[center][i][b]Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Vampire Knight si nu fac profit de pe urma lui[/i][/b]
I[/center]
Plictiseala... asta era tot ce simtea fata de batranul vampir de la catedra, ce le preda despre istoria vampirilor. Mai de graba s-ar fi plimbat pe afara in intunericul adanc al noptii, singura, ascultand sunetul bufnitelor sau a liliecilor, ce zburau pe cerul noptii.
- Anna Valerious, esti atenta la ora? O intreba Klaust pe tanara, facand-o sa-si ridice privirea din cartea ce o citea pe sub banca.
- Da domnule, sunt atenta, spuse fata pe un ton calm si incet, ce suna ca o soapta in noaptea fantomatica si mistica.
- Bun. Cum spuneam, vampiri din fiecare tara sunt conduri de un Sange-pur ..., vocea profesorului se pierdu pe fundalul gandurilor ei, din clipa cum deschise gura, sa vorbeasca de aceeasi chestie, ce o auzea zi de zi, de la parinti ei.
Ochii ei cercetau visatori bratara din aur, foarte subtire, cu un "banut" prins de ea, aratand ca un cerc de alchimie, stravechi, de marimea unei monede de cinci bani din tara ei. Zambi amuzanta, cand atinse cu degetele de la mana stanga acel "banut", care o ajuta enorm. Absolut nimeni nu ii stia secretele, nici macar el. Nici o data nu le-a spus colegilor unde sunt parinti ei de fapt sau ca ea nu sunte eun vampir de Nivel C, expert in orice fel de arma sau lupta corp la corp. Deodata simti cum doi ochii minunati de culoarea lavandei, o priveau atent fiecare miscare a ei. Cerceta o clipa asala de clasa, apoi inceput sa faca liniute pe caiet, exact ca puscariasi, dar in loc de zile , erau minutele ramase pana la pauza. Cand clopotelul suna, isi lua cele doua caiete si pixul, iesind afara din clasa. Numai avea chef de orele alea idioate. Iesi din Academie, descaltandu-se de sandalutele din lac, cu toc de cinci centimetri, negre, ramand in ciorapi negri, lungi pana la genunchi. Mereu a urat sa stea incaltata, mai mult decat era necesar.
- Probabil m-am obisnuit prost sa merg desculta sau cu talpa acoperita, sopti cu voce scazuta si amuzata de ea insasi.
Vru sa porneasca la plimbare sub clar de luna, dar, dar simti mirosul lui, venind din spatele ei, vrand sa o sperie putin.
- Sti ca e periculos sa te strecori prin spatele unui vampir, Zero Kiryuu, spuse pe un ton amuzant si se intoarse spre baiatul cu par argintiu cu reflexe de alb la lumina si gri la intuneric.
Adolescentul de optispe ani o privea destul de admirativ in uniforma alba, cu camasa neagra, funda rosie-sangerie si fustita tapata, ce ii acoperea doar fundul usor bombat si sani de marime medie.
- Cum a fost azi la ore? O intreba argintiul, cautandu-i ochii de culoarea petunilor, mereu machiati foarte discret, incat doar ochii de vampir ii putea vedea culoarea folosita in acea seara - roz-pal si putin rimel.
Fata se opri si se razama de un copac, ridicandu-si incheietura dreapta, privindu-si bratara fina, aproape imateriala.
- Sa inteleg ca te-ai plictisit de moarte, spuse Zero, zambindu-i usor stiuitor.
Nu trebuia sa fie geniu, ca el sa-si dea seama cand Anna s-a plictisit sau nu la ora. Tot ce facea, era sa se razame de cel mai apropiat obiect si sa-si ridice incheietura dreapta, privind-o. Vampirul - deveni vampir din vara ce a trecuta, dar prefera sa fie in clasa umana - ofta usor si ii apuca mana dreapta si buzele sale se zdrobira de pielea tinerei, bucurandu-se de finetea si caldura ei.
- Zero, sopti tanara, cand colti adolescentului ii crestara pielea si incepu sa ii bea putin din sangele ei.
Anna surase enigmatic, fiind bucuroasa ca nu il lasa sa bea sange cand nu avea bratara pe mana. Baiatul isi dezlipi buzele de pe pielea ei, pentru ca sa le uneasca cu ale ei. Mereu se bucura de timpul furat alaturi de Anna pe la umbra copacilor, langa zidul Dormitoarelor Noptii sau in colturile intunecate ale institutului. Nimeni nu stia despre relatia lor si nici nu banuiau ca vanatorul de vampiri, Zero Kiryuu, este indragostit de o vampiroaica. Limba lui se strecura in gura ei, invitandu-i limba la joaca, iar fata se agata cu mainile de umeri puternici ai iubitului ei. Buzele lor s-au contopit intr-un dans erotic si plin de dorinte ascunse, dar se mai separau doar cand isi schimbau pozitia capului si atunci trageau aer in piept. Scapa un mic geamat in gura lui, cand argintiul isi lipi corpul de al ei, presandu-i sanii de pectorali sai. Vampiroaica incepu sa il sarute pe gat, insistand asupra venei.
- Poti sa ma musti daca doresti, printesa mea, ii sopti tanarul in ureche, iar Anna casca larg gura, aratandu-si doi canini cam micuti, dar foarte ascutiti, ce perforasera imediat pielea baiatului, iar gura fusese inundata de dulce sau sange.
Statea si lenevea in baldachinul ei, privind visatoare perdelele din catifea visinie, in timp ce Yuuki, logodnica presedintelui dormitoarelor, isi pieptana parul saten-inchis lung pana aproape de fund, cantand in surdina.
- De ce ai plecat asa deodata de la ore? O intreba satena pe colega ei de camera si cea mai buna prietena totodata.
Vampiroaica se ridica in fund, aratand ca purta un hanorac subtire, alb, cu marsupiu si capison, ce ii tracea de fund si o pereche de pantalonasi din trening, albi, foarte scurti, incat puteau fi confundati cu niste chiloti de la dresul de baie. Parul lung ce ii ajungea pana la fund era impletit si coada se odihnea pusa pe umarul drept, fiindca Anna mereu dormea cu capisonul in cap.
- M-a plictisit babalacul ala de cum a deschis gura, ii rapsunse tanara, stingand becul si tragand draperiile groase in geamuri, privind prentru o clipa rasaritul de soare.
[i]Mi-ar fi placut sa fie si Zero cu mine si sa privim impreuna acest rasarit[/i], isi spuse in gand, apoi se urca in patul moale, adormind imediat, dar nu inainte sa isi seteze ceasul biologic, sa se trezeasca la amiaza, ca sa ia pranzul impreuna cu iubitul ei in oras...
[center] II[/center]
Zero isi trecu degetele prin parul argintiu, ce era mangaiat de adierea blanda a vantului de toamna tarzie. Era usor stingherit din cauza imbracamintei ce a ales-o pentru aceasta intalnire cu ea.Spera din suflet ca Anna sa nu ii fie rusine sa se afiseze cu el pe strada. Auzi o bufnitura surda in spatele sau, facandu-l sa se intoarca, cu mana pe pistolul sau, ce il avea in interiorul gecii, dar regreta imediat, cand vazu persoana ce provoca acel sunet.
- Scuze ca am intarziat, dar mi-a fost cam greu sa ma strecor din camera, cu Yuuki dormind cu mine in incapere, se scuza tanara, scuturandu-si jambierele in dungi de un albastru-deschis si galben-pal.
De fapt intreaga ei tinuta era eleganta, dar si comuna, incat nu se distingea printre muritoarele, decat prin frumusetea ei ireala. Vampiroaica purta o fustita de blugi, albastru-deschis si de aceeasi culoare avea si gecuta tot din blugi, ce ii acoperea doar sani si mainile. Mai avea pe ea un tricou alb, ce ii acoperea cureaua neagra, di piele. Era machiata doar cu rimel, un creion dermatrogaf si o linie foarte subtire de tus negru pe pleoapa mobila.
- Crezi ca sunt bun imbracat asa? O intreba, dupa ce se sarutasera scurt pe buze, iar el isi trecu degetele prin parul valurit artificial de tanara.
Anna ii cerceta tinuta cu ochi-critic. Vampirul purta o pereche de blugi negri, niste adidasi de un albastru-inchis, o bluza-tricou, de un albastru-nocturn, cu manici negre si greaca de blugi, neagra. Fata ii facu jucaus cu ochiul, apoi isi impleti degetele cu ale ei, bucurandu-se de caldura corpului ei...
[i][b]Flash back
[center]Simteam cum ceva cald, atigandu-mi obrazul. Nimeni din intreaga Academie, nu avea mana atata de calda, inuman de calda...
- Cum te simti? Am auzit un glas delicat si suav, ce nu semana de fel cu glasurile muritoarelor din clasa mea sau a vampiroaicelor din Clasa de Nopate, fiindca avea un mic accent ciudat si visator in voce. Ai avut o rana destul de urata la tampla, continua vocea, in timp ce perna pe care stateam - sigur eram in infirmeria scolii - umflau perna subtire din patul de spital -, iar ochii mei gasira rapid posesoarea vocei acelea exotice.
Raman uimit sa vad ca cea care m-a salvat de la moarte, era nimeni alta decat Anna, singurul vampir de Nivel C din Academia Cross, destul de temuta in lupte de unu-la-unu. Se parea ca tanara il urmarea pe acel vampir, care mi-a facut aceasta rana la cap. Inchid ochii, obosit...[/center]
Endback[/i][/b]
- Unde te gandesti asa intens? Il intreba adolescenta, in timp ce au intrat intr-o cofetarie.
Zero ii zambi dragastos si ii dadu un mic pupic pe fruntea fara cute sau cosuri. S-au asezat la o masa, de doua persoane, fata in fata, iar chelnerita ce veni sa le ia comanda, starui cateva minute holbandu-se la parul de culoarea apusului de soare in amurgurile iernatice, ce sclipea usor in lumina naturala, ce intra pe geamurile localului. anna chicoti usor, cand iubitul ei arunca niste priviri ucigatoare unor muritori ce se holbau la ea, ca la statuia Maici Tereze in bikini si cu frunze de vita-de-vie peste nurii intariti. Fata isi puse o mana peste a argintiului si i-o stranse incurajator, apoi ii multumi chelneritei ca i-a adus o Cola cu lamaie si gheata. Amesteca putin bautura cu paiul, uitandu-se cu interes la cuburile de gheata, ce se loveau de pereti paharului de sticla.
- Anna, sopti vampirul pe un ton soptit, ce ii atrase automat atentia, fiindca junele din fata ei, soptea, cand vroia sa ii puna vreo intrebare despre specia din care ea facea parte. Eu voi imbatrani la fel de greu ca tine sau voi imbatrani ca un muritor? O intreba, lasandu-o usor socata, dar si uimita, fiindca nu stia ce sa ii spuna.
