchi si inchide ochii.
Deodata in spatele sau se forma imaginea sa, dar mi-am dat seama ca este o clona de genjutsu. Aceasta iesi afara si se transforma in corb luandu-si zborul spre inaltul cerului.
- Ce facem acum sensei? O aud pe roscata - Mia - cum ma intreba, iar in clipa urmatoare se auzira niste tipete si ploaia de kunaie incetara imediat.
- Hokage-sama ne putem continua misiunea, sunt morti, spuse Kanny, ridicandu-se de pe jos, iar eu am aprobat din cap.
Am iesit din pestera si am plecat mai departe, bucuros ca il aveam pe Uchiha, care sa se ocupe de unele lucruri.

Stateam la geamul unei mici baraci de langa o mina de carbuni, ca in acest defileu au fost mine de aur, de diamante, cariere de piatra si mine de carbuni. Ochii mei priveau luna plina, gandindu-ma in trecut, cand eu si Sasuke ne plimbam prin padure sub clar de luna, tinandu-ne de mana si sarutandu-ne din cand in cand pe buze. Simt cum din coltul ochilor incepura sa invie si sa lunece pe pometi lacrimi de durere sfasietoare, ce imi manca pieptul si sufletul, strapungandu-mi inima cu varful tocit a unei sulite. Imi duc pumnul la gura si musc din degetul aratator ca sa nu tip de durere si sa-mi trezesc elevi. De ce nu pot sa trec peste asa cum a facut Kakashi-sensei, cand l-a pierdut pe Obito sau pe Rin sau pe tata? De ce trebuie sa sufar atata ca trupul i-a fost furat de porcul de Danzo?...
Niste degete imi atinsera obrazul scaldat in lacrimi, lucru ce ma facu sa imi ridic privirea speriat, intalnind ochii rosii a lui Kanny, cum ma priveau tristi. Il las sa imi starga lacrimile de pe obraji, apoi ma apuca de mana, tragandu-ma spre coltul unde el a dormit pana acum cateva minute in fund, sprijinandu-se de perete. Ma descheie la vesta de jonin ce o purtam, punand-o intre noi doi, impaturita frumos. Imi pun patura pe mine, invelindu-ma in ea, iar tanarul facu un gest la care nu ma asteptam de fel. Imi desfacu bandana, punand-o frumos peste vesta, isi trecu degetele prin parul meu, ciufulindu-l mai rau decat era de fapt.
- Noapte buna, Naruto-sensei, murmura si ma pupa gingas pe frunte, apoi se infofoli si el in patura lui, razamandu-se de perete si inchizand ochii.
M-am intorsit usor in obraji din cauza pustiului, amintindu-mi ce istericale faceam cand Sai vorbea cu inteles dublu. Zambesc amuzant si il privesc pe tanarul Uchiha cum dormea in patura sa, afisandu-si o fata inocenta, sub care se ascundea a unui asasin cu sange rece, ce nu cunostea mila sau compasiunea pentru cineva. Era exact ca si frati sai, aruncat in lume si lasat sa se descurce singur. Lupta pentru supravietuire, iar el o cunoaste mai bine decat oricine, imi spun in gand, privindu-i chipul de adolescentin ce isi incheie pubertatea. Oare el cum a trecut prin aceasta perioada dificila?...

                                                            Capitolul 8

Mergeam linistit prin camion, dar ochii mei se miscau dintr-o parte in alta, pentru a putea sa imi salvez echipa de vreun atac supriza. Nici acum nu imi dadeam seama cum Kanny poate sa faca o clona din genjutsu si aceasta sa ucida fara nici o grija.
- Ce naiba..., incepu Mia, dar se opri cand vazu drumul blocat de o multime de bolovani. Sensei ce facem acum? Ma intreba tanara, iar eu creez o clona, trimitand-o sa cerceteze terenul, mai ales ca nu imi placea acest loc.
- Uchiha, spun calm, trecand pe langa brunet si asezandu-mi o mana pe umarul sau, facandu-l sa tresara usor si sa ma priveasca atent, asteptand indicati, ce ar fi dupa misiunea asta, sa ma ajuti cu prinderea nenorocitilor ce au furat corpul fratelui tau, continui ce am inceput, iar tanarul aproba din cap.
Clona se intoarse si imi spuse ca aceste pietre continua cam trei-sfert din distanta pana la mina aceea. Oftez si imi privesc echipa, ce parea mai putin si ii disparea entuziasmul de tot.
- Naruto-sama, as avea o propunere, se auzi glasul lui Kanny, facandu-ne sa ne intoarcem cu toti spre el. Ati putea sa ii trimiteti pe Genini inapoi in sat, fiindca dupa cum arata, aceasta misiune de gradul C s-a transformat intr-una de gradul A si poate sa treaca usor la cea de gradul S, imi spuse baiatul, iar eu am aprobat din cap.
Ii trimit pe cei doi inapoi in sat, fara sa imi pese de protestele lor, fiindca era prea devreme pentru ei sa moara, la fel cum a fost si pentru el... Tresar cand simt mana tanarului pe umarul meu. Ii zambesc trist, apoi inaintam, catarandu-ne fara nici o dificultate pe acei bolovani, ca si cand am fi niste feline si nu fiinte umane. Aud un sunet distinct a unor shuriken-uri lansate spre brunet, iar corpul mi se misca din propria vointa. [i]Nu! Nu te voi lasa sa mori, asa cum s-a intamplat cu fratele tau![/i] Tip in gand si il imbratisez pe Kanny, protejandu-l cu trupul meu. Simteam fiecare tais al shuriken-urilor cum intra in carnea mea, dar eram fericit ca tanarul Uchiha era bine.
- Naruto-sama..., i-am auzit tipatul panicat, cand am inchis ochii si m-am prabusit in cadere libera in abis.
[i]Sasuke...[/i]

Simteam in jurul meu miscare, iar un miros usor de mirodeni imi invadau narile, facandu-ma sa deschid ochii buimac si sa privesc ametit prin jur. Cum am vrut sa ma ridic, Kanny aparu in fata mea si ma ruga sa ma intind la loc, fiindca ranile nu mi s-au inchis inca. Ma incrunt, gandindu-ma cat de grav am fost ranit. Il privesc intrebator, iar acesta ofta exasperat.
- Ma bucur ca ai supravietuit, ca azi-noapte mi-ai facut febra, ai pierdut destul de mult sange, iar una dintre rani, ti s-a infectat, dar acum e bine, ma informa, dandu-si ochii peste cap. Multumit? Ma intreba pe un ton exasperat, afisandu-si o mimica iritata si nervoasa in acelasi timp
- Mersi mult, dar cine...
- Eu, raspunse scurt, dand la o parte patura si incepu sa imi controleze bandajele.
Am ramas cu gura cascata, fiindca nu asteptasem ca el sa stie tehnici de vindecare. Dupa ce imi schimba bandajele, am mancat, mirandu-ma de foamea ce am avut-o in mine. Cat timp brunetul se uita pe harta, eu am cercetat cu privirea pestera in care ne aflam. Era acoperita de praf, buruieni si diferite gangani, ce ma facu sa ma gandesc la Shino si la cat de fericit ar fi, de ar veni aici. Tipul era ciudat rau...
- Sa mergem, ca numai avem mult, ma trezi din visare, glasul sau, venind foarte aproape, chiar de langa urechea mea.
Daca intorceam capul, ii puteam atinge buzele cu ale mele, ce ma ispiteau atat de mult. Scutur din cap si ma ridic in picioare, tragand pe mine bluza zdrentuita si vesta de Jonnin, ce a cunoscut zile mai rele, decat asta. Ne strangem lucrurile si pornim mai departe, lasandu-l pe Kanny la conducere, fiindca se descurca mult mai bine decat mine. La pranz ne-am oprit la umbra unor bolovani, pentru a ne trage sufletul si am imbucat niste merinde, ca sa nu murim de foame si am pornit mai departe. Cand soarele se lasa la orizont, facandu-ne sa se oprim si sa ne facem tabara langa o piatra mare.
- Ma duc sa caut niste lemne pentru foc, tu incearca sa stai cumine si sa nu faci miscari bruste, ma atentiona tanarul si pleca de langa mine.
Ma razam de piatra si privesc cerul instelat. Kanny era asa de diferit de Sasuke si totusi atat de asemanatori. Kanny era mult mai rece, mai stapan pe sine, nu se pierdea cu firea si nu isi arata aproape deloc ce simtea. Zambesc ca un talamb, gandindu-ma la cei doi frati, fara sa il compar si pe cel de al treilea. [i]Sasuke, daca ti-ai vedea fratiorul acum, ai fi foarte mandru de el[/i], soptesc in gand, privind in continuare cerul, pana cand pleoapele mi-au cazut grele peste ochii, trimitandu-ma in lumea viselor si al fantasmelor...

                                                              Capitolul 9

[i]- E cineva aici? Strig, in timp ce mergeam pe niste coridoare intunecoase si vagi cunoscute. Sasuke? Itachi? E cineva? Strig din nou, dar in fata mea aparu Orochimaru.
Fara sa mai stau pe ganduri, fac un Ransengan si il atac pe sarpele acela...[/i]
Deschid ochii, cand aud pe cineva tipand de suprindere si durere, foarte aproape de mine, trezindu-ma, iar mana mea in care aveam Rasengan, fusese deviata, doar printr-o simpla atingere intr-un bolovan. Clipesc de cateva ori, intalnind ochii furiosi, de culoarea sangelui a lui Kanny, iar aerul din jurul sau deveni palpabil si fluid, parca ar fi fost un scut ce il apara de vreun atac-supriza, exact ca si scutul de nisip a lui Garra, dar al tanarului era mult mai letal.
- Ce dracu incerci sa imi faci? Ma intreba nervos, iar in glas se putea simti si durerea, ce i-am pricinuit-o, calcandu-l pe laba piciorului. Vrei sa ma omori cu Rasengan-ul? Ma intreba din nou, mai calm, cand m-am indepartat cativa pasi de corpul sau.
Imi cer scuze de la tanar si ma dau cativa pasi in spate, lasandu-i putin spatiu personal, putandu-l sa il admir cum ma injura si mormaia in soapta injuraturi la adresa mea. Ochii mei ii urmareau buzele usor carnoase cum se miscau, dar sunetul scos de ele, nu ajungea la creier pentru a-l procesa. Kanny parea atat... atat de... pur... Imi scutur capul, pentru a-mi alunga acele ganduri total gresite in legatura cu baiatul. Trebuia sa il protejez, sa ma asigur ca nu se va stinge din viata si ultimul urmas al maretului clan Uchiha, dar... Inainte sa pot sa imi controlez impulsurile, i-am apucat barbia, iar buzele mele le sarutara fugar, suav si pasional pe cele ale brunetului. Cand imi indepartez chipul. Kanny rosi in obraji, uitandu-se la mine cu ochi mari si socati, dar ii miji, aratand ca l-am enervat printr-un simplu sarut. Fara sa mai apuc sa imi cer scuze, ma impinse in spate, dar cu atata forta, incat am fost aruncat in peretele de stanca.
- Eu nu sunt Sasuke, cu care te futeai, cand ti se nazarea, fara sa iti pese ca e bolnav si ca sfarsitul e aproape pentru el? Faptul ca a murit in lupta aia, dovedeste ca te-a iubit mult, ca altul nici nu pleca dupa tine, mai ales cand tusea, de isi varsa plamani pe afara! Marai shinobi-ul la mine, lasandu-ma perplex, cu gura intredeschisa de uimire.
Sasuke nu mi-a spus niciodata ca e grav-bolnav si este pe moarte sau poate nici el nu a stiut. [i]Imposibil![/i] Tip in minte, scuturand frenetic din cap. [i]A fost la doctor si ii s-au facut analize, iar acestea au ajuns direct la mine! As fi stiut daca ar fi fost bolnav, asta numai daca cineva de la laborator a...[/i], nu am avut curajul sa termin propozitia in minte, fiindca groaza isi facu loc in sufletul meu. Il privesc pe tanar, iar acesta incuvinta din cap si niste suvite de smoala ii venira peste chip, chiar daca il avea prins, intr-o codita de soricel la spate. Trag de cateva ori aer in piept pentru a nu face un atac de panica, in timp ce inaltam blesteme peste blesteme, tarfelor ce purtau numele de Ino, Sakura, Tsunade, Shizune si restul de idioate din spital, ce le cunosteam. Nu imi venea sa cred, ca pana si Moegi m-a tradat, in favoarea nenorocitelor alora. Simt cum Kanny isi aseza bland o mana pe umarul meu, parca vrand sa imi dea curaj, dar in acelasi timp sa ia asupra lui, toata nefericirea mea.
- Naruto-san, imi pronunta numele, pe un ton domol si bland, facandu-ma sa cred ca pentru un moment in fata mea se afla Itachi Uchiha, fratele meu, inainte sa plece in acea misiune sinucigasa, a simtit cumva ca va muri si m-a rugat sa te gasesc si sa te pazesc din umbra, iar la momentul potrivit sa mi te arat tie, pentru a-ti alina durerea, chiar daca acest lucru, ar insemna sa imi sacrific fericirea si libertatea mea, continua, lasandu-ma masca de cuvintele iesite din gura lui.
[i]Nu! Minti! Sasuke nu ti-ar lua niciodata dreptul sa alegi pe cine iubesti! Niciodata![/i] Strig nervos in minte, incepand sa tremur de nervi, lovindu-l peste mana si intorcandu-ma cu spatele la tanar. Era un mincinos! Cu toti erau mincinosi! Imi indrept spatele si ma indrept spre lucrurile mele, strangandu-le, fiindca zorile erau foarte aproape.
- Sa mergem, ii spun Genin-ului din aceasta echipa de doi membri, pe un ton glaciar si calm, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Aveam de gand sa ma indepartez de Kanny, cat mai puteam, ca sa nu sufar ca un caine, asa cum am patit cu Sasuke. [i]Dupa aceasta misiune, te voi cauta si iti voi aduce inapoi trupul. Ai cuvantul meu![/i] Imi promit in gand, in timp ce porneam mai departe, in fuga prin canion, indreptandu-ne spre acea mina nenorocita.

Asteptam ca clona mea sa imi dea raportul, daca exista vreun pericol in acea mina in afara de lilieci, paianjeni, sobolani si murdarie. Zambesc, cand am primit intreaga imagine de asamblu asupra locului ce urma sa intram, dar chiar atunci l-am vazut pe... pe...
- Sasuke?! Intreb soptind, vazandu-mi iubitul la varsta se saispe ani, in hainele ce le purta, cand a fost la Orochimaru. Sasuke stai! Strig, vrand sa alerg dupa el, dar Kanny, imi puse piedica, daramandu-ma la pamant si urcandu-se pe spatele meu, pentru a ma stapani cat de cat.
- Naruto-sama, este o iluzie! Un genjutsu! Striga la mine, acoperindu-mi tipetele disperate, in care imi strigam fostul iubit. [i]Kai[/i], spuse cuvantul de eliberare, iar Sasuke tremura, disparand o data cu speranta mea, ca mai era in viata. Trebuie sa fim atenti, mai ales tu, fiindca esti foarte slab la capitolul genjutsu, imi mai spuse, ridicandu-se de pe mine, intizand mana spre mine, pentru a ma ajuta sa ma ridic de pe jos.
Il lovesc peste mana, dandu-i de inteles ca pot si singur sa fac acest lucru. Ma scutur de praf si ii fac semn sa mergem mai departe. [i]Dupa aceasta misiune, voi avea o discutie foarte interesanta cu toti, in special cu tarfele alea de la spital si cu Kanny. Incurand...[/i]

                                                                   Capitolul 10

In afara de sobolani, insecte, lilieci si doua sau trei genjutsu-ri de care s-a ocupat Kanny, nu am gasit in aceea mina nenorocita. Incercam sa nu ma gandesc la ce dracu a vazut aici TenTen, de l-a bagat pe saracul Hyuuga in spital. Voi avea o discutie lunga si foarte neprielnica pentru nervi ei si ai mei, care se aflau pe cutite de cand a murit Sasuke. Trag aer in piept, privind la tanarul Uchiha, ce mergea in fata mea, luminand drumul cu ajutorul unei torce facute dintr-un bat si bluza sa de kimonou, ramand in armura si in maioul pe trup si pe gat.
- Naruto-sama ce facem acum? Ma intreba, aratand bifurcatia din fata noastra. Stanga sau dreapta? Ma intreba din nou, iar eu mi-am dat ochii peste cap.
- Cate clone de genjutsu poti sa faci? Il intreb la randul meu, fara sa ii raspund la intrebare, masurandu-l atent din cap pana in picioare.
- Pot sa fac destul de multe, ma lamuri calm facandu-ma sa zambesc ironic si superior lui.
Ii spun sa faca doua clone de genjutsu, apoi fac si eu doua clone, trimitandu-le in acele doua tuneluri, pentru a vedea care cum ajung. Ma asez pe pamant, dar tip speriat, fiindca manantul s-a miscat. Inainte sa pot reactiona, Kanny trecu pe langa mine, iar Fuuma Shuriken se deschise complet, formand un arc in spatele meu, iar o bufnitura imi atrase atentia, facandu-ma sa ma intorc.
- Ce dracu e asta!? Exclam speriat, vazand jumatate de cap in tarana, alaturi de un corp omenesc.
- Sunt shinobi care au devenit zombi si multi vin spre noi, imi spuse Uchiha, apucandu-ma de mana si incepu sa ma traga dupa el, spre iesirea din mina. Toti care au intrat aici, au fost ucisi si reinviati printr-un jutsu interzis, imi explica, dandu-mi drumul la mana pentru o secunda, ca sa se bage pe sub picioarele unui zombi si sa il taie in doua cu arma lui.
Puteam vedea in ochii sai rosi precum focul, setea de sange si pasiunea pentru lupta de orice fel. Era exact ca si fratii sai si predecesori lui: adevarati asasini. Fiecare miscare a lui era fluida, precisa si ucigatoare. [i]Atata ura si putere, intr-o fiinta atat de plapanda si fragila[/i], imi soptesc in gand, in timp ce am despicat in doua capul unui zombi. Pornim mai departe prin tuneluri, dar ne oprim din alergat in fata unui morman de pietre, ce ne bloca calea spre iesire. Inainte sa apuc sa spun ceva, se auzi un sunet specific Chidori-ului, iar pe langa mine trecu brunetul destul de repede, lovind cu un Chidori de culoare violeta si pietrele se preschimbara in praf. [i]Ce jutsu mai e si asta?[/i] Ma intreb uimit in gand, iesind imediat dupa tanar, care se opri in fata pesteri si facu niste semne din mana.
- Doton: Seism, spuse si lovi cu piciorul in pamant, iar muntele incepu sa se cutremure si mina fusese ingropata intr-o multime de bolovani, blocandu-i acolo pe zombi.
Kanny pica ingenunchi si apoi pe o parte in tarana, incepand sa respire din ce in ce mai repede, aratand ca a fost epuizat dincolo de limita prin folosirea acelor jutsuri. Ma duc la el si il iau in brate, punandu-l pe urma cu grija in spate, pornind spre Konohai, fiindca nu voi lasa ca istoria sa se repete din nou.

Ma plimbam de colo-colo prin salonul de trei persoane, sub privirile lui Musagi ce juca shogi cu Shikamaru - ala a ajuns in spital in urma unei misiuni cu Sakura si Ino, bagandu-se intre cele doua intr-o lupta si a ajuns la urgente. Usa se deschise si pe ea intrara Kanny urmat de cele doua kunoichi si Tsunade, ce era nervoasa, ca de ce le-am interzis celor doua idioate sa se mai atinga de Kanny sau de analizele sale.
- Kanny e sanatos, cu exceptie ca e epuizat si ar trebui sa doarma, spuse Tsunade, dandu-mi analizele in primire, privind cu regrete corpul tanar al baiatului, cum isi lua pe el partea de sus a costumului sau de shinobi. Pot sa te intreb de ce le-ai interzis Sakurei, lui Ino si Shizune sa mai progreseze timp de zece ani in spital? Ma intreba blonda, facandu-ma sa inclestez maxilarul de nervi.
- Ar trebui sa ii pupati picioarele lui Kanny si a lui Sasuke, ca dupa mine toate trei si cu tine in frunte, ajungeati in puscarie! Marai, strangand mana in pumn, putand sa simt puterea vulpii cu noua cozii.
- Naruto, ce vrei sa spui? Ma intreba Sakura, ce tremura de spaima in spatele fostului Godaime.
- Sasuke era grav-bolnav si suferea foarte rau! Chiar daca analizele erau bune, el tot se stingea incet, in chinuri, dar sigur! Vreau sa stiu cine a modificat exact rezultatele! Tip si femeile se facura mici in fata mea, aratand ca eram destul de nervos in acel moment.
- Naruto-san, spuse Kanny, asezandu-si o mana pe umarul meu, facandu-ma sa ma calmez instant, ele nu stiu nimic despre nici o analiza, dar acest lucru nu pot sa spun despre Shizune, continua tanarul Uchiha, facandu-ne pe toti sa marim ochii de uimire.
- Ino-san, Sakura-san si Tsunade-sama, imi pare rau pentru actiunile mele pripite, imi cer scuze celor trei femei din fata mea. Sai, rostesc un nume, iar fostul meu coleg de echipa isi facu aparitia din umbre. Captureaz-o pe Shizune si du-o la echipa de interogare, dar sa nu se apuce de ea, fiindca are altcineva onoarea asta, mai dau ordine, privindu-l in tot acest timp pe Kanny drept in ochii de culoarea sangerul, ce revenira intr-o clipita la culoarea lor neagra, exact cum ii avusese frati sai mai mari.
[i]Niciodata nu spune ce crede cu adevart...[/i]