Vampiroaica isi trecu degetele prin par, dand breton taiat in drepte, pe spate, alegandu-se cu niste fire rebele sau cum le numeau cei doi fratiori mai mici ai ei: [i]antene parabolice[/i]. Incepu sa se uite foarte atenta la fata de masa, de un alb spre gri, gandindu-se la un raspuns. [i]Uf! Ce intrebare a mai pus si el, iar eu nu gasesc nici un raspuns! Cred ca cel mai bine este sa o intreb pe mama, fiindca pana la urma ea a facut cei zece "banuti" pentru intreaga familie Valerious[/i], isi spuse in gand, apoi bufni usor in chicote, ce le tranforma in tuse seaca, [i]si in plus, la cum privesc acum masa, daca as fi avut puterile lui Akatsuki, as fi incendiat-o, iar cu puterile lui Hanabusa, as fi facut-o statuie de gheata[/i], mai adauga in gand, apoi isi atinti ochii spre baiatul din fata ei, ce astepta un raspuns.
- Am sa vorbesc cu cineva despre acest lucru si apoi iti voi spune ce am aflat. E bine asa? Il intreba tanara, privindu-l usor alarmata, dar rasufla usurata, cand Zero ii zambi si ii pupa dosul maini, bucurandu-se de caldura degajata de pori si pielea ei.
Nici acum nu putea sa uite, cum s-au intalnit intamplator pe holurile Academiei, la o saptamana dupa ce l-a salvat si au vorbit o noapte intreaga despre tot. Ea a fost prima persoana in fata careia ii s-a deschis complec, chiar daca era din neamul vampirilor, faptul ca era atat de calda, blanda, vesela si buna la suflet, o facea foarte umana. Ii placea ca Anna incerca sa se amestece printre muritori si nu sa iasa in evidenta ca ceilalti vampiri. Mereu existau persoane mai ciudate, in orice comunitate...
[center]III[/center]
- Fuzzy te iubeste, spuse Anna pe un ton de copil mic, imitandu-si perfect pe unul dintre cei doi fratiori mai mici decat ea. Tu il iubesti pe Fuzzy? Il intreba pe Zero, punandu-si in fata ei un diavol tazmanian, mov cu burtica alba si gura cascata, ca intr-un hohot de ras.
Baiatul rase usor, cand Anna lasa jucaria de plus putin in jos, pentru a i se vedea ochii prin micutul ciuf ruz in capul jucariei, ce el i-a cumparat-o cadou pentru aniversarea de trei luni impreuna. O lua de dupa gat si ii pupa delicat crestetul capului. Fata stia cand trebuia sa fie serioasa sau copilaroasa, dar pe langa asta, isi putea controla destul de usor impulsurile vampiresti. Mereu s-a crezut ca ea nici nu e vampir, fiindca ochii ei nu deveneau rosu-aprins, cand se hranea sau cand se lupta, pentru a putea sa vada prin toate obiectele sau fiintele din jurul tau. In timp, aceste speculati au disparut si nimeni nu-si mai aminteste de ele.
- Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, spuse Zero deodata, privind cerul ce deveni plumburiu, iar vantul incepu sa sufle cu putere. N-am chef sa dau nas in nas cu vreun Nivel E, mai murmura argintiul.
Niciodata nu vroia sa-si vada iubita ranita, de fapt, nici inainte de a o cunoaste destul de bine, nu ii placea sa fi auzit sau sa o fi vazut suferind, mai ales, ca fata se tinea cat putea departe de necazuri si belele, nu ca Hanabusa: [i]Magnetul Problema[/i]. Tresari cand un strop de apa rece ii pica drept in ochi, cand isi ridica sa vada fulgerul, ce despica bolta cereasca in doua. Isi dadu repede geaca jos de pe el si o acoperi pe vampiroaica, fiindca nu vroia ca frumoasa lui sa raceasca din cauza neglijentei sale. Incepura amandoi sa alerge spre Academia, ce se ridica in fata lor, ca si Atlas, tinand cerul, dar cand acesta era luminat, dadea Academiei un aer sinistru, aproape satanic,... diavolesc,...
Statea singura in dormitorul ei, cu Fuzzy la pieptul acoperit de o bluza-tricou subtire, de culoare albastru-deschis si cu manici de un galben-pai, capison si marsupiu. In cealalta mana avea mobilul ei negru, cu clapleta si camera foto si video, dus la ureche si din cand in cand scotea cate un [i]aha[/i], intelegator.
- [i]Sa inteleg ca Zero a cerut special ca sa afli raspunsul la intrebarea lui[/i], spuse o voce de femeie, visatoare in romana, iar vampiroaica zambi dragastos.
- Da si mersi pentru lamurire, mami, spuse Anna, privindu-si jeansi de un gri-spalacit, toti taiati, apoi botinele, cu toc-cui, din catifea neagra. Apropo, mami, spuse deodata tanara, iar in voce se simtea dorul de casa si familia ei. Saluta-i si pupa-i pe toti din partea mea, mai adauga si inchise mobilul, subtire, uitandu-se la ceasul digital de la ecranul micut, incadrat in clapeta.
Arata ora sase dupa-masa, cea ce insemna ca toti vampiri incepeau sa se trezeasca, mai ales ca ziua a inceput sa se micsoreze. Trase aer in piept, apoi il aseza pe Fuzzy pe perna patului ei. Se mai uita o data in oglinda dulapului ei si hotara sa isi prinda parul intr-o coada de cal in varful capului. Iesi din camera, indreptandu-se spre camera principala, unde stia ca erau toti vampiri sau erau obligati sa fie toti vampiri, fiindca afara ploua si vampirilor nu prea le placea sa se ude pentru nimic in lume. Il saluta pe Kaname Kuran, care isi idolatriza logodnica - Yuuki - ce incerca sa priceapa matematica de la Ichijo. Anna rase in sinea ei, fiindca asa-zisa regina a lor, facea cele mai elementare greseli de calcul, aratand cat de aeriana putea sa fie... mai tot timpul. Ii facu cu mana colegei ei de camera si aceasta ii raspunse, ca apoi sa se apuce cu mainile de cap, cand Shiki i-a spus ca a gresit din nou. Lua o umbrela din suportul de langa usa si isi puse capisonul in cap, pentru orice eventualitate.
- Te duci pe vremea asta afata?! Exclama Ruka in gura mare, speriata ca de un machiaj prost facut. O sa te uzi si ti se va intinde machiajul..., tacu cand Anna isi atinti ochii de un albastru-violaceu, atat de adanc, incat satenei - Ruka - ii dadu sensatia ca o ucide pe loc.
- Nu sunt machiata, chioar-o. Mai fa-ti din cand in cand control oftamologic si nu numai dupa "jucaria" din pantaloni a lui Kain, spuse Anna pe un ton rece, veninos, foarte mustrator si necrutator, incat fosta "jucarie" a lui Kaname Kuran, se dadu cativa pasi in spate, ca si cand ar fi fost curentata.
Vampiroaica pufni dezaprobator si iesi din vila, deschizand umbrela neagra si porni spre casa directorului, unde stia ca o astepta iubitul ei. Kaien Cross mereu a fost un om de treaba cu ea si in plus era singurul care ii cunostea adevarata identitate, unde se mai punea, ca el este iubitul secret al Kammynei. Se opri o clipa, cercetand padurea scufundata intr-o liniste sinistra, iar copacii pareau niste monstri la fiecare fulger ce se ivea pe bolta celesta. Inchise ochii si isi facu mana dreapta in pumn, iar degetul mijlociu trase o mica piedica de la mecanismul pumnalului ascuns in maneca. Mereu avea la ea, doua manusi din piele neagra pe antebrate, cu un mecanism inventat de Bogdan, al carui lama de douazeci de centimetri, cu tais dublu, facut din Artemis, incrustat pe canalul lamei numele posesorului ei. Aceasta lama era prinsa la capat cu silc de otel, putand sa o foloseasca ca o pendula. Se intoarse rapid, iar taisul lamei se opri la cativa centimetri de gatul directorului Academie, ce incheta pe loc.
- Salut Anna, spuse Kaien pe un ton de copil speriat si rasufla usurat, cand fata isi retrase lama inapoi. Ce faci? Ai venit sa il vezi pe Zero? Haide, haide! Exclama fericit, batand din palme, apoi o apuca de brat, tragand-o dupa el, spre casa sa.
[center]IV[/center]
Baiatul parul chiar usurat, ca iubita lui nu a plecat fara umbrela de la dormitoare, dar acum se simtea si mai bine, cand o stia in bratele sale, protejata si ocrotita, de tot si toate. Isi afunda fata in scobitura gatului ei, inspirand profund mirosul parfumului cu aroma de floare de liliac.
- Zero, am vorbit cu acea persoana, spuse deodata Anna, punandu-si mainile peste ale tanarului, ce le tinea pe pantecul ei.
- Si? O intreba soptind, iar respiratia s-a calda si aspra ii gadila pavilionul urechi, in care avea in jur de vreo zece cercei - rotunzi, bobita si ascutiti - si in jur de cinci in cealalta.
- Vei imbatrani..., se intrerupse, cand argintiul isi retrase mainile de pe pantecul ei si se duse la geam, dand cu pumnul in tocul acestuia, facand lemnul de ardar sa protesteze infundat, la agresiunea exercitata asupra sa, dar nu ca oameni, continua vampiroaica, dupa ce astepta vreo trei minute, ca el sa se calmeze. Au mai existat cazuri in istoria vampirilor ca al tau si unul chiar bunica mea l-a facut, dar acel vampir de Nivel D, imbatraneste de zece ori mai repede decat un vampir... ca mine si... javra aia de Ruka, ii explica, iar Zero se relaxa pentru un minut, apoi se incrunta, privindu-si perechea cu o spranceana de argint ridicata si o expresie uimita si intrebatoare ii se asternu ca o masca venetiana pe chipul sau angelic.
Rar, de fapt foarte rar o auzea pe Anna injurand sau jicnind pe cineva, cand erau numai ei doi, numai cand persoana respectiva chiar a scos-o din sarite foarte rau. Vazandu-i expresia, fata se tranti pe scaunul de la biroul sau, dar cu spatariul in spate, punandu-si antebratele pe acesta. Ii explica acel mic incident cu Ruka, incat vampirul dedusa ca persoana respectiva este produsul dintre o catea cu o carchita si liliaco-papagal-paun. O pupa pe frunte, pe nas, pleoapele ochilor, pe obraji si pe urma pe buzele acelea dulci si catifelate ca petalele de trandafir. Gura ei avea gust de cirese, iar limba ii era dulce ca mierea, in timp ce corpul cu forme bine-definite, il lipi de al sa, vrand sa o contopeasca cu el, sa devina o singura fiinta si nu doua.
- Zero, te rog, gemu usor, cand argintiul, isi strecura degetele pe sub bluza ei si au inceput sa o mangaie pe spate, jucandu-se usor cu prinzatoarea sutienului din dantela rosie-sangerie.
- Mmmm, dantela, spuse baiatul, zambindu-i strenghereste, apoi ii mai fura o mica sarutare pe buze. Nu-ti face griji, am o rabdare mai mare decat crezi tu, ii spuse pe un ton jucaus si ii facu poznas cu ochiul.
Fata chicoti usor si ii dadu un sarut apasat pe buze, apoi ii spuse ca trebuie sa plece inapoi, ca astfel ar fi prea batator la ochi. Zero ofta, dar aproba din cap, strangand-o protector in brate, nevrand sa ii dea drumul niciodata...
- Hanabusa! Inceteaza! Tipa Ruka exasperata, ca blonul tot facea remarci usturatoare, privitoare la replica ce o lasat-o pe tanara fara grai. Esti mai rau decat un copil mic! Continua sa tipe spre deliciul Annei, ce statea la etaj, cu antebratele pe balustrada si privea spectacolul produs de vampiroaica.