                                                                   Capitolul 11

Ma indreptam cu unicul mostenitor al clanului Uchiha spre cladirea de interogare, fiindca vroiam sa aflu exact ce se petrece in minte nenorocitei aleia de Shizune. Kanny venea linistit si tacut in spatele meu, privind drumul, aratand ca nu ii pasa catusi de putin starea mea de spirit. Trag aer in piept si imi impun ca tanarul din spatele meu nu era Sasuke, ci fratele sau mai mic. [i]Sunt persoane total diferite[/i], imi soptesc in gand, intrand in cladire, infiind intampinat de un luptator ANBU. Cand il vazu, brunetul se ascunse in spatele meu, aratand ca nu se simtea bine in preajma unui luptator ca el.
- Nu a opus nici o rezistenta, Rokudaime-sama, ma informa luptatorul, iar eu l-am impins usor in fata pe Kanny, ce vroia sa iasa afara din cladire.
- Am nevoie de puterea ta, asta daca ti-a aratat cum sa o folosesti, ii soptesc pustiului de langa mine, ce ma privi cu coada ochiului si zambi amuzant.
- Chiar daca o posed, nu sunt asa de talentat ca si cineva din clanul Yamanaha, pot sa citesc mintea, spuse tanarul, iar eu aprob din cap, intrand in camera respectiva si gasind-o pe Shizune legata fedeles, intr-un container special.
Il salut pe Inoichi si ii fac persoanelor din incapere cunostinta cu Kanny. Blondul - Inoichi - imi sopti in ureche, ca tanarul Uchiha, seamana leit celor doi frati, dar nu a mostenit absolut nimic de la Fugaku, ce ma facu sa ma incrunt curios, dar mi-am scuturat capul, lasand acest lucru de analizat pentru m-ai tarziu. Ii soptesc companionului meu sa isi faca meseria, iar el isi dadu manusile jos, le aseza pe obraji brunetei, iar aceasta il privi cu ochi tematori, incat puteam sa vad pe fata ei, ca isi dorea sa fie oriunde altundeva si nu aici, in mainile singurului mostenitor Uchiha. Icni o data, iar privirea deveni pierduta, ca si cand nu era prezenta in aceasta incapere. Brunetul isi muta mana stanga in capul ei, luand de pe chip mana cealalta. Trecu in spatele ei, iar eu puteam sa vad perfect irisi negri ai femei pierduti, aratand ca se afla sub un genjutsu foarte puternic.
- Intrebati-o orice doriti, fiindca va spune numai adevarul! Marai baiatul si un strop de sudoare ii aluneca de la tampla, pe obraz, spre barbie, apoi facu contact cu podeaua din beton. Repede! Striga impacientat, cand vazu, ca sovaim sa ii punem intrebari despre ce vrem sa aflam. Naruto-sama, te rog... grabeste-te! E prea puternica! Tipa la mine, iar eu am tresarit, parca trezindu-ma dintr-un somn adanc.
- Shizune, spune-mi tot despre planul tau cu Sasuke si de ce mi-ai ascuns ca era grav-bolnav? O intreb pe un ton puternic si autoritar, facandu-i pe ceilalti sa se trezeasca din somnul impus.
- Mi s-a poruncit de catre tatal meu, sa ascund adevarul de tine si Sasuke, dar el a aflat si inainte de moarte, a plecat undeva in Nord, spre Satul Pietrei pentru a da la cineva ceva, spuse Shizune pe o voce goala, lipsita de inexprisivitate.
- Cine este tatal tau? O intreb, dorindu-mi din tot sufletul sa aflu cine era nenorocitul ala si sa il omor cu mana mea,
Femeia dadu sa raspunda, dar suieratul unui kunai, ce se infipse in podea, in fata mea, iar eu am marit ochii, dandu-mi seama ca avea hartie exploziva la el. Hartia exploda, iar eu ma simt tras in spate si trantit pe podea, in timp ce un trup ma apara de focul si de cimentul smuls. Aud un glas bajocoritor si niste arme incrucisate, dar durerea surda din capul meu, aparuta in urma izbituri craniului de podea, ma forta sa inchid ochii si sa alunec in nestire, devenind incostient.

Auzeam in jurul meu miscare si sopate, ce ma facu sa deschid cu greu ochii, parca pleopapele erau din plumb si nu din piele. Clipesc de cateva ori, pentru a ma trezi pe bune, atintindu-mi apoi privirea spre Ino.
- Vai, ce bine ca te-ai trezit, spuse blonda, mai vesela, atregand atentia lui Kiba si Shikamaru, ce jucau Shogi pe podea. Cum te simti Naruto? Te doare ceva? Ma intreba doctorita, iar eu mi-am pipait fruntea, descoperit ca eram pansat.
- Cat de grav e? O intreb curios, incercand sa ma ridic din pat, dar camera se invarti cu mine, ce ma facu sa ma asez inapoi in pat.
- Capul spart si mici zgarieturi pe maini si unde te-au atins bucati de ciment. Ar trebui sa te consideri norocos ca te-a aparat, ca acum erai poate mort, mai spuse tanara, iar eu m-am ridicat in picioare amintindu-mi de ceva.
[i]Kanny[/i], aparu numele sau in mintea mea, facandu-ma sa inteleg ca a lui era corpul, care ma protejase sa nu fiu mort. [i]Nu! Nu se poate! Daca eu sunt in viata, inseamna ca el...[/i], scutur din cap si ies din camera mea, incepand sa il strig, sperand sa apara din nicaieri si sa ma intrebe de ce urlu de nebun. Ajung la usa camerei lui si cand sa intru, aceasta se deschise, iar eu aproape m-am ciocnit cu Tsunade.
- Sakura, cand se trezeste, sa ii faci un calmant si apoi sa ii spui ce sa ia si cum sa ia, spuse femeia, zambind la fosta mea coechipiera, apoi isi atinti ochii caprui-ciocolati spre mine. Ma bucur ca esti treaz. Kanny e bine, dar s-a panicat cand ti-ai pierdut constiinta, ma informa doctorita, zambindu-mi prietenos.
- El e bine? O intreb cu sufletul la gura, vrand sa intru in camera lui, petnru a vedea cu ochi mei. Nu are nimic in minus? Vreun membru lipsa sau ceva de genu? Continui cu intrebarile, incercand sa imi potolesc panica si grija pentru acest suflet parasit de toti.
- Kanny e foarte bine. Doarme acum si e intreg, as putea spune ca este mult mai informa chiar si decat tine, Naruto, imi spuse Tsunade, dupa ce scoase un hohot de ras amuzant. Pentru cineva de varsta lui, sa ii tina piept atat de usor lui Orochimaru, dupa ce a fost ranit de schije de beton si o parte din spate ars, este ceva iesit din comun. Lasa-l sa doarma acum si tu ar trebui sa faci la fel, ma trimise femeia in pat, fara sa mai pot comenta.
Zambesc mandru in sinea mea, ca tanarul e mult mai puternic decat arata de fapt. [i]Sasuke si Itachi, ati fi fost foarte mandri de fratiorul vostru cel mic. Kanny e un adevarat shinobi[/i], imi spun in gand, bagandu-ma in pat si adormind rapid, scufundandu-ma intr-un somn fara vise si adanc...

                                                                 Capitolul 12

Incercam sa imi tin mintea ocupata, ca sa nu ma reped in camera tanarului, pentru a vedea daca e bine sau nu, preparandu-mi un ceai si nsite placinte din orez. De trei ori am ars orezul, dar nu mi-a pasat prea tare, fiindca tot eu am sa mananc porcaria mea de mancare. Aud pasi pe coridorul de sus, ce ma facu sa iau cutitul in mana si sa ma reped pe scari, pentru a ucide un eventual intrus. Deschid usa si ma calmez repede, cand il vad pe Kanny, pansat pe abdomen si la cap, cum citea un pergament.
- Pe cine vrei sa omori? Ma intreba calm, in timp ce ochii, ii se miscau dintr-o parte in alta, atat de repede, aratand antremanetul ce il capatase, de la atata citit.
- Cum te simti? Il intreb la randul meu, ignorand intrebarea de mai devreme, punand cutitul la centura pantalonilor, la spate.
Isi atinti privirea spre mine si am putut sa vad si cateva leocoplasturi pe obrazul drept, aratand ca a fost lovit de scarba aia de sarpe. Vreau sa mai spun ceva, dar oboseala de pe chipul tanarului imi sterse de pe buze orice cuvant. Ma indrept spre el, asezandu-ma in pat, dar avand grija sa nu il ranesc sau sa il ating undeva, unde e ranit.
- Multumesc, ii soptesc, luand pergamentul din mana lui si rulandul, apoi punandu-l pe noptiera si luandu-i degetele pansate in ale mele. Multumesc pentru ca m-ai protejat, ii duc degetele la buzele mele, pupandu-le delicat, multumesc, ca te-ai luptat pentru mine, ii iau obraji cu grija in palme si il pup pe frunte protector, si ii multumesc lui Buddha, ca esti teafar si in viata, mai adaug, iar buzele mele fierbinti se presara peste ale sale, ce erau uscate, asbre, crapate si totusi atat de dulci matasoase.
Ii simt degetele bandajate cum s-au agatat de umeri mei, cand limba mea intra plina de speranta in ascunzatoarea limbii lui, provocand-o la joaca. Cu multa timiditate imi raspunse la sarut, dar nu pentru mult timp, rupandu-l rapid si incepu sa stranute usor, urmat de o tuse seaca.
- Esti bine? Ti-e frig? Ti-e rau? Trimit dupa Tsunade? Ai racit? Sa iti fac un ceai? Incep sa il asaltez cu intrebari, panicat sa nu pateasca la fel ca si Sasuke, a carui boala a pornit de la o banala raceala.
Brunetul incepu sa rada cu pofta, stranutand pisicesce si oftand apoi de durere. Atat mi-a fost sa aud. M-am ridicat in picioare, mi-am muscat degetul mare, fac niste sigili si cand vreau sa pun mana dreapta pe podea, atunci intra Ino in camera cu o sacosa plina de diferite lucruri.
- Naruto, tu ai auzit de incalzire? Ma intreba blonda ironica, punandu-si mainile in solduri si privindu-ma acuzator.
Imi lovesc fruntea cu podul palmei, scotand imediat o exclamare de durere. Mda, tipic mie, am uitat ca aveam capul bandajat. Ies din camera si ma lipesc de usa, pentru a auzi ce vorbesc cei doi, dar in afara de fosnet de hartie si cateva stranuturi pisicesti din partea tanarului, am plecat sa fac focul in centrala din spalatorie.

Stateam pe podeaua din camera lui Kanny, incercand sa ii tin atentia ocupata cu mine, cerandu-i sfaturi pentru diferite probleme, in timp ce Ino ii desfacea pandajele de pe corp. Am incercat sa nu par socat, cand i-am vazut intreaga piele rosie si pe alocuri mici paraiase de sange. Buddha, aproape tot spatele sau, ambele maini si partea dreapta abdomenului sau era aproape rana-vie.
- Cei cu rana aia de la umarul stang? Intreb deodata, uitandu-ma la un pansament usor patat de sange, chiar daca a fost schimbat acum cinci minute.
- Orochimaru a incercat sa introduca in mine trei serpi, dar i-am smuls si asa m-am ranit, imi raspunse la intrebare, iar eu m-am cutremurat usor, din cauza imaginei ce am avut-o atunci in minte.
Baiatul imi zambi vinovat, stand cu sfintenie, ca blonda sa il unga pe corp cu o alifie speciala, apoi sa bea un ceai pentru stranutul pisicesc. Ma incrunt cand Kanny veni in fata mea si desfacandu-mi bandajele de la tampla.
- Eu nu sunt atat de important, ca tine, Naruto-san, imi spuse si isi aseza degetele pe tamplele mele, iar in urmatoarea clipa, am vazut chakra verde, specifica medicilor-ninja.
- De unde sti tehnici de vindecare? Il intreb, privindu-l adanc in ochii aceia de culoarea rubinului.
Se multumi doar sa imi zambeasca enigmatic, apoi ma anunta ca mi-a reparat capul. Mda, mare realizare. Trag aer in piept si ma ridic in picioare, ajutandu-l si pe adolescent, apoi il trag dupa mine in camera mea. Ma duc la dulap si scot de acolo o cutie din lemn, in forma unui cufar, invelita in catifea neagra, cu emblema clanului Uchiha pe ea.
- Am vrut sa pastrez continutul cutii, ce mi-a fost lasata prin testament in pastrare, pana te gaseam viu, cea ce s-a si intamplat, asez cutia pe pat si o deschid, dand la iveala pergamente subtiri si stivuite. De numerat, nu m-am apropiat, dar de asta m-am apropiat ca sa o spal si daca imi permiti, vreau sa ti-o pun, spun, luand vechea bandana a lui Sasuke si punandu-i lui Kanny pe frunte.
Baiatul ma imbratisa, incepand sa planga si multumindu-mi ca am grija de el. [i]Sasuke, te rog, lasa-ma sa il iubesc pe acest baiat, asa cum te-am iubit pe tine...[/i]

                                                                  Capitolul 13

Eram atent sa nu imi tai degetele, in timp ce il ajutam pe Kanny sa faca ramen in casa, atfel putand si eu sa invat ceva de gatit si nu numai sa cumpar, mancare gata-facuta. De fapt eu gateam, bruetul doar imi dadea indicatile cum sa fac, fiindca un timp, el nu are voie sa isi forteze corpul cu nimic. Nu intelegeam cum are rabdarea sa nu ia nimic in maini - nici nu putea sa ia, fiindca ii tremurau foarte rau - sau sa faca anumite miscari bruste.
- Naruto, ii tai prea grosi, imi atrase baiatul atentia, iar eu i-am zambit cu toata fata, facandu-l si pe el sa schiteze un micut zambet, dar nu reusi doar o grimasa si aia de durere.
- Sunt buni si grosi, incerc sa ma scot, dar Uchiha clatina din cap, dandu-si ochii peste cap. De ce faci mutre? Il intreb iritat, fiindca mereu facea mutre si figuri.
Ofta si se ridica de la masa, ducandu-se la geam si isi privi mainile bandajate, ce ii tremurau destul de rau. Le stranse in pumn si il azvarli spre perete, dar i-am prins pumnul, inainte de produrerea impactului dureros pentru el. Ii prind si cealalta mana, luandu-l pe umar ca un sac de cartofi, ducandu-l in camera lui, amenintandu-l ca am sa-l trimit la Sakura, daca nu e cuminte si nu ma asculta. Cum auzi de rozalie, tacu subit, intrebandu-ma pe urma ce se va alege cu mancarea, care am inceput sa o preparam.
- Nimic, ii raspund simplu la intrebare, asezandu-l pe pat si am inceput sa ii caut prin dulap. Tu ai un singur schimb? Il intreb uimit si socat in acelasi timp.
- Un shinobi nu are nevoie de multe haine, ii aud raspunsul cam intepat la intrebarea mea, ca ma facu sa oftez secatuit de ideii.
Ma duc pana in camera mea, luand de acolo o pereche de pantaloni negri, mai scurti si un tricou alb, revenind cu ele la brunet. Ii le arunc pe pat si ii spun sa se imbrace cu ele. Vru sa protesteze, dar privirea mea severa, il aduse la tacere sau aproape la tacere, fiindca mormaia niste injuraturi la adesea mea. Ies din camera, pentru a ma schimba si eu. Nu intelegeam de ce Kanny nu vroia sa ii fiu aproape si sa il ajunt. [i]Poate nu vrea sa fie ranit[/i], sopti o voce in capul meu, iar eu a trebuit sa ii dau dreptate, in timp ce ma imbracam. Baiatul prea mult a suferit, dar nu voi lasa eu sa mai sufere. [i]Promit![/i]

Bateam nervos si iritat din picior, asteptandu-l pe brunet sa se opreasca din mutrele de copil mic, pe care le facea in legatura cu hainele. Nici macar fratesu nu era asa de mofturos cu hainele, cand mergeam sa ne cumparam si - nu-mi vine sa cred ca spun asta - nici Sakura nu facea mutre la acest capitol.
- Kanny nu ma enerva sau o sa stai gol, doar in lenjerie, daca nu iti alegi cel putin trei schimburi de haine! Marai nervos, bagand astfel viteza in brunet.
- Hokage-sama, rugati-l sa isi aleaga si alte culori in afara de negru, albastru-inchis si alb, ma ruga vanzatoarea, dar eu am zambit amuzant.
- Macar la culor sa nu faca mofturi, o impac pe vanzatoare, apoi iau hainele ce mi le dadu brunetul, ducandu-le la casa. Ma intreb daca baiatul lui Kakashi tot asa mutre face, cum faci tu, incerc sa fac o conversatie cu adolescentul, dar acesta ridica simplu din umeri, aratand nepasator.
Dupa ce am iesit din magazinul cu haine, am mers pana la bacanie, unde am cumparat inghetata dubla, rupand-o in jumatate si dandu-i si lui, mai ales ca era cu capsuni, preferata mea. Il aud cum scoase un sunet de placere, apoi ma apuca de mana, pupandu-ma pe obraz, dupa ce se asigura ca nu ne vedea nimeni in parc. Raman placut surprins, ca micutul Uchiha poate ma vede mai mult decat o dadaca insuportabila, ce nu se opreste din trancanit. Il iau de dupa umeri si il trag spre un fotograf ambulant, ce facea poze pe loc, rugandu-l sa imi faca o poza cu Kanny.
- Nu sunt fotogenic defel, se vaita micutul, cand l-am luat dupa gat si am zambint la aparat.
Fotograful ne facu poza, apoi dupa vreo zece minute, ne dadu amintirea. Il aud pe batran, cum il contrazise pe brunet, spunandu-i ca este foarte fotogenic. A trebuit sa il iau pe sus de acolo, fiindca intr-o secunda fete tinere, au navalit pe Kanny, pentru a face poza cu el, cerandu-i in acelasi timp si adesa, pentru al vizita. Dupa ce am scapat de fanele lui, il aud cum ma ruga sa mergem undeva, ca sa sta jos, ca il doare tot corpul.
- Acum il cred pe Sasuke, cand imi spunea, ca avea la fane de nu ii ajungea degetele de la maini si picioare ca sa le numere, murmura baiatul, cand ne-am trantit pe o banca, aflata intr-o mica poienita din parc, la umbra si ferita de ochii celorlalti.
- Si mie imi era o ciuda pe mine, de nici nu ma vedeam de ea, ii marturisesc si incep sa rad ca un nebun, acompaniat de tanar.
Dupa ce ne potolim din ras, ii apuc barbia si ii sterg o urma de inghetata din cotul guri. Ii privesc buzele acelea minunate si moi, iar intr-un impuls nebunesc, imi lipesc buzele peste ale sale, dandu-le contur cu limba. [i]Atat de dulci...[/i]

                                                                   Capitolul 14

Era asa de bine sa il simt in bratele mele, sa ii simt buzele dulci si netede, cum pulsau sub ale mele, dandu-ma complet peste cap, cand isi intredeschise buzele, lasand cale libera limbi mele. Limba mea intra in acel teritoriu necunoscut, incepand sa il exploreze in voie noul teritoriul, pana dadu de limba lui, invitand-o la joaca. Imi raspunse timid, dar cand o facu, am simtit in acel moment, ca am prins aripi la picioare si ma inaltam in aer. Imi pun ambele maini in parul sau de abanos, tragandu-i usor capul pe spate, pentru a avea mai mult control asupra sarutului. Era asa de dulce si cald, incat imi venea sa ma afund tot mai mult in senzatia aceea ireala si afrodiziaca, incat nu imi mai pasa de absolut nimic, dar natura era de parere...
- Ce a fost asta? Am auzit glasul speriat a lui Kanny, ce privea cerul.
- Draci! Vine frutuna! Marai nervos, ca natura chiar nu tinea defel cu mine saptamana asta.
Ne luam lucrurile, pronind spre casa cu pasi grabiti, ca sa nu fim prinsi de ploaie. Il priveam cu coada ochiului pe pusti, cum incerca sa arate ca e rezistent si nu gafaie, ca Guy-sensei dupa intrecerile cu Kakashi-sensei. [i]Saruta atat de bine[/i], imi soptesc in gand, lingand subtil buzele mele, vrand sa imprim cat mai mult gustul sau pe buzele mele. Alergam alaturi de el, rugandu-ma in acelasi timp sa nu ne prinda ploaia.