Chiar daca Alexei i-ar fi spus ca nu este frumos, dar nu ii pasa, fiindca Ruka era o scarba, scorpie, regina panaramelor si lista poate continua in mintea ei. Auzi niste pasi in spatele ei, apoi o mana usor rece pe umarul acoperit de o bluzita subtire din matase, o facu sa se incordeze toata, fiindca nu il suporta pe Ichiju, vice-presedintele lor, ce se dadea la ea in ultimul hal posibil. Isi facu mana stanga pumn, sa nu fie tentata sa isi deschida bratara si sa le arate la toti secretul ei. Isi incorda maxilarul, cand blondul o imbratisa pe la spate, asezandu-mi barbia pe urmarul ei drept.
- Ce mai faci, micuta mea Anna? O intreba, iar vampiroaica ii carpi cu calcaiul una intre picioare, lasandu-l in durerea lui.
- Fac mult mai bine decat tine in situatia data si daca o singura data, ma mai atingi te transez! Marai, iar ochii tinerei il facura pe blond sa inghete de frica.
Anna se intoarse pe calcaie si porni spre camera ei, fiind satula de toti si de toate. Niciodata nu a putut sa suporne persoanele insistente asa ca Ichiju, care stia ca are pe altcineva in tara ei natala - a fost cea mai mare minciuna gogonata spuna vreodata, dar asa avea pace, ca masculi fara pic de creier o lasa in pace - si e mult mai frumos si cu capul pe umeri decat el. Intra in camera ei, mormaind injuraturi la adresa vicepresedintelui, ajugand sa ii ia toata familia la o vorba buna si de gratie. trase aer in piept si se aseza pe taburetele din fata unui pian grandios, negru, cu clape din fildes albe, ce stralucea in lumina fulgerelor, dandu-i un aspect misterios si fantastic. Isi dadu tot parul in spate si apasa cu grija pe clapele pianului, incepand sa cante Requiem for a dream - Lux Aeterna. Pe buze, ii aparu un zambet micut, amintindu-si cum ea a invatat acest cantec de la Vladislaus. Ii era asa de dor de toate cunostintele ei, incat se hotari ca in vacanta de iarna sa plece acasa si sa il ia si pe Zero cu ea. [i]Oare va vrea sa vina cu mine acasa? Oricum ai mei vor sa il cunoasca si daca el nu vrea, atunci alta data[/i], isi spuse in gand, incheind piesa si ramase cu privirea atintita asupra clapelor scanteietoare. Viata e ca o partitura de pian, frumoasa si trista, vesela si intunecata....
[url=http://www.youtube.com/watch?v=TPiDbKUCx5E&feature=related]Requiem for a dream - Lux aeterna[/url]
[center]V[/center]
- Sunt foarte bine mami, spuse tanara vorbind cu mama ei, stand cu fundul pe balustrada acoperita de zapada, fiindca ploaia se transformase in nisoare, dand startul planurilor de vacanta. Nu stiu daca vin la voi de Craciun si Revelion, spuse dupa un moment ce auzi ce mama ei ii propuse sa vina acasa pentru a petrece impreuna sarbatorile. Nu i-am propus inca, dar va ramane in scoala, daca vor ramane vampiri, mai adauga cu o voce foarte trista, privind usa dormitorului ei. Mami te sun eu sa iti spun ce s-a stabilit. Saluta-i pe toti din partea mea, mai adaug Anna si inchise mobilul, apoi reveni in camera, suprizand-o pe Yuuki cum se uita dupa haine, iar Kaname statea tolanit pe patul ei.
Tanara se descalta din cizmele negre, din piele si se tranti in spatele lui Kuran, luandu-si un rebus de pe noptiera si incepu sa il completeze, in timp ce "printesa" ei impacheta haine, vorbind ca vor petrece Sarbatorile cu prieteni din camin la conacul parintilor ei decedati. Saturandu-se de laudele adolescentei, Anna isi lua cizmele in picioare, geaca groasa cu aspect de trening, cu blana pe interior si un fular maroniu lung, pus pe sub capison. Le ureaza celor doi Sarbatori Fericite, apoi iese din camera, spunand acelasi lucru la toti ce ii intalnea in calea ei spre iesire, chiar si lui Ichiju ii zambi si ii ura, iar acesta parca prinse aripi la picioare, invitand-o la el in vacanta, dar fusese imediat refuzat, spre dezamagirea lui. Tranti usa in urma ei, in timp ce alerga spre dormitorul baietilor de la muritori. Incepu sa alerge in adevaratul sens al cuvantului, fara sa ii pese ca a alunecat de cateva ori, facand cunostinta cu pamantul inghetat, zgarindu-se in palma cand excalada zidul de la dormitoarele Soarelui. Cand ateriza pe partea cealalta, incepu sa alerge spre intrarea in caminul baietilor, strecurandu-se de la un copac golas la altul, fiind cu urechile ciulite dupa muritori si muritoare. Deodata simt cum cineva o impunse in joaca sub coaste, facand-o sa scoate un mic icnet de uimire si sa se intoarca rapid, lasand in acelasi timp un pumn spre persoana respectiva, dar acesta fu prins intr-o mana cunoscuta.
- Acum inteleg ce ai vrut sa spui cu strecuratul, spuse Zero pe un ton glumet si ii deschise pumnul, pupandu-i dosul palmei. Ce cauti aici frumoaso? O intreba, incepand sa ii linga zgarieturile superficiale din palma.
- Hai sa nu vorbim aici, spuse tanara, uitandu-se precauta in jurul ei, fiindca auzi niste voci de la intrare.
Vampirul o apuca de brat si o trase dupa el, prin intrarea din spate a caminului, apoi tip-til pe scara de incendiu si apoi in dormitorul sau. Fata se tranti in patul de o persoana cu asternuturi albe si cu miros de detergent ieftin. Pereti de culoarea mieri, erau exact ca si ai ei. De fapt aproape tot mobilierul ce se gaseaca in camera lui - birou, dulap si pat - avea si ea. Argintiul trase scaunul de la birou si se aseza pe el, privind-o atent pe vampiroaica lui, pe regina lui intunecata.
- Sti la ce ma gandeam, spuse vampiroaica, mutandu-se din pat in bratele iubitului ei, dandu-i un mic sarut pe buze. Ce ar fi ca tu sa vi cu mine acasa, in tara mea natala? Il intreba si putut sa citeasca uimirea in ochii sai lila, apoi sclipirea, ca puteau sa mearga undeva, unde sa se afiseze fara sa le fie frica, ca ii vede cineva.
- Cand impachetam? O intreba, sarutand-o apasat pe buze, dar Anna gemu foarte usor de bucurie.
Zero tresari cand iubita lui l-a scuturat usor, pentru a-si pune centura de singuranta, ca avionul se rpegatea sa aterizeze pe aeroportul din Sibiu. Tot drumul, ea ii povesti despre cei sapte frati ai ei si cum parinti ei sunt cei mai bogati din tara si tatal ei este profesor de biologie, la un liceu din oras si mama ei este doctorita de toate specialitatile in oras, conducand spitalul central.
- Noi ne hranim cu sange adevarat, donat de oameni din oras. Vampiri ce locuiesc aici, se supun noua si copii lor invata la castelul Bran sau castelul lui Dracula. Noi locuim la o vila moderna din afara orasului, dar sa nu te speri, daca ne vezi desculti in zapada, ca asa ne-am obisnuit, spuse fata, iar fulgi de nea in parul ei visiniu, il faceau sa para alcatuit din mii si mii de rubine scanteietoare.
Iesira amandoi din aeroport, cu bagajele si cand vrura sa se indrepte spre un taxi, un glas barbatesc, dar cu ton de tenor, o striga pe vampiroaica. Aceasta se intoarse si zambi cu toata fata la Bogdan, fratele geaman-siamez a lui Noarh. Brunetul isi imbratisa strans singura fata a clanului Valerious, apoi dadu mana cu Zero, care observa reflexia de albastru la lumina a vampirului, plus taietura inegala a parului, incat pe partea stanga parea mai scurta si venea mai lunga in partea dreapta, unde era dat si bretonul indreptat cu placa si mici tepi in varful capului, acum pleostiti din cauza fulgilor de nea.
- Amir si Anubis au crescut cu cativa centimetri de cand i-ai vazut ultima data, spuse Bogdan, punand bagajele in porbagajul unui B.M.W. si ii deschise usa din spate a fetei. Am doi frati mai mici decat noi. Au sase ani, in anii speciei noastre si vreo cinci mii in cei muritori, il lamuri barbatul, iar argintiul aproba din cap, urcandu-se pe scaunul mortului.
Lui Zero nu ii venea sa creada ca fratele cel mare, cu nume slav, prefera baieti si nu fetele, cum ar fi normal pentru el. Ofta usor si privi in spate, la vampiroaica, ce se descalta de cizme si sosete, ramand desculta, cea ce il ingrijora usor, fiindca din cauza asta poate sa aibe mari probleme cand va avea copii. Deodata cei doi frati au inceput sa rada, iar gardianul putut sa vada cercetul din urechea dreapta a lui Bogdan, un banut din aur, exact ca al Annei de la bratara.
- Clanul nostru e foarte rezistent, datorita origini noastre de Sange-Pur a bunici. Bunica din partea mamei este un Sange-Pur, dar a facut-o pe mama cu un muritor si de aceea mama s-a casatorit cu unul tot asa ca ea, ii spuse ceva despre istoria familie ei, lasandu-l masca pe Zero.
Niciodata nu a crezut ca vampiri pot sa aibe urmasi cu muritori, dar in aceasta tara orice era posibil... Tara tuturor posibilitatilor.
[center]VI[/center]
Masina opri in fata unei vile cu doua etaje si mansarda, de culoare galben-pal, foarte frumoasa in conbinatie cu zapada ce cadea din cer. Balconele erau pline de beculete de Craciun. Usa franceza de la intrare, se deschise si pe ea iesi Carolina, o muritoare de patruzeci si ceva de ani, imbracata cu pantaloni de trening, botosei din lana in picioare si un plover albastru, gros pe ea.
- Domnisoara Anna! Exclama femeia, imbratisand-o pe vampiroaica, pupand-o parinteste pe frunte. Ati mi crescut cativa centimetri, dar ati slabit mult..., incepu femeia sa critice bucatarii de la scoala.
Se opri o clipa, cercetandu-l atent din priviri pe Zero, apoi ii spuse ca e piele si os. Cand auzira asta, cei doi frati izbucnira in chicote usoare, ce samanau cu niste clicate a unor clipotei in bataia vantului. Intrara in vila si in vestibulul simplu si cu pereti auri, cu o oglinda incorporata in usa de la debara, aparura doi copilasi de sase anisori, identici in privinta hainelor si a infatisarii, dar hainele aveau culori diferite, pentru a se putea deosebi unul din celalalt. Acestia sarira pe Anna, lipindu-si obrajori inrositi, de fata ei rece, de la frigul de afara.
- Amir, Anubis, acesta este Zero, prietenul ce a venit aici sa petrecem impreuna Sarbatorile, Zero, acesta e Amir - copilasul cu plover albastru-deschis - si fratele sau geaman-siamez, Anubis - copia sa cu plover albastru-inchis, facu visinia prezentarile, apoi se opri din mers spre sufragerie, cand pe scarile de la etaj din lemn isi facu aparitia Alexei, copia identica a Annei in varianta masculina.
Avea aceeasi coafura ca acum trei luni, cand a venit sa-si scoata sora din Academie, pentru a o proteja de Rido Kuran. Acelasi breton peste ochiul stang, parul facut tepi si cateva cosite impletite prin parul visiniu.
- Zero! amice! Ce mai faci batrane? Il intreba Alexei, dand mana cu el, zambindu-i larg, ca in sfarsit ii vizita.
Aegintiul ramase usor uimit, din cauza asemanari identice dintre cei doi. Incepand de la culoarea parului pana la mimica fetei. Nu degeaba erau siamezi, fiind uniti in zona bazinului.
- Bine. Vad ca rana de pe obraz s-a vindecat complet, spuse vampirul, fiindca Alexei s-a ales cu maxilarul rupt si o rana adanca pe obrazul drept intr-o lupta cu un alcolit de a lui Rido.
Si acum Zero isi amintea cum l-a gasit pe vampir impreuna cu Anna. Nu si-a putut da seama cum fostul alcolit ajunse un pumn de cenusa, chit ca era Nivel B si putea creea cutite din nimic.
- Mama cu tata ajung dupa-masa acasa. Noarh diseara plecaca din Norvegia, iar de Gavril si Mihail nu stiu daca vin anu acesta acasa, ii informa Bogdan, cu gemeni cocotati pe umeri sai, ducandu-se in sufragerie.
Fata aproba din cap, apoi isi apuca iubitul de mana, tragandu-l pe scari spre camera ei, care era mansarda. Chiar daca tatal ei s-a impotrivit sa aibe camera acolo, mama ei a fost in favoarea ei si a lasat-o acolo sa doarma. Deschise usa cu diferite postere lipite postere cu diferiti actori si cantareti muritori, pe pereti. Ii arata lui zero dressing-ul ei, ce era cam cat camera lui de la camin de mare si plin de haine asezate pe umerase si papuci stivuiti in rafturi speciale, iar intr-o parte trei oglinzi mari. Zero ramase uimit, cand tanara se agata de umeri sai si isi puse capul pe pieptul sau. Oglinzile o faceau sa para atat de ireala, atat de... fragila. Cu grija, argintiul o lua in brate, fiindu-i frica ca se poate sfarama la cea mai brusca miscare a sa. Tanara incepu sa rada usor, lasandu-si capul pe spate si parul ei de vin, ii atingea in treaca lamilatele de culoarea mierii. Vampirul o aseza ca pe o mireasa in patul dublu, moale cu cearceafuri lila-deschis. Anna se ridica in fund si ii lua fata in maini, iar buzele ei moi si dulci se lipira de ale sale. Limba lui se strecura in gura ei, invitandu-i limba la joaca. Buzele lor aproape s-au contopit, despartindu-se doar cand schimbau pozitia capului. Anna isi baga degetele in cositele arginti ale baiatului, iar acesta o apuca de mijloc, tragand-o mai aproape de el. Era sa de bine sa o simta in bratele sale, sa o protejeze de tot ce este rau in aceasta lume. Si acum isi aminteste, cat curaj i-a trebuit sa intre in clasa si sa minta ca o cheama directorul, apoi sa o conduca in biblioteca, intreband-o daca vrea sa se intalneasca a doua zi pentru a merge in oras. Isi amintea fiecare cuvant balbait, in timp ce ochii ei albastri-violacei, mai pretiosi decat orice nestemata de pe pamant, il priveau atent si amuzati de balbaiala sa. Zero gemu foarte usor cand vampiroaica, il mangaie usor pe gat...
- Termina! Exclama el, cand Anna incepu sa il gadile, parca intuind ca in zona gatului si a abdomenului, erau zonele sale sensibile, facandu-l sa rada sau sa devina activ hormonal.
Usa camerei si Alexei intra in camera cu o perna in mana, trantindu-i surori lui in cap. Atunci argintiul a putut sa vada ca purta si visiniul o bratara exacta ca si sora lui, la mana stanga. Foarte usor, in dormitorul tinerei se umplu de puf si pene de gasca, cand usa camerei se deschise, iar tinerii au inghetat imediat. In prag se afla o vampiroaica, foarte frumoasa, in jur de treizeci si cinci de ani, cu parul ca al Annei, prins in coc si ochii ca ai gemenilor.
- Mami, striga Anna si sari in bratele femeii care i-a dat viata, mirosind parfumul natural de trandafir, parfumul de "acasa"...
[center]VII[/center]
Zero se simtea stingher, stand la masa din living, cinand alaturi de doamna si domnul Valerious, Bogdan si iubitul acestuia, Andrei - un vampir de Nivel B -, gemeni, Anna si Alexei. Ochii sai se minunau de mancarea aburinda de pe masa lunga, cu o suprafata de sticla pusa peste suprafata de lemn lacuit.
- Scumplule, sinte-te ca si acasa la tine. Nimeni nu te mananca de viu aici, fiindca din cate vad eu, Andrei inca mai traieste, spuse Aleera pe un ton vesel, punand o mana calda pe bratul tanarului, acoperit de maneca unei bluze albe.
Se relaxa usor, apoi incepu sa manance incet, bucurandu-se de fiecare bunatate pe care papilele sale gustative le simtea. Trebuia sa-i multumeasca Carolinei pentru abilitatile de bucatar.
- Sa sti ca ma bucur ca l-ai ucis pe nenorocitul ala de Rido Kuran, spuse Vladislaus, conducatorul clanului Valerious si totodata tatal Annei.
Ochii sai albastru-violaceu, dadeau impresia ca vedea prin oameni. Alexei incepu sa se umfle usor in pene ca el a ucis un vampir periculos, dar elanul a fost rapid taiat de fratele sau cel mare, care i-a spus ca obrazul si maxilarul sau nu au fost de aceeasi parere ca si posesorul lor. Ocupanti mesei incepura sa rada, apoi au reinceput sa isi continue cina in liniste. Niciodata nu si-a imaginat ca o cina cu vampiri poate fi atat de vesela si foarte... de familie. Mancase cu atata pofta si rase alaturi de Alexei si gemeni, nu crezuse ca mai putea sa inghite si desertul alcatuit din budinca de capsuni si frisca, cu ciocolata asortata si cireasa in varf. Se parea ca servitoarea chiar e pusa sa il bage la ingrasat. Abia se ridica de la masa si se duse in camera care o impartea cu iubita lui, punandu-se pe pat, incepand sa motaie, mai ales ca era o caldura placuta in camera. Auzi un mic ciocanit si in camera veni regina sa, cu doua cani aburinde in mana.
- Carolina ne-a facut cacao cu lapte, pe care o servim pe balcon. Vrei sa vi? Il intreba, iar tanarul se ridica din pat, luand cana si sarutand-o apasat pe tanara, bucurandu-se de dulceata lor.
Deschisera usile franceze-duble, iesind pe balconul lunguiet si lat, incat acolo erau doua fotoli de trestie, acoperite de zapada si o masa din sticla, dar in coltul mai indepartat. Anna isi puse antebratele pe balustrada din lemn, dupa ce curata zapada de pe aceasta. Nu ii venea sa creada ca s-a intors pentru scurt timp pe meleagurile natale, incat a crezut ca va muri in Japonia, cand a pornit nebunia cu Rido. Privi bratara si zambi sadic si recunoscatoare mamei mei, ca a putut supravietui datorita ei.
[i][b]Flash back
Imi simteam fiecare muschi din mine, pulsand de durere, in timp ce eram toata zgariata si muscata. Trebuia sa ii ucid pe nenorocitit astia de Nivel E, dar cu ce arme? Lamele ascunse de la mana, mi-au fost rupte de pe antebrat si acum se afla in posesia unui vampir de Nivel B, impreuna cu...
-... bratara, soptesc si pe buzele mele aparu un ranjet de rau amurg pentru vampiri din jurul meu. Stiti, spun pe un ton rece si bajocoritor, indraptandu-mi spatele, iar ranile vizibile - ce dracu, purtam costumul meu de vanatoare, care il avea intreaga mea familie - au inceput imediat sa se vindece, as minti cu nerusinare sa spun ca imi pare rau ca v-am cunoscut, dar nu e asa! Strig ultimile cuvinte si ochii mei devenira rosi ca si sangele-aprins, ce imi curgea atunci prin vene, asemenea unui torent de munte.
Ridic mana dreapta in sus, pregatindu-ma sa pocnesc din degete, iar vampiri sarira sa ma atace. Deja era prea tarziu, fiindca am pocnit din degete, iar ei se transformara pur si simplu in particole de praf si cenusa, picand gremezi la picioarele mele.
- Sa sti ca ai facut cea mai mare greseala din viata ta, amaratule, ii spun vampirului ce avea in mana lamele ascunse si bratara mea. Ca sa ma ucizi, trebuia sa nu imi fi luat bratara, in timp ce vorbeam, unghile mele fura incercuite de un cerc de alchimie, exact ca si "banutul" de pe bratara, facandu-le niste ghiare ascutite si letale, dar c'est la vie et touche, spun si imi infig ghearele direct in inima lui ucigandu-l.
Imi iau bratara si o privesc o secunda, apoi mi-o pun la incheietura... si acum ce se intampla cu mine? Nimic, ca de obicei cand o pun sau o dau jos, dar cand am dat-o ultima data jos...
Endback[/i][/b]
Tanara tresari cand Zero isi aseza o mana pe spatele ei, aproape scapand cana din mana, dar continutul ajunse la cineva in cap, ca imediat se auzi injuraturi mai ceva ca la usa cortului.
- La naiba! Asta e Noarh! Hai sa ne schimbam si sa ne prefacem ca dormim sau numai scap de gura lui, cu motivele sale "de ce nu este bine sa bei cacao cu lapte pe balcon", spuse tanara impacientata, bagandu-se rapid in dressing.
Se dezbraca de haine, tragand pe ea o pereche de pantalonasi scurti si un maiou pe trup, apoi plonja in pat, in bratele iubitului ei, ce purta doar o pereche de pantaloni. Isi ascunse fata la pieptul sau cu muschi de felina, inspirand parfumul sau barbatesc, ce ii dadea un aer de masculinitate, prospetime si mister, cand usa camerei se crapa, apoi se inchise, semn ca Noarh o sa-i spuna acele motive maine-dimineata, inainte si dupa micul dejun...
[center]VIII[/center]
Razele soarelui o mangaia fin si bland pe Anna, pe obraz in timp ce Zero statea pe o parte, razamandu-se in cot. Parea atat de ireala, atata de... umana. Ii era frica sa o atinga si sa se dezintegreze in mii si mii de cioburi.
- Hei, buna dimineata soare, spuse argintiul, cand tanara deschise usor ochii, clipind incet. Cum ai dormit? O intreba curios, fiindca in timpul noptii, tanara ii imbratisa mijlocul, punandu-si capul pe abdomenul sau.
- Destul de bine, spuse, dandu-i un mic sarut pe buzele lui dulci si carnoas. Sa il cunosti pe Noarh la micul dejun. Sa nu te speri de el, fiinca are obiceiul sa-ti insire "n" motive "de ce nu e bine o chestie", spuse unele chesti, facand cu degetele ghilimelele de rigoare.