Priveam ploaia de la geamul lui Kanny, stand cu un prosop in cap, pentru a-mi usca parul, fiindca pana la urma ploaia ne prinse putin. Tanarul isi punea hainele in dulap, mormaind intr-una ca are mai multe haine decat o fata. Acest lucru ma facu sa rad pe infundate, dar incercam sa par serios cand se intorcea spre mine. Nu intelegeam fobia lui fata de a avea multe haine. Ridic din umeri si plec de la fereastra, apucandu-l de mana si pupandu-i delicat dosul palmei, privind tot timpul in ochi.
- Ma duc sa fac ciocolata calda, vrei si tu? Il intreb pe tanar, iar acesta dadu din cap.
Cobor in bucatarie, incepand sa prepar bautura fierbine. Inganam afon un cantec, in timp ce am pus apa la fiert pe aragaz. Deodata am simtit cum se zguduie podeaua si strig speriat la Kanny sa vina in bucatarie.
- Naruto-san! Suntem atacati! Striga brunetul, venind repede in incapere, tinand cu chiu cu vai gentuta mea cu arme, arucandu-mi-o in brate.
- Te duci la adapost si fara discuti, il instruiesc, luandu-mi pe mine pelerina de Hokage si imi legam bandana la frunte.
- Pot sa ajut, imi spuse, venind langa mine si ma apuca cu greu de incheietura maini, iar ochii sai rugatori, ma facura sa schimb decizia.
Oftez si aprob din cap, ajutandu-l sa se incalte in saldalele ninja, apoi iesim amandoi pe usa, indreptandu-ne spre poarta de Vest a satului, care se presupunea ca era aparata de Izumo si Kotetsu. Mda, apararea la astia insemna plangerea si vaitarea postului plictisitor, fugind sau ascuzand, cand eram atacati. Ii spun tanarului Uchiha de langa mine, sa imi aminteasca de cei doi idioti. Imi aud numele si langa mine aparura Hinata, Sakura, Kiba cu Akamaru si Choji, urmat din aproape de Rock Lee.
- Spune-ti, ii ordon lui Kiba, urcandu-ne pe o cladire inalta, putand sa vad de pe acoperisul ei, ca eram atacati de shinobi renegati de satele lor. Kanny, Sakura, Hinata si Choji mergeti si cautati supravietuitori... Uchiha! Tip, cand brunetul trecu pe langa mine, furandu-mi din gentuta un kunai, afundandu-se in lupta. Sakura, Hinata si Choji faceti ce v-am spus sa faceti, Kiba, Akamaru si Lee, campul de lupta, le dau ordinile scurt, pornind dupa tanar.
Era un idiot si jumatate, daca crede daca are vreo sansa contra periculosilor shinobi, dornici de razbunare, insemna ca era mai nebun decat Danzo. Il vad pe brunet cum se opri in fata mea, iar eu m-am oprit langa el, dar la oarecare distanta fata de pusti, ca sa nu fiu atacat prin suprindere. Vreau sa fac un pas in fata, dar nu puteam sa ma misc si puteam pune pariu ca nici Kanny nu putea sa se miste in voie. Aud un raset malefic, iar din umbre isi facu aparitia Orochimaru in persoana, care scoase sabia lui idioata.
- Ultimul supravietuitor Uchiha, infrant de un jutsu de legare corporala, inapt sa se apere, spuse sarpele ala nenorocit, smulgandu-i kunai-ul din mana si il arunca spre mine, zgarindu-ma pe obraz. Fiica mea va fi foarte fericita, cand am sa-i spun ca am omorat doua pasari cu o singura sageata, mai spuse si ridica sabia, pregatit sa ii ia capul tanarului.
Incerc sa ma misc, pentru a-l opri pe handicapatul ala sa ia viata baiatului, care m-a facut dupa mai bine de trei ani, sa simt din nou iubirea. Simteam ciuda si spaima puse stapanire pe mine, iar gandul ca nu il pot ajuta pe Kanny, ma facea sa imi doresc sa fi invatat cu adevarat cum sa scap din anumite jutsu-ri. Scot un sunet nearticulat, cand sabia cobori spre gatul tanarului, care incerca din rasputeri sa se elibereze, dar nu putea, inchizand ochii si asteptandu-si sfarsitul. Privesc in jurul meu, incercand sa caut ajutor, mai ales ca am vazut cu coada ochiului, ceva miscandu-se intr-un gang de langa noi. Spre groaza si uimirea mea, din umbre se materializa insusi Madara Uchiha, ce trecu repede pe langa mine, parand sabia cu Gunbai-ul sau, alugandu-l pe sarpele ala de langa baiat. Facu niste semne din mana, iar eu am putut din nou sa imi misc corpul, alergand la Kanny, care se prabusi din picioare, prizandu-l la timp, inainte sa se loveasca la rani, iar Tsunade sa ma ucide pentru asta.
- Deci, sunt adevarate zvonurile, ca tu il urmezi oriunde pe acest baiat si il protejezi, veghindu-l din umbra, spuse Orochimarul, facandu-ma sa ma incrunt si sa il privesc pe fostul conducator Uchiha, iar adolescentul din bratele mele deveni crispat pentru un moment, apoi se relaxa cat de cat.
- Pleaca de langa fiul meu, sarpe infect ce esti! Marai Madara, iar eu am cascat gura, ramand uimit.
[i]Kanny... Kanny era fiul lui Madara Uchiha?![/i]

                                                               Capitolul 15

Incercam cu greu sa imi oblig corpul sa se miste din calea pericolului ce il reprezenta lupta dintre Orochimaru si Madara Uchiha, dar eram prea fastinat de gratia letala cu care ataca tatal tanarului din bratele mele. Simt cum incerca sa se elibereze din bratele mele pentru as ajuta tatal in lupta.
- Uzumaki! Ia-l de aici! Du-l la spital sau oriunde altundeva! Striga barbatul impancientat, vazandu-si fiul cum se zbatea in bratele mele.
M-am trezit din visare si l-am luat pe Kanny sub-brat si am inceput sa alerg cu el spre adaposturile din sat, fiindca in conditia lui, chiar nu era bine sa il las nesupravegheat. Ignoram cu cea mai mare pricepere durerile ce isi facura loc in corpul meu, cu fiecare cot, muscatura si picior, ce o primeam de la adolescent, crezand ca am sa-i dau drumul si el va fugi sa isi ajute tatal. Cand ajung la intrare, care era pazita de Shikamaru si Sai, ii dau drumul tanarului Uchiha, ce se repezi spre sat, dar se opri pe loc, cand Nara folosi pe el umbra lui.
- Unul dintre voi sau cineva din interior sa stea cu ochii pe el, mai ceva ca pe un pergament explozibil. Baiatul este al dracului de siret, incat poate sa dispara din incapere, mai ceva ca cel mai antrenat ANBU, iar daca eu il vad pe campul de lupta sau aflu ca a fost, voi sa curatati Academia timp de un an, il amenint pe Sai, ce aproba din cap.
Se parea ca lu' niciunu nu ii suradea ideea de a curata dupa princhidei de la Academie, dar eram in stare sa ma tin de cuvant. Am plecat rapid de acolo, indreptandu-ma spre partea de Vest a satului, ucigand pe drum ninja din Satul Sunetului, usurand o parte din munca prietenilor mei. Musc degetul mare, fac niste semne din mana, apoi asez palma cu degetul muscat pe acoperisul unei case.
- Invocarea jutsu! Strig, iar in jurul meu se cree fum alb, aparand de nicaieri seful broastelor, Gamabunda. Sefule, mai vrei sa iti mai faci geanta aceea din piele de sarpe? Il intreb pe broscoi, fiindca in fata noastra era un sarpe cu doua capete.
- Bine ca mi-ai amintit pustule, mormai animalul, facandu-ma sa il injur in gand de toate amfibienele posibile, fiindca acum numai eram un baietandru condus de sentimente in lupta, ci un barbat in toata firea.
Creez niste clone, pornind la lupta, incercand sa tin piept dusmanilor, incercand in acelasi timp sa imi apar prieteni. Aud sunetul unei explozi, iar o unda de aer veni din spatele nostru, desprizand tigle de pe case, impreuna cu trupurile dusmanilor mei. Privesc uimit si stupefiat de aceasta putere monstruasa. [i]O putere atat de... mare...[/i]

Alergam printre camerele cu cetateni Satului, cautandu-l pe Kanny, care ar fi trebuit sa se afle pe aici. Ma opream din cand in cand, pentru ai asigura pe batrani si copii, ca totul este in regula si se pot intoarce in casele lor. Cand aproape mi-am pierdut speranta ca il voi gasi aici pe tanar, cand i-am auzit glasul ridicat al pustiului semn ca tipa la cineva. M-am apropiat incet de incaperea respectiva pentru a auzi mai bine conversatia.
- [i]Pleci din nou?! Tata! Iara ma parasesti, asa cum ai facut cu Mikoto cand ai aflat ca e insarcinata cu Sasuke![/i] Am deslusit vocea lui Kanny, iar dupa tonalitate am putut deduce ca era cu nervi intinsi la maxim.
- [i]Kanny, fiule, intelege, a trebuit[/i], abia am auzit vocea inceata si rugatoare a lui Madara, incercand sa isi impace fiul. [i]Sti bine ca tu si Sasuke ati venit pe lume in urma unei iubiri interzise dintre mine si Mikoto, incat a trebuit sa se prefaca, ca il iubea pe Fugaku pentru a te proteja pe tine si pe frati tai mai mari[/i], mai adauga, iar pasi sai se indreptau spre usa.
- [i]Sigur ca se prefacea ca il iubea pe Fugaku, dupa ce s-a zbantuit prin asternuturi pentru a-l creea pe Itachi...[/i], vorbele sale au fost intrerupte de sunetul predominant a unei palme lipite de obraz, ce ma facu sa stang mainile in pumni si sa inclestez maxilarul.
- [i]Itachi nu este fiul lui Fugaku, niciodata nu a fost, fiindca nenorocitul ala de Fugaku era ipotent, iar Mikoto a ramas insarcinata cu Izuna, in urma unei dragoste pasagere, dar l-a mintit pe nenorocitul ala! Acum unchiul tau il cauta disperat pe mascariciul ala de Tobi pentru a recupera trupul lui Itachi, iar eu plec sa imi recuperez corpul fiului meu cel mare! Esti multumit de ce plec sau vrei mai multe explicati de ce plec acum si te las in grija lui Rokudaime?[/i] Isi intreba fiul, apoi iesi pe usa, arucandu-mi doar o privire, parca invitandu-ma sa ma duc la adolescent.
Astept pana cand nu i-am mai auzit pasi fostului conducator Uchiha si intru in camera, ducandu-ma direct la Kanny, imbratisandu-l incercand sa il calmez din tremurat si plans. Stiam cum era sa piarda si sa afle unele chesti pe care nu le stiuse sau le stia eronat, deteriorat, deformat. Asa am patit si eu cand mi-am intalnit pentru prima data parinti. [i]Buddha, te rog, cruta-l pe Kanny de la aceasta suferinta psihica...[/i]