Vampirul ridica o spranceana intrebatoare, dar fata il impinse usor in joaca, spunandu-i ca e prima la dus. Lua prosopul, port-fardul si deschise usa baii, ce semana cu o parte din peretele camerei, dar se deosebea, ca era lipit de ea un poster cu o actrita in costum de baie, stand pe o plaja insorita. Anna se dezbraca repede de haine si intra in cabina cu hidro-masaj, dand drumul la apa, dar nu inainte sa isi scoata bratara si sa o puna pe suport, apoi rugandu-se din suflet, ca Zero sa nu ii simta aura, in caz ca va intra in incapere, cea ce se si intampla. Tanarul intra in baie, mirandu-se putin de marimea si eleganta acestea, apoi se duse la chiuveta din fata sa, incepand sa se spele pe dinti, in timp ce isi mai misca degetele sa nu ii inghete pe faianta de culoarea lutului, rece din baie. Auzi apa oprita la dus, apoi mana tinerei, ce era putin mai inchisa la culoare, decat faianta de culoarea piersici de pe pereti, isi facu aparitia pe usa dusului, luandu-si prosopul de pe stativ. Dupa cinci minute, iesi din cabina, cu prosopul infasurat in jurul ei, facandu-l pe tanar sa se inroseasca usor in obraji, fiindca prosopul era aproape lipit de trupul ei.
- Dusul e liber, frumosule, spuse, sarutandu-l tandru pe obraz, apoi zambi. Imi place aftershave-ul cu care iti dai, ii mai spuse si depuse un sarut lacom pe buzele lui.
Argintiul zambi si intra in cabina de dus, pentru a se dezbraca, apoi inchise usa, dand drumul la apa fierbine. Anna isi usca parul, apoi pleca in dressing-ul ei, luand pe ea lenjerie intima, roz, din dantela - facuta din bumbac - si peste o pereche de jeansi albastri-cenusi si o bluza de albastru deschis, iar peste o camasuta cu manici scurte, in carouri de culoare portocaliu si verde deschis. In picioare isi lua niste cizme din piele neagra, imblanite pe interior. Isi pieptana parul, prizandu-l intr-o coada de cal in varful capului, apoi il implati in doua, prizandu-l la varfuri. Dupa ce isi dadu cu parfum, se aseza pe pat, uitandu-se cu perversitate la vampirul ce isi lua atunci pe el, un plover albastru-inchis, din lana. Auzira un ciocanit in usa si apoi un glasul lui Bogdan ce le spunea sa vina la micul dejun.
- Imediat Noarh, spuse Anna, deschizand usa si in fata ei, razamat pe peretele din fata, stata copia lui Bogdan, cu parul taiat scurt si usor ciufulit, aducand cu coafura lui actorul Ian Somehealder. Inainte sa incepi, acesta este Zero si acum incepe, spuse visinia, dupa ce le facu cunostinta.
Fratele ei o privi cu o spranceana ridicata, apoi o imbratisa strans, spunandu-i ca i-a fost foarte frica, cand Academia a fost atacata si ii pare foarte rau ca nu a putut sa vina cu Alexei cand a atacat Rido si sa o salveze. Tanara zambi vinovat si il batu usor pe umar, apoi coborara toti trei la masa din sufragerie, unde era Alexei, cu Bogdan si Andrei, luand micul dejun. Se asezara la masa si incepura sa vorbeasca si sa rada ei de ei.
Se plimbam amandoi pe strazile din Sibiu, admirand arhitectura medievala, iar tanara ii spunea si ii arata fel si fel de cladiri si locuri, spunandu-i istoria acestora. Zero le facea poza, dar nu isi putea ascunde uimirea, cand vampiri se inchinau din cap in fata ei.
- Sti, incepu sa vorbeasca, dar se opri, cand fata lua vata de zahar ars si ii intinse si lui sa se serveasca. Daca aici in Romania, cel mai bogat conduce, de ce nu este si asa la Academie. Jur ca idiotul de Kuran, e in regatul norisorilor roz de prea mult timp, spuse Zero, usor iritat, iar tanara chicoti usor, apoi lua zapada in maini, spalandu-se de zahar pe maini si fata.
- De fapt, familia mea conduce Europa, nu numai Romania. Chit ca nu sunt chiar asa multi Sange-Pur in Europa, dar prefera sa fie condusa de familia..., se intrerupse, cand tanarul ramase uimit, vazand cum un lup urias de doi metri si ceva, tragea o sanie de lemn, in care erau un cuplu de vampiri de Nivel B, proaspati casatoriti. Deci, prefera sa fie condusa de familia mea, fiindca noi suntem singuri ce pot sa controleze varcolaci, spuse si apoi incepu sa rada, fiindca Zero avea o fata atat de socata si uimita, numai buna de pus in rama.
Nu ii venea sa creada, ca o singura familia de vampiri si nici macar nu sunt Sange-Pur, putea sa controleze niste besti asa de rele si letale, ca varcolaci. Anna incepu sa ii explice ca, oameni din Romania, ii considera ca niste caini, dar de talie mai mare. Baiatul pica cu fundul in zapada si sopti intr-una ca nu are cum sa controleze prea mult un varcolac si incurand vor fi atacati de ei.
- Cum ai reactiona, daca ti-as spune ca intraga mea familie este alcatuita numai din vanatori si tata cu Noarh, vaneaza varcolaci, cu varcolaci, spuse Anna, cand se poate de serioasa, asezandu-se pup in fata lui.
- As spune ca sunteti nebuni, reusi sa indruge Zero, fixand o privire socata asupra ochiilor ei.
- Poate, spuse tanara, ganditoare, privind cerul cenusiu...
[center]IX[/center]
Stateau amandoi in parcul central, in timp ce Anna hranea porumbeii, Zero o veghea de pe banca, cum isi vegheaza un leu perechea. Era asa de linistitor sa o priveasca cum hranea acele vietati lipsite de aparare si atat de pure. Era asa de placut sa stea si sa-si priveasca iubita, cum se bucura de zapada bogata, rece si stralucitoare, in timp ce impartea un covrig cu susan cu pasarelele din parc.
- Pacat ca la Academie nu sunt porumbei, spuse visinia, scuturandu-si palmele inrosite de la frigul de afara.
- Bine ca nu sunt, spuse Zero, ridicandu-se de pe bancuta din lemn acoperita cu un strat subtire de patura rece de faina. Vroiai sa vezi cum Aido incearca talentul de a arunca in aer bucataria? O intreba amuzat, luand degetele inghetate, intre mainile sale acoperite de niste manusi din catifea maroniu-deschis.
Argintiul sufla aer cald peste degetele fragile si atat de pretioase pentru el, ca si fiinta ce le poseda. Anna zambi amuzata de gesturile grijuli ale iubitului ei. Chicoti usor, pupandu-l dragastos pe varful nasului inrosit din cauza frigului. Tanarul ii apuca barbia delicat cu degetele, acaparandu-i buzele intr-un sarut pasional, plin de iubire. Limbile lor dansau cel mai dulce, ascuns si pervers joc al lor. Vampirul o prinse de mijloc, lipind-o de el. Vampiroaica se agata cu degetele de paltonul sau negru, ce era mai pe trup. Ofta usor in gura lui, cand Zero o acupa de fese, ridicand-o in sus, facand-o sa-si incolaceasca picioarele in jurul taliei sale, incat feminitatea tinerei apasa peste barbatia lui, ce incepea sa devina usor activa.
- Nu va esti rusine! Tipa o batranica, lovindu-l pe argintiu cu poseta in cap, facandu-l sa o dea jos rapid pe Anna din bratele lui. Va imperecheati mai ceva ca iepuri! Striga in urma lor, in timp cei doi alergau usor prin parc, razand si tinandu-se de mana.
Se oprira din alergat, cand prin fata lor trecu o sanie trasa de un varcolac, in care se aflau niste vampiri de Level B, ce isi inclina capul in directia visiniei. Tanara raspunse la salut, apoi il trase dupa ea, pe strazile inzapezite ale Sibiului pentru a merge la patinuar. Mereu mergea la patinuar, cand prindea ocazia, distrandu-se cu prieteni ei muritori si nemuritori, cat era ziua de lunga. Cu ocazia aceasta, putea sa il invete si pe Zero sa patineze, ca mereu se bosumfla cand Aido se dadea mare si tare, ca stie sa patineze si el, nu.
Pieptul dezvoltat ii se ridica si cobora in ritmul respiratiei, in timp ce stateau amandoi pe terasa din spate ca vilei, aratand ca au alergat prin zapada inalta. Vampirul se apleca si isi saruta iubita pe buze, tragand-o mai aproape de el, luand-o in brate ca pe o printesa.
- Unde vrei sa te duc, printesa mea intunecata? O intreba, soptindu-i in ureche, suav, in timp ce aerul cald ii gadila pavilionul dandu-i fiori pana in firul de par.
- In dormitor si numai iesim de acolo, ii raspunse, muscandu-l de buza, crestand-o, incepand sa ii suga jucaus sangele, trecandu-si limba peste micuta rana, pentru a se vindeca.
Trecu pragul cu Anna in brate, ca un mire si o mireasa, indreptandu-se amandoi spre patul nuntial. [i]E atat de pura si fragila. Parca ar fi ireala... un inger... e ingerul meu...[/i], isi sopti argintiul in gand, privind-o drept in ochii aceia amentitori si atat de mistici. Acum stia de ce se indragostise de tanara Valerious. Era mult mai diferita fata de ceilalti vampiri, care erau cu nasul pe sus si credeau ca mereu au dreptate. Nu, Anna nu era asa. Recunostea cand gresea, era prietenoasa cu cine merita, iar cu ceilalti vampiri de la Academie, era distanta si taia in carne vie, cine se punea cu ea si o scotea din sarite.
- Ah... Zero! Exclama plina de fericire si extazul bucuriei, pe care il simtea in acel moment, cand tanarul se invarti cu trupul ei, in bratele sale puternice, iar fata isi lasa capul pe spate, expunandu-si gatul vederii nemuritorului.
Baiatul simti dorinta de a-i musca gatul, de a simti gustul sangelui dulce si atat de tentant, dar in schimb o aseza pe pat, lungindu-se ca o pisica langa stapana lui, ce seamana cu o zeita dintr-o lume de mult apusa. Parul de culoarea vinului, parea o cortina atat de matasoasa, fiind asemanuita cu un ocean valurit de sange. Ochii mai pretioase decat orice nestamata, te pironeau pe loc, facandu-te sa uiti de tine, lasandu-ti mintea prada vointei ei. [i]Atat de fragila... atat de pura... atat de ascunsa si totodata expusa priviri mei...[/i], aceste cuvinte ii se in mintea lui, in timp ce buzele lor s-au contopit la propriu. Degetele sale agile si usor reci, o mangaiau pe sub ploverul ce disparu incurand de pe trupul ei ca de zeita greaca. Se ridica in genunchi, cand Anna il impinse usor in spate, ramand uimit, cand ea ii dadu jos bluza neagra, cu o imagine cam sumbra pe piept, descoperind un trup cu muschi de felina, ce se incordau la fiecare miscare ce o facea.
- Numai dai si altceva jos, ii sopti tanara in ureche, cand o scapa de pantaloni, ramand amandoi doar in chiloti.
- Dorinta ta e porunca pentru mine, ii sopti in ureche, desfacandu-i sutienul, ce ii tinea in frau, sanii mari si naturali.
Incepu sa ii mangaie, facand-o sa isi lase capul pe spate, expunandu-si gatul, vederi lui. Zero isi trecu limba peste epiderma subtire, facand-o pe Anna sa scoata un geamat multumita. Cobori cu sarutarile spre nuri rozali, apucand unul intre buze si incepand sa il muste suav, sa il invarta sucaus, sa il suga posesiv si sa il muste atent, facand-o sa se arcuiasca sub el, lipindu-si pelvisul de al sau, costientizand cat era de excitat. Vampirul gemu multumit, cand fata isi misca putin bazinul, frecandu-si sexul de al sau, stergand din minte fiecare partida ce o avusese de-a lungul celor patru ani la Academia Cross, cu muritoarele de la casele de toleranta din oras, pana sa o intalneasca pe Anna. Era atat de pura si lipsita de aparare, dar era in acelasi timp cea mai letala persoana ce o cunostea...
- Mai usor cu gemetele de placere, spuse Bogdan, bagandu-si capul pe usa, cu ochii carpiti de somn.
Anna se acoperi rapid cu plapuma, incepand sa maraie ca un caine provocat printre buzele intredeschise si maxilarul incordat, iar Zero sasai ca o pisica provocata, aratandu-si colti de vampir. Brunetul se retrase, iar visinia isi lipise fruntea de umarul iubitului ei, oftand rusinata. Vampirul o lua in brate, bagandu-se amandoi sub plapuma, iar Anna se ghemui in bratele lui, ca un pui de pisica, ce dorea afectiune de la stapanul ei. Stapanul ei cel intunecat si etern...
[center] X[/center]
Razele de lumina, jucause patrundea gales printre draperiile din matase visinie, obligand-o pe tanara, sa se intoarca cu spatele la geam, afundandu-si chipul in pieptul lucrat al iubitului ei. Se simtea atat de vinovata in fata lui Zero, fiindca nu ii putea spune secretul ei cel mare, tradandu-i increderea ce i-a acordat-o din prima clipa, a primei lor intalniri. Trase de cateva ori aer in piept si se ridica cu grija din pat, pentru a nu-si trezi iubitul, apoi se duse la baie, pentru a face un dus. Azi vroia sa mearga cu el la cumparaturi de cadouri si sa impodobeasca impreuna bradul. Dupa ce isi facu dusul, se sterse pe corp, apoi isi luase pe ea lenjerie intima de culoarea vinului, din dantela, zambind pervers la argintiul ce dormea dus in patul ei. Isi trase pe ea o pereche de colanti negri, peste o fustita din blugi, de vreo zece centimetri si un plover negru, tricotat manual, pe gat, care era preferatul ei. In timp ce se incalta in niste cizme din catifea neagra, ce ii ajungea pana la genunchi, se trezi si Zero, intizandu-se ca o pisica sub soare.
- Buna dimineata frumoasa mea, spuse argintiul, coborand din pat si sarutand-o apasat pe buze. Ce facem azi? O intreba, mirosindu-i gatul parfumat cu mireasca exoticului, ce ii placea la nebunie.
- Ma gandeam sa mergem si sa cumparam un brad de Craciun, ii marturisi Anna, privindu-l gales, apoi ii dadu un mic pupic pe varful nasului. Ce spui? Il intreba pe tanar, iar acesta zambi gales.
- Dorinta ta e porunca pentru mine, printesa mea intunecata, ii raspunse Zero si se ridica de pe pat, ducandu-se la baie, pentru a-si face dus.
Vampiroaica trase aer in piept si isi lua pe mana un palton din piele si in mana o cordeluta din lana, foarte calduroasa, iesi din camera si cobori in bucatarie. Acolo il gasi pe Bogdan gatind impreuna cu muritoarea si Andrei, diferituri mancaruri romanesti si din alte tari. Cand o vazu, brunetul isi apuca sora de mana, tragand-o dupa el in coridorul principal.
- Anna, mama cu tata stiu ca acele gemete au venit de la mine si Andrei, nu de la tine si Zero, o atentiona in soapta vampirul, iar fata aproba din cap, fiindu-i foarte recunoscatoare fratelui cel mare pentru ajutor.
- Bogdane esti cel mai tare, ii spuse aceasta, imbratisandu-si fratele, apoi se indeparta de el, punandu-si haina pe ea si cordeluta, apucandu-l pe iubitul ei de mana si tragandu-l afara dupa ea.
Cei doi au trebuit sa clipeasca de cateva ori pentru a se obisnui cu lumina reflectata in zapada. Anna il apuca de mana si au pornit pe jos spre oras, razand, glumind si sarutandu-se din cand in cand pe buze, aratand ca se simt bine unul in compania celuilalt.
Argintiul o privea cu admiratie pe vampiroaica, cum reusea sa gaseasca locul potrivit pentru fiecare glob si betea in bradul ce l-au cumparat ei. Nu ii venea sa creada cu cata usurinta obtinuse acel brad la jumatate de pret, apoi il carase la un centru de ajutor social, pentru a imparti haine, mancare, jucari si sucuri, famililor sarace din Sibiu.
- De fapt toti vampiri din Romania impart mancare, jucari, haine, sucuri si alte lucruri famililor nevoiase din tara. E recompensa noastra pentru ei, ca ne dau voie sa bem din sangele lor, ce il doneaza la centre speciale pentru asa ceva, dar jumatate din sangele ce se doneaza acolo merge la spitalele din tara, ii explica fata, luand in mana o stea aurie, foarte frumoasa.
Vampirul ranji si se duse la ea, apucand-o de mijloc si punand-o pe umeri sai, ca si cand ar fi cantarind cinci kilograme si nu saizeci si trei de kile. Dupa ce au asezat steaua in varf, au venit in gemeni, incepand sa cante colinzi, dar in vaiante porcoase, pana cand Aleera le spune ca ii pedepseste, dar le lua locul la colinzi Alexei, pentru a-l enerva pe Mihail, ce veni in tara pentru a petrece Craciunul cu familia lui. Pentru prima data, Zero ii vazu pe toti membri clanului Valerious laolalta, minunandu-se de asemenanarea identica intre gemeni-siamezi ai familiei si ca Anna era singura fata a clanului, cea ce insemna ca era aparata de toti din familie. [i]Intre ei nu exista razboi sau ura, asa cum s-a intamplat cu mine si Ichiru[/i], isi spuse tanarul in gand, devenind serios, dar nu pentru mult timp, fiindca visinia il apuca de mana si il trase in picioare, tragandu-l spre frati ei mai mari si respectiv mai mici, ce se jucam Twister.
- Numai fi asa serios Zero si joaca-te cu noi, il ruga Anna, privindu-l cu ochi rugratori, iar argintiul o pupa delicat pe frunte, apoi intra si el in joc cu ceilalti vampiri.
In acea seara, vanatorul de vampiri, Zero Kiryu s-a comportat ca un adolescent obisnuit alaturi de o familie de vampiri, foarte temuti printre randul vampirilor din lumea intreaga. A ras impreuna cu Alexei, Andrei si Bogdan pe seama lui Gavril care a fost machiat ca si un clov de catre Aleera si Anna, a mancat cozonaci si diferite mancaruri, facute de Carolina, ce era pusa sa ii ingrase pe saracele fiinte nemuritoare, ca dupa parerea ei, vampiri erau muritori de foame, iar spre finalul serii au facut schimb de cadouri si au cantat colinzi, dar cu strofele reale si nu cele inventate de elevi muritori, in orele plictisitoare de la scoala. [i]Atata fericire si caldura[/i], gandi Zero, in timp ce isi urma iubita pentru a dormi, fiindca era obosit, dar si bucuros, ca pentru o seara si-a vasit locul in aceasta lume vasta, dar pana cand...
[center]XI[/center]
Anna isi trecea degetele printre suvitele arginti ale iubitului ei, in timp ce il privea bucuroasa ca a reusit sa il faca sa uite necazurile din trecutul sau, pentru o seara. Se apleca si buzele ii se presara de pielea calda si senina a fruntii, apoi se ridica cu grija din pat pentru a nu-l trezi. Cobori in sufragerie, unde il gasit pe Gavril decojind o portocala, in timp ce asculta in surdina o melodie rock.
- 'Neata fratioare, spuse visinia, pupandu-si fratele mai mare pe obraz. Cum ai dormit? Il intreba, asezandu-se in fata lui, iar tanarul isi atinti ochii de aceeasi culoare ca si ai ei, spre chipul tinerei.
- Amir a avut un cosmar si a venit la mine, apoi s-a mai trezit cu noaptea in cap, ca vrea sa ne uitam la desene. Norocul meu a fost Andrei, iubitul lui Bogdan, ce l-a luat de pe capul meu, ii se destanui brunetul, bagand o felie de fruct in gura, apoi isi privi sora. Te-ai mai gandit sa ii spui? O intreba, cand o vazu pe Anna privind ganditoare bratara de aur de la mana ei.
- Mi-e frica cum va reactiona, murmura ea, plecandu-si capul in semn de cainta. Imi este frica, frate, mai adauga, iar lacrimi cristaline incepu sa ii curga pe obraji palizi.
Gavril se ridica de pe scaun si isi imbratisa singura sora pe acare o avea, jurand inca de la nasterea ei, ca o va aparea, chiar si cu pretul vietii sale. Dupa putin timp, cei doi frati se despartira, mai ales ca auzira zgomote in camera visiniei, ce o facu pe vampiroaica sa pregateasca repede ceva de mancare, apoi sa plece in graba pe scari, urcand doua cate doua. Cand ajunse la usa, isi aseza pe fata o masca zambitoare, pentru a nu da de banuit ca ceva ar deranja-o.
- Buna dimineata, somnorici, spuse tanara, intrand in camera, iar Zero iesi atunci de la dus, acoperit doar cu un prosop pe mijloc si cu altul in cap, sergandu-si parul argintiu.
[i]Ce este frumos si lui Dumnezeu ii place[/i], isi spuse tanara in gand, zambind usor pervers si aseza pe noptiera tava cu mancare. Tanarul se duse la ea, punandu-si mainile pe talia subtire si ii dadu un mic sarut pe ceafa. Anna isi dadu capul pe spate, iar vampirul ii trase intr-o parte gulerul tricoului sau, pentru a o putea saruta mai usor pe gat si umar, in timp ce cealalta mana, se strecura sub tricou si incepu sa o mangaie pe abdomenul plat. Cand vru sa coboare mai jos cu mana, fata se smuse din acea inchisoare a placerii, privindu-l atent, dandu-i de inteles ca incercase sa intre pe un teritoriu interzis.
- Anna, imi pare rau, sopti tanarul, plecandu-si capul in semn de cainta si parere de rau.
- E in regula, ii spuse visinia, luandu-l in brate si ii dadu un mic sarut pe acele buze apetisante, pe care orice fata le dorea sa le simta. Nu m-am suparat, il asigura, sarutandu-l din nou, apoi isi ascunse fata la pieptul sau puternic si protector.
- Sa ma suni cum ajungi, o ruga Alexei pe sora lui geamana-siameza, in timp ce ea si Zero asteptau sa treaca de poarta de control, pentru a se intoarce inapoi in Japonia, la Academie.