                                                             Capitolul 16

Il priveam pe tanar neputicios si suparat ca nu puteam sa fac ceva pentru el. Nu am putut sa il fac nici macar sa schiteze vreun suras, chiar si cand m-am prefacut ca ma impiedic de tocul de la usa camerei lui si pic in nas. Nu eram singurul care vroia sa il faca pe tanar sa zambeasca. Ino cu Sakura au inceput sa se insulte si sa se prosteasca, iar Kiba s-a lasat scarpinat in cap de Akamaru.
- Vreo schimbare, Naruto-kun? Se auzi vocea Hinatei, ce veni sa verifice daca totul este in ordine, mai ales ca mi-am trimis o clona la funerarile din Sat, pentru toti cei care au cazut la datorie.
- Niciuna, ii raspund, oftand deznajduit, intorcandu-mi capul pentru a o privi pe tanara, care avea sentimente de iubire pentru mine, chiar si acum, dupa ce s-a casatorit cu Neji. Kanny, spune-mi daca vrei ceva, orice si am sa-ti aduc, ii soptesc, stergandu-i cu degetul mare, lacrimile amare si umede, ce ii impanzeau chipul alb si cu cearcane adanci.
- Naruto-sama, mi-e somn, imi raspunse, iar glasul ii era pierdut la fel ca si privirea, care era fixata intr-un punct in perete, pe care doar el il putea sa-l vada.
Aprob din cap si il fortez sa se intinga in patul sau, il acopar, infololindu-l, ies din camera o data cu Hinata, stingand becul. Ii fac semn brunetei sa se comporte, ca si cand m-ar insoti spre birou, dar am rugat-o in soapta sa il trimita pe Sai aici in costum ANBU si pe Shikamaru la mine la birou. Aproba din cap, plecand cat putea ea de calma, in timp ce eu m-am intors pe varful degetelor in camera mea, luandu-mi vechiul costum de ANBU, punandu-mi pe chip o masca alba cu aliurea unei vulpite. Ies pe geam, inchizandu-l pe exterior si ma urc pe acoperis, exact la timp, fiindca se auzi usa de la balconul lui Kanny, apoi i-am vazut umbra lui, cum iesi imbracat intr-o pereche de pantaloni gri-deschis si un tricou albastru-nocturn, cu emblema clanului sau pe spate. Ma incrunt, cand ii vad tot parul adunat in spate si prins cu un senbon, putand sa fie confundat cu un ac de par. Tanarul sari peste balcon, aterizand cu o bufnitura foarte infundata, picand in fund, injurand in soapta ranile ce nu ii erau inca vindecate complet. Oftez si sar de pe acoperit, aterizand in cea mai mare liniste langa el, aproape facandu-l sa ma atace cu acel senbon.
- Nu vreau sa iti fac nici un rau, Kanny, ii soptesc pe un ton bland, dand la o parte masca, scotand la iveala pentru cateva secunde chipul. Vreau sa te ajut, dar atunci, trebuie sa ma lasi, ii spun, intizand mana, iar baiatul o prinse, ridicandu-se in picioare.
Ma impinse in spate si incepu sa alerge spre gardul din fundul curti, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap. Il ajung usor din urma si il prind in brate, lipindu-l de corpul meu.
- Lasa-ma! Trebuie sa ii spun tatei ca este o capcana daca se duce dupa corpul Sasuke! Orochimaru imi vrea tatal dupa ce am lasa-to pe Shizune pe o mana si o laba a unui picior! Striga la mine, lasandu-ma masca, chiar daca nu imi poate vedea chipul datorita masti, eu eram foarte socat.
Nu ma asteptam niciodata ca Shizune sa fie fiica nenorocitului aluia de sarpe si puteam pune pariu ca nimeni nu stia despre acest lucru. Ii soptesc tanarului ca o sa plecam in noaptea asta dupa Madara, dar nu cu el in conditia aceea si doar noi doi. Creez o clona si o trimit dupa Sakura, cu ordinul sa vina la mine acasa, nepasandu-mi ce face. Il iau pe tanar in brate, pentru a-l duce in casa. Kanny imi indeparta masca, iar buzele sale se lipira de ale mele, luandu-ma prin suprindere. Dupa ce isi indeparta buzele de ale mele, zambesc diavoleste. Intram in casa, ducandu-l in camera sa, asezandu-l pe pat. Imi scot manusile si vesta protectoare alba a costumatiei, ramand in maioul negru. Ma asez in genunchi in fata brunetului si ii dau un mic pupic pe barbia nerasa, facandu-l sa arate ca un caprior napralit, pentru a-i distrage atentia de la adevaratul meu gand.
- Naruto-san! Ce faci?! Exclama, cand i-am scos barbatia la iveala, mangaiand-o usor cu degetele.
Scoase un mic tipat de suprindere, cand mi-am lipit pentru cateva minute buzele de cap, apoi le-am despartit, trecandu-mi limba peste el, ca si cand mi-as trece-o peste cea mai dulce acadea din lume. Isi baga degetele in parul meu, cand i-am cuprins toata barbatia in gura, incepand sa fac miscari de sus-jos cu capul, trecandu-mi de cateva ori limba de-a lungul ei. Trebuia sa recunosc, baiatul era destul de dotat pentru varsta lui, incat putea sa cracaneze chiar si o femeie in toata regula, dar mai o tanara de saptispe ani. Il aud cum gemu usor, cand i-am apucat unul dintre oue intre buze, incepand sa il sug cu grija, cuprizandu-i de cateva ori acea pielita intre buze si dandu-i drumul. Era asa de minunat sa ii aud glasul acela dulce, cum gemea sau gafaia plin de placerea pe care ii era oferita in acest moment. Se arcui de spate, lasandu-si capul pe spate, gemand adanc si eliberandu-se in gura mea. Curat locul si inghit tot ce aveam in gura, fiindca nu stiam cum va reactiona daca il sarutam acum pe buze. Ii privesc chipul transpirat si pupila dilatata, iar pieptul puternic ii se ridica si coborea foarte repede, aratand nevoia lui de aer.
- Nici o vorba Sakurei, te rog, ii soptesc in ureche, iar brunetul inchise ochi aproband din cap, inghitand de cateva ori in sec.
Se ridica de pe pat si imi spuse ca se duce la baie pentru a se spala pe chip. Aprob din cap, zambind in urma lui. [i]E atat de... captivant...[/i]

                                                               Capitolul 17

Incercam sa par cat mai nevinovat si cuminte in ochii rozaliei, cand aceasta il intreba pe Kanny de ce a inrosit brusc, cand l-am ciufulit usor in cap. Aceasta ofta zgomotos si ne spuse ca e timpul sa plecat, cat timp sunt Kotetsu si prietenul sau.[i] Mda, cine se aseamana se si aduna[/i], imi veni in minte vorba lui Sasuke, cand Kotetsu isi cauta prietenul cel mai bun peste tot, dar unde trebuia nu cauta.
- Naruto-san, de ce razi? Ma trezi din visare intrebarea lui Kanny, iar ochii sai rosi ma priveau intrebatori.
- Sti de ce rad, nu stiu de ce ma intrebi, mai ales ca ai prevazut urmatoarea miscare a mea, ii raspund usor intepator, iar baiatul incepu sa rada foarte vesel.
- Naruto-kun, imi sopti brunetul, ridicandu-se in picioare si veni langa mine, asezandu-si mainile pe antebratele mele. In afara de lupta, privesc persoanele din jurul meu, astfel incat sa vad pe langa ele, ca sharingan-ul nu are efect, daca nu privesc direct in ochi, deci de ce radeai? Ma intreba din nou, iar eu am zimbit usor nostalgic, dandu-i un mic pupic pe frunte.
Ii povestesc despre cei doi cam papa-lapte de la poarta, iar tanarul zambi amuzat, dar il sterse imediat, cum auzi vocea Sakurei cum ne striga pe hol. Iesim din camera, apoi din casa, iar dupa ce am incuiat usa de la intrare, am pornit spre poarta principala. Ne furisam de la o umbra la alta, parand niste naluci sau demon, ce fug si se ascund in noapte, urmariti de un preot cu matanile si clopotei dupa noi. Ma opresc in spatele unui copac, iar rozalia intra din greseala in mine, dar baiatul ne evita in ultima clipa, sa ne ia in plin. Imi duc degetul la gura pentru a le spune sa taca, dar Kanny pleca deja de langa noi, indreptandu-se cu pasi lenti spre cei doi noi veniti, printre care unul dintre ei era un Hyuuga.
- Naruto! Ce dracu face? Cheama-l inapoi! Marai femeia in urechea mea, apucandu-ma de obraz si tragandu-ma de el, pana am lovit-o peste mana.
- Sakura! Tipul detine niste tehnici pe care tu si eu le visam! S-ar putea sa scapam, asta daca stie vreun genjutsu destul de puternic, incat sa doboare un Hyuuga, mormai ultima parte, asteptand cu sufletul la gura, urmatoare miscare a mostenitorului Uchiha.
Il vad pe tipul Hyuuga si prietenul sau cum l-au oprit pe Kanny din a mai inainta, apoi ii spuse ceva, ce il facu pe brunet sa isi duca mana dreapta in spatele capului, imitand ca e adormit sau ar rade nervos. Sakura deschise gura sa spuna ceva, dar in acea clipa cei doi gardieni se dadura la o parte din calea lui, iar brunetul ne facu semn sa iesim din ascunzatoare.
- Cum dracu? Cum ai reusit? Il intreba rozalia uimita, trecandu-si mana prin fata ochilor unuia dintre gardieni, amuzandu-ma peste masura.
- Ti-am spus, baiatul detine niste tehnici pe care noi, doar le visam, ma dau important, dar pustiul se multumi sa ridice din umeri, pornind spre iesire.
Il auzim cum ne spuse, ca folosise un genjutsu simplu. A fost de ajuns ca sa ii zapaceasca chakra lui Hyuuga, ca celuilalt a picat rapid sub controlul genjutsului. Vreau sa il intreb ce au vazut cei doi, cand am trecut pe langa ei, dar m-am abtinut, fiindca eu cu genjutsu, nu eram defel buni prieteni.
- Si acum? Il intreb pe Kanny, cand ne-am indepartat destul de mult de sat, iar vocile noastre nu ne mai dadeau de gol.
- Spre Nord, spuse el si am pornit toti spre Nord, pentru a-l salva pe Madara.
[i]Rezista... te rog...[/i]

- Daca stiam ca avem atat de mult de calatorit, imi luam niste incaltari fara toc, o aud pe Sakura cum se plangea, ca o omoara picioare, in timp ce stateam la un foc de tabara si priveam cum se cocea pestele.
- Eu stiam cand ti se spune misiune, automat iei ceva fara toc, isi dadu Kanny cu parerea, venind din spatele meu, cu un brat plin de vreascuri.
- Gura piticot, nimeni nu ti-a cerut parerea, mormai rozalia, intizandu-se pe paturi, cu spatele la noi, adormind.
- Noi mergem sa luam niste apa, o anunt pe rozalie, care imi arata semnul paci, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap.
Ne afundam printre copaci, indreptandu-ne spre un izvor, despre care a spus brunetul ca l-a vazut, cand aduna vreascuri. Peste cateva minute, aud sursurul linistit a unei ape, ce curgea la vale. Umplem sticlele cu apa, iar cand tanarul vroise sa se ridice in picioare, il apuc de mana si il trag spre mine. Ne-am deschilibrat amandoi, picand in izvorul cu apa rece de munte.
- Naruto! Exclama baiatul, dandu-si parul umed din ochi si privindu-ma furios. O sa racim acum, ma certa el, facandu-ma sa zambesc pasional si complice.
- Nu si daca ne incalzim, soptesc si ii apuc barbia, sarutandu-l apasat pe buze, inabusind orice protest.
Imi strecor limba in gura lui, iar limbile incepura un dans pasional si secret, doar de ele stiut. Il fac sa imi incojoare talia cu picioarele, iar mainile sale se proptira pe pieptul meu. [i]E atat de dulce si irezistibil...[/i]