- Am inteles fratioare, spuse Anna si il imbratisa, apoi isi lua rucsacul in spate, trecand alaturi de prietenul ei prin portile de control.
Argintiul isi privi iubita cu coada ochiului, incercand sa isi aminteasca toate zilele ce au trecut, petrecand alaturi de iubita lui, in Romania. Timpul trecuse atat de repede, incat se trezi ca trebuie sa se intoarca inapoi la Academie, sa suporte din nou toate mofturile lui Yuuke, copilariile lui Aido si a lui Kaien Cross, ironiile Rukai si sa incerce sa se abtina pentru a nu-l ucide pe Ichiju, ce se dadea la iubita lui fara pic de nerusinare. Trase adanc aer in piept si incerca sa se relaxeze, mai ales ca s-au urcat in avion.
- Sa ma trezesti cand ajungem, o ruga Zero, iar vampiroaica aproba calma din cap, tragand in jos jaluzera de la geamul avionului, pentru a nu deranja lumina soarelui.
- S-a intamplat ceva ca esti morocanos? Il intreba tanara, fiindca sesiza atitudina morocanoasa, inca de cand s-au trezit, accetuandu-se, cand o sunase obsedatul ei coleg, Ichiju.
- Nimic, mormai ursuz, apoi trase in piept, cedand, mai ales cand vazu acei ochi de safir, ce il faceau sa se simta rascolit pana in adancul sufletului. O sa turbez cu Ichiju ce iti da tarcoale mai ceva ca un maidanez la o halca de carne fripta si foarte buna. Pur si simplul nu il inteleg ce are cu tine, ii marturisi argintiul, iar Anna ridica din umeri, dar stia ca vice-presedintele Clasei de Noapte, vroia sa fie cu ea, pentru ca sa fie temut de ceilalti vampiri si nu sa fie luat in daradere, cum patea in momentul de fata.
- Da-l in durerea lui de idiot. E blond, ce vrei mai mult, spuse fata, zambindu-i plina de gratie si dragoste. Cand ne intoarcem, promit sa iti fac sufleul meu din ciocolata cu afine, capsuni, banane si mure, care iti place atat de mult, ii promise, iar vampirul o saruta usor pe buze, apoi isi aseza capul pe umarul ei adormind linistit.
[i]Casa, dulce casa...[/i]
[center]XII[/center]
Anna incerca sa il ignore total pe Ichiju ce tot scutura deasupra capului ei vascul, vrand un sarut de la vampiroaica.
- Inceteaza! Tipa fata, aratand pentru prima data scoasa din sarite de o persoana. Esti idot sau ce? Vezi ca nici nu te suport, iar simpla ta prezenta ma face sa ma duc de nebuna in lume si sa nu mai ma intorc! Continua sa tipe, ridicandu-se de pe canapea si indreptandu-se etaj, pentru a scapa macar de el in dormitorul ei.
- Dar te iubiesc! Sunt nebun dupa tine! Striga tanarul urmand-o ca un scrib ce vroia sa noteze fiecare cuvant al stapanului sau.
- Daca esti nebun, du-te draga la spitalul de debili mintali pentru vampiri, dar lasa-ma dracului in pace! Tipa tanara foarte exasperata si intra in dormitorul ei. Tu! Afara! Marai, impingandu-l pe blond in piept si inchizandu-i usa in nas.
Puse un scaun in usa, pentru a-l incetini cat de cat pe vampirul obsedat de ea, sa ii patrunda in intimitatea camerei ei. Isi lua un hanorac alb, imblanit pe interior, deschise usa de la balcon si iesi intr-o pereche de balerini din catifea, in zapada pufoasa si rece. Auzi cleanta cum era incercata si inchide pe exterior usa de la balcon, apoi sare peste balustrada, aterizand cu o bufnitura usoara sub acesta. Isi afunda mainile in buzunarele calduroase, isi baga capul intre umeri si porni spre Dormitoarele Soarelui, in partea de baieti pentru a-l vizita pe stapanul inimi sale. Auzi pasi in spatele ei, ce o facu sa isi mareasca pasul, pana ajunsese sa alerge de-a dreptul, uitandu-se tot in spate. Simti cum se lovi de ceva, dar mai bine spus de cineva, fiindca amandoi picara in omatul proaspat si rece.
- Anna, esti bine? Auzi vocea calda si suava a lui Zero, ce se ridica rapid in picioare, intizand galant mana, pentru a o ajuta sa se ridice. Ce s-a intamplat? De ce fugi? O intreba argintiul, scuturand-o de zapada pe geaca de trening.
- Am putea vorbi undeva, unde sunt patru pereti si sa nu ma simt urmarita? Il intreba, fara sa raspunda la intrebare, privind panicata in spatele ei, incercand sa distinga ceva prin perdeaua incetosata si furtunoasa de nea.
Vampirul aproba din cap si o apuca de mana, tragand-o dupa el spre dormitoarele baietilor, ce abia se zareau prin furtuna de zapada. Cand intrara in intinta caminului, vampiroaica se lipi de usa, oftand rescunoscatoare, apoi incepu sa isi scuture marea de cristale incolore, de pe cositele de culoarea vinului, pana cand realiza, ca o mare de baieti muritori se uitau fascinati la procesul de scuturare a parului lung si usor valurit.
- Kiryu, de ce ai adus-o aici pe Valerios? Il intreba presedintele baietilor, facand-o pe tanara sa isi dea ochii peste cap si sa porneasca spre scara, dupa argintiu. Stai asa, domnisoara, unde crezi ca mergi? O opri muritorul, prinzand-o de brat, iar tanara isi atinti ochii aceia de un albastru-violaceu, ce il facu sa isi ia rapid mainile de pe ea, ca si cand l-ar fi ars.
- O data sa mai pui mana pe mine si te imprim pe, perete in loc de tapet, ii spuse tanara, pe un ton taios, ca cea mai ascutita katana si dur, decat orice roca posibila.
Zero ii zambi amuzant si ii facu jucaus cu ochiul, o data ajunsi la etajul al doilea de la dormitoare, apoi intrasera in camera lui. Tanarul o imbratisa, sarutandu-i fruntea calda si catifelata, dar impietri uimit, cand privi in jos si ii vazu incaltamintea.
- Anna, ingeras, jos cu opincutele alea si cu hainele, ii spuse alarmat, ducandu-se la dulap si incepu sa caute pe acolo nsite haine calduroase pentru iubita lui.
Fata ridica din umeri si isi dadu cu oarecare retinere, hainele, ramand in lenjeria intima de culoare rosu-sangeriu, ce ii scotea in evidenta talia subtire si slaba, ce o avea. Zero cand se intoarse, se inrosi usor in obraji, dar isi intoarse capul intr-o parte, intizand spre ea, hainele de schimb. Cand vrusese sa le apuce, tanarul o apuca de mana, tragand-o in bratele sale, iar buzele li se intalnira pentru scurt timp.
- Trebuie sa mai ma imbrac, ii sopti tanara, zambindu-i dulce baiatului si trase pe ea o pereche de pantaloni de trening in care inota si o helanca din lana, iar in picioare o pereche de ciorapi albi.
- As putea sa stiu, de ce ai iesit atat de subtire imbracata din Dormitoarele Lunii? O intreba curios, in timp ce ii facea pantaloni pe masura ei, intorcandu-i la tiv.
- Ichiju, murmura vampiroaica cuvantul, lasandu-se pe spate, in patul de o persoana din camera de camin a iubitului ei.
Cand auzi, Zero stranse din dinti, iar maxilarul devenise rigid. Il ura pe acel vampir blond, fiindca se tinea dupa Anna de cand a vazut-o, facandu-i fel si fel de avansuri, incat ea si argintiul, se abtineau cu greu sa nu incerce sa il snopeasca pe saracul Ichiju in bataie. Ofta si se tranti langa regina lui intunecata, repezindu-se asupra buzelor ei, ca un animal flamand ce devoreaza prada. Era toata numai a lui...
[i]Numai a mea...[/i]
[center] XIII[/center]
Zero pasi precaut in curtea unui vechi conac, construit in stil victorian, in forma de semicerc. Nu intelegea de ce Caien Cross i-a dat o misiune ce era de nivelul lui Kaname Kuran. [i]Poate nu era o misiune atat de periculoasa cum cred eu[/i], incerca tanarul sa se imbarbateze, scotandu-si [i]Bloody Rose[/i], din pardisiul de un gri posomorat. Se uita in toate partile, incercand sa para detasat, dar se simtea urmarit foarte atent. Deschise usa din sticla de la intrare si cand vru sa intre, isi auzi numele, ce facu sa se intoarca.
- Anna?! Exclama argintiul, fiind uimit sa isi vada iubita gafaind usor si imbracata intr-o fusta mini din blugi, niste jambiere tricotate si in picioare o pereche de pantofi negri, cu toc-cui, din catifea. Ce faci aici? O intreba, cand fata trecu pe langa el, fara sa ii adreseze un cuvant. Nu ti-e frig? Continua cu intrebarile, cand o vazu pe tanara dandu-si geaca de blugi, de culoare inchisa.
- Zero pleaca de aici, inainte sa-mi arat adevarata fata, il ruga vampiroaica, dandu-si jos si geaca, ramand doar intr-un top alb, fara bretele, exceptandu-le pe cele de la sutien.
Vampirul vru sa deschida gura pentru a protesta, dar in acea clipa se auzi un mic chicot de fetiscana indragostita si in fata lor aparu din umbre un copilas plin de sange si cu o privire pierduta. Junele se repezi in fata pentru a-l ajuta pe micut, dar mana intinsa a iubitei lui il opri. Kiryu deschise gura pentru ai spune ceva, inghetand in acel moment, simtind o putere atat de mare venind chiar de langa el. Urmari cu privirea undele calde si radiante ale acele puteri luciferice, cascand gura, dandu-si seama, ca acea putere apocaliptica, isi avea originile in iubita lui. Anna observa la timp miscarea baietelului de a o ataca, ce o facu sa "implateze" in corpul sau, sigili de alchimie, pocni din degete, iar baiatul se dezintegra in aer, fiind adus la stadiul de molecula. Tanarul se uita stupefiat la Anna, nevenindu-i sa creada ca are o putere, ce o intrece detasat pe a lui Kaname Kuran.
- Nu fa nici o miscare Zero, ii aud glasul bland si cald, parand pentru o clipa indulegata, minunata si scumpa lui printesa intunecata. Nu vreau sa fi atacat de ei, il avertiza visinia, pocnind din degete si alti vampiri au fost evaporati.
Tanarul se uita la ea si nu ii venea sa creada. [i]E un Pure-Blood[/i], sopti cu frica in gandul sau, iar durerea din inima ii se facu simtita. Simtea cum minciunile despre originea ei, adevarata identitate si iubirea ce i-o purta, se transformau in veninoasa ura si tradare. Nu ii venea sa creada ca fiinta cea mai draga lui, l-a tradat mintindu-l fara nerusinare, atata timp. Fara sa constientizeze, se ridica in picioare si trecu in goana pe langa Anna, repezindu-se sus pe scari.
- Zero! Stai! Ii auzi glasul fetei, dar nu se opri avanturandu-se pe coridoarele pusti ale conacului.