                                                           Capitolul 18

Ii dau jos bluza neagra, cu maiou si aparatoarea din piele, lasandu-l abdomenul la vedere, putand sa ii vad pentru prima data, muschi puternici de felina, care erau ascunsi sub acele haine. Cobor cu buzele pe gatul sau, in timp ce atingeam cu o mana fiecare muschi de pe piept si abdomen. Zambesc bucuros, cand ii simt degetele nazdravane, cum imi dadu jos vesta de jounin, urmata de bluza albastra si maioul din plasa. Sunt invadat de furnicaturi placute, cand degetele sale incepura sa imi atinga timid si foarte usor muschi, parand ca niste atingeri ireale, halucinante. Il muscam delicat de pielea fina si dulce, ce imi provoca dependenta, lasand vag urme rosi, peste care imi treceam apasat limba, facandu-l de cateva ori sa scanceasca incet de placere. [i]Muzica...[/i], imi soptesc in minte, tragandu-l afara din apa si intizandu-l pe iarba, urcandu-ma deasupra mea, incat barbatile noastre se atingeau. Imi reiau din nou traseul buzelor, repezindu-ma asupra unui sfarc, incepand sa il ling apasat, sa ii musc delicat, sa il rotesc jucaus si sa il sug lacom, sfarcul, facandu-l pe Kanny sa se arcuiasca sub mine si sa isi dea tot aerul afara din plamani. Dupa ce ii intaresc sfarcul, trec si la celalalt, aplicandu-i acelasi tratament, iar brunetul se arcui si mai mult, cerandu-mi prin miscarile copului sau mai mult. Corob cu buzele mai jos pe trupul sau, desfacandu-l la pantaloni in acelasi timp.
- Naruto! Ce faci? Ma intreba Uchiha si in voce puteam sesiza teama si curiozitatea, facandu-ma sa zambesc enigmatic. Naruto!? Exclama plin de suprindere, cand i-am luat in gura barbatia, dandu-i un mic sarut pe cap, facandu-l sa isi dea capul pe spate.
Incep sa ii sug jucarioara, trecandu-mi limba peste capul acesteia, facandu-l pe baiat sa icneasca de placere si sa imi apuce parul cu degetele, pentru a ma trage de acolo. Continuam sa i-o sug ca pe o acadea, in timp ce ma jucam linistit cu testicolele sale, facandu-l de cateva ori sa geama usor. Imi ridic pentru cateva minute ochi de la "treaba" mea, privindu-i printre gene, chipul rosu, ce era scaldat in lumina blanda si fantomatica a lunii, dandu-i o aura misterioasa pe care nici Sasuke nu o avea in asemenea momente. [i]Oare cum s-ar simti el in acest moment, afland ca ma culc cu fratele sau cel mic?[/i] Ma intreb in gand, continand sa ii ofer placeri nebanuite, micutului din fata mea, al carui voce era singurul sunet ce imi pasa in acea clipa. Il simt cum trupul sau se incorda, relaxandu-se in momentul in care elibera toata presiunea in gura mea. [i]Atat de dulce...[/i], soptesc in gand, zambindu-i dragastos tanarului, ce era mai rosu decat o tomata la fata. Inghit tot ce aveam in gura, apoi ii dau un mic sarut lui Kanny pe buze, soptindu-i in ureche sa se intoarca cu spatele.
- De ce? Ma intreba, iar ochii sai rosiatici imi cereau intrebari, inchizandu-i pentru un moment, cand l-am patruns cu un deget.
- Ca sa te doara mai putin, ii soptesc, dandu-i un mic sarut pe stern, zambind in sinea mea, simtindu-l cum se stranse in jurul degetului meu, facandu-ma sa il doresc in acel moment.
- Sunt obisnuit cu durerea, sopti, incordandu-se usor, cand am adaugat inca un deget in interiorul sau, incepand sa il misc cu grija.
- Esti sigur? Il intreb ingrijorat, fiindca nu vroiam sa il doara sau sa il ranesc intr-un fel.
- Naru-kun, sunt foate sigur, sopti si imi apuca barbia, tragand chipul spre al sau, dandu-mi un mic sarut pe varful buzelor.
Aprob din cap si scot degetele din el, ducandu-le la gura mea, umplandu-le cu saliva, apoi am inceput sa pregatesc locul pentru mai mult. Imi dau jos pantaloni impreuna cu boxeri, apoi ma potrivesc la intrare in trupul sau. Il sarut pe buze, in timp ce inainteam incet in interiorul sau. Se arcui sub mine, lipindu-si trupul si mai mult de al meu, dandu-si capul pe spate, scancind putin de durere, avand ochii foarte stransi, inchisi. Il simteam cum se strangea in jurul meu, parca vrand sa ma inghita, iar caldura din interiorul sau, ma facea sa imi doresc sa ma afund tot mai adang in ea. Inaintam cu grija in carnea tanarului, in timp ce buzele mele erau ocupate cu pielea gatului, pentru a-i distrage atentia de la durere. Incep sa fac miscari usoare de du-te-vino, avand grija sa nu il doara asa de tare.
- Naruto..., imi sopti numele, intizand mainile spre mine, apucandu-ma de gat si isi trase in sus trupul.
- Kanny, o sa te ranesti, soptesc usor impancientat, fiindca il puteam rani fara sa vreau.
- E inregula, Naruto-kun, sopti, prinzandu-mi buzele intr-un sarut dulce, ajungand sa stea in bratele mele.
Incepu sa faca miscari de sus-jos, in timp ce mainile mele se aflau pe bazinul sau, ghidandu-i fiecare miscare a corpului. Pe trupul nostru se asternu un strat fin, lipicios si sclipitor de transpuratie, ce ne naclai parul de la traspiratie. Simt cum imi vine si ii apas soldul in jos eliberandu-ma in interiorul sau, in timp ce tanarul se elibera pe pieptul meu. Ma las pe spate, tragandu-l deasupra mea si incep sa il mingai de-a lungul coloanei, privind luna maiasta, care a fost singura martora la deschiderea inimi mele spre acest tanar. [i]Sub luna, parte totul mai... ireal...[/i]

                                                               Capitolul 19

Incercam sa par cat mai ingeras in ochi Sakurei, care m-a facut de dimineata cu apa si otet, cu disparitia mea din tabara toata noaptea. Eram usor iritat ca ma certase numai pe mine, lasandu-l pe Kanny doar cu amenintarea ca o sa-l bage la reanimare, daca nu o anunta unde se duce sa se usureze. Dupa ce termina de tipat la noi, am pornit mai departe, incercand sa nu rad de mormaielile rozaliei, in legatura cu orientarea mea sexuala.
- Si inainte era asa de guraliva? Ma intreba adolescentul in soapta, fiind cu ochii atintiti spre ceafa rozaliei.
- Doar cu mine si Kakashi-sensei, cu Sasuke nu, ii dau raspunsul, dandu-i automat de inteles, ca kunoichi avea o pasiune pentru sexul opus din clanul Uchiha.
- De aceea mi-a promis cu degetele inclestate, ca ma trimite la reanimare, iar tu in mormant, constata brunetul, iar eu am aprobat din cap, oprindu-ne pe o craca de copac alaturi de coechipierea noastra.
In fata noastra se intindea o mare de smarald, iar daca noi mai faceam un pas, puteam pica in prapastie, incat nici macar cel mai bun jutsu de teleportare nu ne mai putea salva.
- Si acum? Intreb eu, asezandu-ma pup si uitandu-ma in jos, incercand sa calculez de la ce inaltime ne puteam da drumul, pentru a putea aterizsa in singurata intr-un copac.
- Zburam, spuse Kanny, incepand sa isi desfaca manusa de la mana stanga, dezvelindu-si tatuajul in forma de dragon.
- Zburam?! Exclama Sakura, privindu-l cu ochii mariti de groaza, iar eu il privesc fascinat, cum isi musca degetul mare, pana ii dadu sangele.
Trase cu degetul de la mana dreapta o linie verticala peste tatuaj, facu niste semne din mana, apoi isi aseza mana stanga pe ramura de copac si injurul nostru se umplu de fum alb, ce fusese dat la o parte de un curent puternic, ce ma facu sa imi duc o mana la ochi, pentru ai proteja cat de cat. Se simti o mica zguduitura si cand m-am uitat sa vad ce s-a intamplat, am cascat gura, vazand in fata noastra un dragon alb, lung de vreo zece metri, cu aripi enorme, iar ochii de un albastru-inghetat, ne priveau intrebatori.
- Cu ajutorul lui Gamma, vom ajunge jos, spuse Uchiha, mangaind creatura sb barbie si aceasta incepu sa toarca gutural si sa dea din coada lui uriasa.
- Naruto, sa imi spui cand ajungem jos, ma ruga Sakura, urcandu-se in spatele creaturi, isi aseza mainile in jurul taliei mele si inchise ochii de frica.
Kanny se urca in fata mea, lipindu-si spatele de pieptul meu, trezind unele instincte si amintindu-mi de momentele dulci, ce le-am avut azi-noapte. [i]Kanny, tu creezi cu adevarat dependenta de tine...[/i]

Stateam cu palma peste buze, abtinandu-ma cat mai mult posibil sa nu ma prapadesc pe jos de ras, fiindca rozalia statea in genunchi si pupa pamantul, bucuroasa ca a ajuns cu bine pe el. Dupa ce Gamma disparu, Kanny porni in fata, conducandu-ne prin labirintul verde, fiind cu ochii in patru, fiindca din orice directie puteam fi atacati.
- Cat mai avem? Intreba Sakura in soapta, cand am inceput sa ne indreptam spre Nord.
Dau sa raspund, dar in acea clipa o explozie puternica se auzi in fata noastra, iar unda de soc urmata de bucati de manant si praf ne intampinara.
- Tata! Striga Kanny si inainte sa apuc sa reactionez intr-un fel, pustiu se avanta in norul gros de praf.
- Kanny! Stai! Strig, avantandu-ma dupa pusti in norul de praf, regretand imegiat.
Praful era atat de dens in jurul meu, incat m-am lovit de cateva ori de un copac, pana am gasit o carare. Ii strig de cateva ori numele pustului, apoi pe al Sakurei, care a ramas in afara norului de praf.
- Cine este acolo? Intreb, cand aud miscare in jurul meu, urmat de un chicot fantomatic. Kanny nu este amuzant, vino aici! Strig, cand vad in fata mea, o siluieta difuza, ce semana cu a tanarului. Daca nu vrei sa vi la mine, atunci te voi descoperi eu, spun, in timp ce faceam niste sigili din mana, iar in secunda urmatoare, un vant puternic, matura praful ridicat de explozie.
Casc gura, cand il vad pe Orochimarul in fata mea, alaturi de Mizore Fujikuma, iar la picioarele sale erau cei doi Uchiha incostienti. Madara arata mai mult mort decat viu, iar Kanny in afara de o rana destul de urata la tampla, arata relativ bine.
- Mai, mai, uite ce ne-a adus pisica asta neagra, spuse barbatul, pe tonul sau alunecos si bajocoritor, privindu-ma lacom.
Mizore, ranji, punand un picior pe spatele tanarului Uchiha si isi scoase un tanto din teaca si ii linse lama lasciv. Imi scot un kunai si imi iau pozitia de lupta, privind-o pe tanara cu ochi atenti si ageri. [i]O miscare gresita si s-a zis cu viata...[/i]

                                                             Capitolul 20

O priveam pe movalie si parez lovitura ce era minita sa imi ia gatul si sa ma lase ca o gaina fara cap. [i]Se misca repede[/i], imi spun in gand, privind-o pe tanara de douazeci si opt de ani, drept in ochii de un albastru-inghetat, care au fost ultimi ochi pe care i-au vazut, cei care au subestimat-o pe aceasta tanara. Pentru o femeie de aproape treizeci de ani, Mizore arata ca o pustoaica de saptispe ani, cel mult, frumoasa si inocenta, mai ales ca era blonda, cu ochii albastri-inghetati. [i]Frumusete de inger, suflet de demon[/i], imi soptesc in gand, dandu-i un pumn in stomac si trimitand-o intr-un copac, mai ales ca acum am intrat modul de Kyuubi, putand sa tin pasul mai usor cu ea.
- Pentru cineva de patruzeci si cinci de ani, te misti cu agilitate, mosule, spuse femeia din fata mea, vrand sa imi dea un picior in fata, dar in ultima clipa ma las in jos si o lovesc in stomac, trimitand-o intr-un copac.
Imi trimit mainile de chakra pentru al lua pe Kanny si Madara din fata lui Orochimaru, dar acesta arunca in ele niste kunai-e cu hartie explozibila. Injur printre dinti si sar intr-o parte, ferindu-ma de kunoichi, iar cand aceasta vru sa foloseasca un jutsu pe mine, de nicaieri un pumn o izbi in plin, trimitand-o intr-un copac. Zambesc cand o vad pe Sakura langa mine, porcnindu-si pumni, facandu-ma sa ma simt in siguranta si cu spatele aparat.
- Tu ocupate de taratura aia cu limba de un kilometru, eu ma ocup de curva asta mica si sugatoare de penisuri! Marai rozalia, facandu-ma sa ranjesc amenintator lui Orochimaru.
Brunetul incepu sa rada bajocoritor si se repezi spre mine, atacandu-ma, dar m-am ferit imediat din calea lui si lovindu-l cu un picior sub barbie, trimitandu-l la cativa metri distanta de mine. Ma reped spre cei doi Uchiha, saltandu-i pe amandoi pe umeri mei, parca ar fi fost niste saci cu merinde si nu niste oameni ce treceau de patruzeci de kilograme. Vreau sa plec de acolo cu ei, dar un sarpe mi se incolaci in jurul piciorului, apoi ma musca de mijloc, facandu-ma sa ii scap pe amandoi de pe umeri mei. Ma aplec intr-o parte, pentru a-l lua macar pe Kanny de acolo, dar raman intepenit, ce ma facu sa constientizez, ca am fost otravit. Aud rasul sarpelui aluia si inchid ochii, asteptandu-mi sfarsitului. Aud sunetul dinstinctiv, cum doua arme albe s-au ciocnit cu putere, una de cealalta.
- Kanny! Neutralizeaza-i otrava si apoi ajuta-ma sa ma ocup de nenorocitul ala! Se auzi un glas necunoscut, puternic, dar in acelasi timp calm si mangaietor, ce il trezi pe tanar, ce clipi marunt.
Casca ochii de uimire, cand vazu sarpele cum pompa venin in mine. Scoase ceva din geanta neagra de la spate, taindu-i capul dintr-o singura miscare de arc. Dau drumul chakrei, iar trupul imi revine la normal, probusindu-ma in bratele tanarului. Acesta imi taie vesta de Jounin, bluza de dedesupt si maioul din plasa. Scoase din geanta neagra ceva ce parea alcool sanitar, turnandu-l pe bisturiu, curatandu-l bine de microbi si imi cresta pielea dintre coaste si sold.
- Ce e aia? Il intreb, pe jumatate ametit din cauza veninului, ce mi se raspandea mult prea repede prin corp.
- E anti-venin, care trebuie bagat de urgenta in rana, imi raspunse rapid, turnand lichidul galbui in interorul ranii, apoi scoase o cutie din aluminiu, din care lua un fir de ata si un ac. Stai nemiscat, imi spuse si incepu sa imi coase rana, dupa ce cauteriza marginile ei, prin simpla atingere a degetului aratator.
Ma ridica in fund, dupa ce termina de cusut pielea, incepu sa ma panseze, ca sa nu scuip atat de mult sange, daca nu imi rezista. Imi intorc capul cand simt un mic curent in spatele meu, marind ochii de uimire si spaima, cand o vad pe Mizore ridica kunai-ul, pregatita sa imi ia viata. Kanny isi aseza o mana pe umarul meu, folosindu-l ca punct de sprijin, iar piciorul sau drept, o nimeri pe blonda in obrazul stang, trimitand-o intr-un copac. Facu niste sigili din maini si creie o bila de foc, ce o trimise in acel copac, arzand-o de vie pe inamica noastra. Zambesc si vreau sa ma ridic, dar corpul imi ceda, alunecand intr-un somn adanc si intunecat. [i]Kanny...[/i]

Auzeam cum focul mocnea alaturi de sursurul unei ape, formand un fel de simfonie ciudata. Deschid cu greu ochii, iar primul lucru, care l-am vazut, a fost chipul lui Sasuke aplecat deasupra mea, uitandu-se cercetator la mine. Tresar si vreau sa ma ridic in fund, dar o durere surda isi facu loc prin abdomenul meu, facandu-ma sa scancesc usor.
- Usor Rokudaime-sama, nu vreau sa pateste ceva, mai ales ca nu avem nici un medic Ninja prin preajma, spuse Sasuke sau copia lui, mult mai invarsta de cat el si mult mai serioasa, ce ma facu sa il privesc atent si sceptic in acelasi timp.
- Naruto, el este fratele meu mai mic, Izuna si tatal lui Itachi, respectiv unchiul lui Sasuke si a lui Kanny, aud vocea cunoscuta a lui Madara, venind de langa foc. Sakura cu fiul meu sunt plecati sa distruga laboratorul lui Orochimaru si sa arda cele doua trupuri, mai adauga brunetul, iar eu imi plec capul, gandindu-ma, ca nu o sa-i mai pot vedea vreodata pe Sasuke si sa ii spun cat de mult regret ca nu am stiut ca e atat de bolnav.
Trag de cateva ori aer in piept, acceptand fara sa cartesc o cana cu ceai de la Izuna, incepand sa beau lichidul ce purta un parfum minunat de petale de trandafir. Dupa ce il beau pe tot, incep sa clipesc foarte des, asemenea alcoolicilor. Simt cum alunec intr-o parte, cazand din nou intr-un somn adanc si fara vise. [i]Ce naiba a fost in ceaiul ala?...[/i]

                                                            Capitolul 21

Un miros de liliac imi inunda narile, lucru ce ma facu sa deschid ochii si sa clipesc de cateva ori, mai ales ca vedeam chipul celui aplecat deasupra mea, prin ceata somnului. Cand vederea mi se limpezi, am putut sa disting chipul zgariat si ingrijorat al Sakurei, iar in ochii ei puteam distinge suferinta si cainta pentru ceva. Ma incrunt putin, apoi imi dau seama de ceva.
- Kanny! Unde este Kanny? O intreb impancientat, uitandu-ma in jur, realizand ca numai era nici un Uchiha prin preajma.
- Naruto, am fost prinsi intr-o ambuscada, iar Kanny m-a teleportat cumva aici, iar tatal cu unchiul sau, au plecat sa il ajute. Nu stiu daca vor scapa intregi sau in viata macar, imi marturisi femeia, facandu-ma sa inghet de spaima, apoi sa ma ridic in picioare, clatinandu-ma putin. Unde dracu crezi ca te duci?! Striga dupa mine, cand am pornit clatinandu-ma spre desisul paduri, fiindca nu voriam sa il pierd pe tanarul Uchiha, asa cum i-am perdut pe frati sai.
- Ma duc sa il ajut! Nu pot sa il pierd si pe el, cum l-am pierdut pe Sasuke! Strig peste umar, dar tanara ma prinse de mana, izbindu-ma in acelasi timp de un copac, facandu-ma sa scancesc de durere si sa scuip sange pe gura.
- Esti nebun?! Exclama rozalia si imi dadu o palma peste fata, de imi sparse gura si nasul dintr-o lovitura. Esti Hokage si cel mai puternic Shinobi in viata, pe langa asta, nici macar nu sti in ce directie s-au dus! Ei se vor lupta cu Orochimaru si Mizore! Doi Shinobi buni la genjutsu, care este punctul tau slab, in care tu esti vulnerabil mai ceva, decat un pui de pisica!...
- Kanny..., incep eu, dar tac imediat, fiindca nu era bine sa ma iau in gura cu Sakura, cand e nervoasa.
- Kanny e un Uchiha! Un posesorul unui doojutsu destul de periculos si mai ales ca acel doojutsu al sau, nu se cunoaste cant il foloseste sau nu, are un avantaj! Nu te mai smiorcai! Arata ca ai madular si maduva oamenilor tai! Fa cu mine un copil si pe urma te poti tarfali cu cine vrei, dar acum hai inapoi in sat! Striga Sakura, facand ordine cu mine, iar eu am urmat-o pe femeie, fiindca nu vroiam sa ajung in spital ca si Jiraiya cu Tsunade.
Privesc in urma mea, incercand sa gasesc cu privirea un indiciu cat de mic, cu privire la desfasurarea campului de lupta. Nu vroiam sa il pierd si pe el, asa cum l-am pierdut pe Sasuke sau pe Itachi. Nu vroiam sa ii arat lui Sasuke sau satului, cat de incopetent sunt, incat persoanjele mele dragi mor pe capete in jurul meu. [i]Cata insensibilitate[/i], imi soptesc in minte, bosuflandu-ma si facand mutre pe la spatele rozaliei, fiindca era cu ochii pe mine, mai ceva ca pe hartiile explozibile, din cauza ca faceam cate un pas spre lateral, pentru a-mi pierde urma si sa ii caut. Pana la urma ma resemnez si am pornit in fata Sakurei, fiindca aveam de gand sa trimit o echipa de Anbu dupa ei. [i]Incurand... vin intaririle...[/i]

Strangeam din ochi si dinti, in timp ce ascultam rapoartele celor trei echipe Anbu, care abia acum, dupa mai bine de patru luni, sa gaseasca corpurile lui Orochimaru, Mizore si Shizune, mutilate in ultimul hal. Nici urma de Kanny, Madara sau Izuna, iar potrivind rapoartele medicilor legisti, pe Orochimaru s-a folosit Amateratsu, lucru ce i-a provocat infartul cardiac. Pe Shizune o tehnica foarte avansata de Katon, incat i-a ars oasele pe interior, incat cei de la legistica, i-au multumit celui care a facut acest lucru, fiindca nu au mai avut de-a face cu oase, iar pentru saraca Mizore... Nu prea aratam mare lucru, fiindca corpul Anbu, au adus-o pe bucati, aratand ca si cand ar fi fost taiata de cineva cu o putere incredibila, prin simpla bagare a degetelor in stomacul victimei. [i]Daca ma sperii, ma poti rani...[/i], imi rasunara cuvintele lui Kanny in minte, cand am incercat sa il speri. Fara sa imi mai pot controla impulsurile, iau un stilou si o foaie. Cuvintele curgeau de la sine, scriind acea propozitie de doua ori, dar fara sa inteleg de fel de ce am scris asa.
- Daca ma sperii, ma poti rani, citesc propozitia, pe care mi-o aminteam si a spus-o el sau asa credeam. Daca ma sperii, te pot rani, citesc a doua propozitie, marind ochii de uimire.
Nu avea cum! Stiam clar ce mi-a spus atunci si cum mi-a spus sau poate am auzit, ce am vrut eu sa aud, sa vad, ce am vrut eu sa vad? [i]Naruto, tu esti o persoana, care percepe lucrurile foarte diferit fata de realitate, dar un membru al clanului Uchiha, poate sa spuna ceva, ca sa auzi ce vrei tu sa auzi, dar de fapt a spus altceva[/i], imi rasunasera in minte, cuvintle lui Sasuke, cand l-am intrebat intr-o seara cum poate sa il bata atat de usor pe Shikamaru sau pe Neji la shogi. Ma ridic de la birou si ma duc la un dulap din incapere, unde deschid un sertar si incep sa caut dosarul lui Kanny. Iau fisa lui medicala si toate teste ce ii s-au facut, mai ales cel de detectare a chakrei. In afara ca avea ca si principal, Katon, ca si ceilalti frati ai sai si membri ai clanului sau, restul nu mai avea absolut nimic comun cu nici un membru al clanului sau. Oftez si pun totul la loc, adaugand chiar si foaia scrisa de mine si inchid sertarul dulapului. Imi proptesc fruntea de marginea obiectului si dau tot aerul afara din plamani zgomotos.
- Sunt singur din nou, spun, nepasandu-mi cand am auzit usa de la incapere deschizandu-se si niste pasi se apropiara de mine.
- Nu, tu nu esti singur, se auzi o voce, ce ma facu sa zambesc si sa inchid ochii, multumit.
[i]Nu, nu voi fi singur...[/i]

[center][i][b]You and I
Feels so right
You and I
Holding tight
You and I
Side by side
You and I
For the rest of our lives[/b][/i][/center]

[center][i][b][size=16]The end[/b][/i][/size][/center]