Anna porni dupa el, dar ceva o apuca de glezna dreapta, in timp ce urca scarile vechi, ce duceau la coridoarele de la etaj. Se intoarse spre vampirul ce o tinea de glezna, scoase un raget de furie, vantura mana prin aer, desenand un semicerc larg, iar in urmatoarea secunta, toti Level E s-au prefacut in pulbere, picand in gramajoare mici pe podeaua si asa prafuita. Incepu sa alerge dupa iubitul ei sau fostul ei iubit, incat nici ea numai stia care le era in momentul de fata relatia. Se opri o secunda pentru ai lua din nou urma, apoi incepu sa alerge pin camerele vechi, sarind cu usurinta peste portiunile de podea lipsa. Cand intra in incaperea mare de bal, intepeni pe loc, cand il vazu pe Zero zbatandu-se, incercand sa se elibereze din stransoarea unui Pure-Blood, ce o facu sa isi mijeasca ochii, parand o adevarata pradatoare.
- Kairu, cum ai reusit sa iesi din inchisoare? Il intreba visinia, flexandu-si degetele de la ambele maini, incercand sa isi pastreze o inima de gheata si o fata impasibila, la suferinta argintiului.
- Anna Valerious, jumatatea lui Alexei Valerious, doua pramati ce m-au aruncat sa putrezesc intr-o inchisoare infecta din Groelanda, spuse Kairu, iar parul violet-apins, stralucea in lumina difuza a ierni, ce era filtrata prin geamurile murdare.
- Vai, ce minunat, ti-ai amintit de mine, sunt onorata si magulita, lord Kairu, spuse tanara pe un ton sarcastic si ironic, facand in bajocora o plecaciuna, pentru a ascunde adevaratele ei intenti.
Violaceul ii dadu drumul lui Zero si se repezi spre Anna, care ii veni in intampinarea vampirului, bagandu-i mana in gat, ii puse piedica si il dadu cu spatele de podea, facandu-l sa tuseasca in aer in sange. Kiryu se uita stupefiat la vampiroaica, ce se lupta de la egal la egal, cu un vampir antic. Nu putea sa ii anticipeze nici o miscare, fiindca cei doi vampiri se miscau prea repede si nu faceau nici un zgomot. Deodata simti mirosul cald si dulce al tinerei, iar argintiul o vazu pe fata cum isi sterse sangele de la nas si il puse la loc, icnind usor de durere. Kairu profita de neatentia fetei si o prinse de par, tragandu-i capul pe spate, dezvelindu-i gatul, pregatindu-se sa o muste.
- Nimeni nu imi musca iubita! Tipa Zero, ridicandu-se in picioare si il ucise pe vampir, trecandu-i mana prin gura lui deschisa, ce iesi prin ceafa lui.
Fata pica in genunchi si il privi pe salvatorul ei nevenindu-i sa creada ca el a salvat-o. Vampirul se lasa langa ea si ii netezi parul de culoarea vinului, apoi o lua in brate, fara sa ii pese de protestele ei. Ea era doar a lui si nimeni nu avea voie sa o raneasca... nimeni...
[center] XIV[/center]
Anna incerca sa se relaxeze putin, chiar daca fiecare fibra musculara din corp era incordata, gata sa porneasca intr-o cursa nebuneasca. Tresari, cand Zero aseza in fata ei un pahar de sange sintetic, produs de acea pastila ce o ura din suflet. Intinse mana ce tremura anormal de tare pentru ea, vrand sa ia paharul pentru vin, dar se razgandi si se ridica in picioare, ducandu-se la geamul, privind acoperisul blocului din fata hotelului, de doua stele, unde Zero luase o camera pentru ea si el. Nu ii venea sa creada ca nu a izgonit-o sau sa ii ceara o explicatie foarte plauzibila pentru minciuna, in care a traiat alaturi de ea.
- Nu inteleg de ce te porti atat de gentil si frumos cu mine, chiar daca nu ti-am spus adevarul despre mine, murmura vampiroaica, cand tanarul aseza pe umeri ei o patura, pentru a nu raci. De ce?! Tipa Anna, prizandu-l pe argintiu de incheietura maini, privindu-l drept in ochii de lavanda.
- Nu-i vina ta, fiindca nu am stiut. E vina mea si numai a mea..., se intrerupse, cand vampiroaica ii dadu o palma peste obraz, apoi incepu sa sa il loveasca cu pumni in pieptul puternic, in timp ce plangea amar.
Avea dreptate. A fost vina lui, ca nu a lasat-o in prima luna sa ii spuna adevarul despre ea, intrerupand-o mereu la jumatatea propozitiei, asigurand-o ca ii stie rangul si cine era ea, asa ca a renuntat sa incerce, de ai spuse adevarata ei natura. Se crispa toata, cand ii simt degetele lui se asezara pe umeri ei, indepartand-o la o distanta de un brat.
- Anna, te rog, nu te invinovati pentru greseala mea, ii sopti vampirul, privind-o in acei ochi atat de mistici si de adanci, incat pentru o clipa, crezu ca se pierdu in ei. Nu ma respinge pentru curiozitatea mea prosteasca, mai adauga si buzele lui se apasara peste ale ei.
Tanara se agata cu mainile de umeri sai puternici, bucurandu-se in adancul sufletului, ca Zero nu era suparat pe ea, dar nu isi putea ascunde uimirea cu a dat tanarul de acel conac si de vechiul ei dusman. Exclama suprinsa, cand junele o apuca de fese, ridicand-o in sus, olgidand-o sa ii inconjoare bazinul cu picioarele. Tanarul se mira cat de usoara era fata din bratele lui, dar nu dadu prea multa atentie acestui fapt, indreptandu-se cu ea cocotata pe corupul sau, pana in pat, unde o aseza pe suprafata moase si alba, urcandu-se deasupra ei. Buzele lor se contopira la propriu, dezlipindu-se doar cand el isi schimba pozitia capului, tragand in acelasi timp, aer in piept. Se arcui, cand buzele sale carnoase si moi, incepu sa ii dezmierde pielea gatului, lipindu-si si mai mult bazinul de al sau, cerandu-i prin gesturi mai mult.
- Esti sigura? O intreba Zero, coborand si mai mult cu buzele, facandu-i conturul curbei sanilor.
- Sunt foarte sigura, ii raspunse soptind, ridicandu-si bratele pentru a scoate de pe ea topul si sutienul.
Incepu sa ii sarute sfarcul, muscandu-l bland, sugandu-l posesiv, rotindu-l jucaus si lingandu-l apasat, in timp ce fata se lupta cu nasturi de la camasa lui alba, ce o purta, reusind pana la urma sa ii desfaca pe toti. Ii dadu camasa jos de pe tanar, trecandu-si degetele peste muschi puternici si de felina, ce s-au contractat sub atingerea ei rece. Anna depuse un sarut lenes pe bicepsul stang, inainte sa urce cu buzele la gura iubitului ei, ce ii desfacea fusta si o impingea in jos, o data cu jambierele din lana, lasand-o intr-o pereche de chilotei din dantela visinie, pe talie, foarte provocatoare pentru el. Zero se alungi deasupra ei, dupa ce si-a dat blugi jos, incepand sa ii mangaie trupul cald si mladios, in timp ce isi freca pelvisul de al ei, aratand ca era destul de excitat. Cobori pentru a doua oara cu buzele pe corpul ei, dar de data aceasta nu se opri la sani, ci cobori mai jos, apucand cu dinti, chilotul, incepand sa traga de el, ca un catelus jucaus. Ii dadu jos si incepu sa depuna mici pupicuri, pana in interiorul coapselor, unde isi strecura limba in interiorul feminitati ei, facand-o pe Anna sa stranga cearceaful in pumni si sa geama de placere. Nu ii venea sa creada, cata placere simtea in acel moment, lucru ce se accentua, cand Zero lua intre buze, pentru scurt timp, clitoristul, ca sa ii dea drumul, repetand de cateva ori miscarea.
- Zero... ahhh..., gemu si se arcui si mai mult, cand se elibera, strangand cu putere cearceaful.
Vampirul gusta din lichidul vascos si albicios, produs de iubita lui. Isi dadu jos boxeri si scoase din pantaloni, un prezervativ, al carui ambalaj il rupse cu dinti. Il rula pe madular, apoi se intinse deasupra ei, proptindu-se in maini si depunand un sarut bland pe fruntea ei, acoperita de cateva suvite visini.
- Esti sigura? Nu vreau sa ma trezesc cu Alexei cum imi rupe capul, daca are puterea ta, o intreba din nou, iar fata ii zambi sigura pe sine si pasional.
- Nu il las pe el, sa iti faca rau, tigrul meu argintiu, ii raspunse, dandu-i un mic sarut pe buze, pentru asigurare.
Zero amplifica sarutul, protrivindu-se la intrare. O patrunse dur, iar Anna se arcui, dandu-si capul pe spate, scotand un tipat mut. Il simti cum o patrunse a doua oara dur, simtindu-l cum intra cu totul in ea. Vampirul ramase putin timp nemiscat, pentru a se obisnui cu el in corpul ei, iar pe copoapsa Annei isi facu aparitia, cateva firicele de sange, aratand ca fecioria i-a fost luata de el. Incepu sa faca miscari usoare de du-te-vino, iar putinele icnete de durere, se transformara incurand in gemete de placere. Peste trupurile lor se asternu o pelicula subtire de transpiratie, iar parul le era umed de la efort. Simti cum ii vine, tanarul o patrunse dur, eliberandu-se in "caciulita:. Se prijini in maini, lipindu-si fruntea de a ei, putin timp.
- Anna..., ii sopti numele, iar ochii ei de un albastru-violaceu, il priveau pe jumatate obositi, dar atenti, te iubesc, printesa mea, mai spuse si o saruta cu daruire totala pe buze.
- Si eu te iubesc, Zero, ii raspunse tot in soapta vampiroaica, facandu-se ghem in bratele sale puternice, dupa ce el isi lua o pereche de boxeri, ca sa nu se intample accidente. Si te voi iubi pentru totdeauna, mai adauga, muscandu-i jucaus degetul mare, inainte sa se intoarca cu fata la pieptul sau si sa adoarma.
Erau doar ei doi, acoperiti de un cearceaf si luna, singuri martori ai iubiri consumate in acea camera de hotel. [i]Adanc in noapte, in mare taina, se fac cele mai sfinte legaminte si iubiri...[/i]
[center] XV[/center]
Anna statea ghemuita intr-un fotoliu de langa geam, acoperita doar cu camasa alba a iubitului ei, in timp ce parul umed, se mula destul de pacatos de trupul mladios si tanar al ei. Isi privea cu dragoste iubitul, ce dormea pe spate, cu o mana pe piept, iar parul ravasit perna, se pierdea usor pe suprafata acesteia. Chicoti fantomatic si se ridica de pe fotoliu, ducandu-se la pat si ii dadu cateva suvite arginti de pe frunte, cu o miscare lina si atenta, ca sa nu il trezeasca. [i]Esti un inger[/i], isi sopti in minte, tresarind, cand tanarul deschise brusc ochii, apoi ii zambi dragastos si amuzant. Ridica o mana si ii lua printre degete, o suvita visinie, ducand-o la buzele lui si pupand-o delicat.
- Cum ai dormit, micuta mea printesa? O intreba, apucand-o de brate si tragand-o in pat, langa el, acoperind-o cu plapuma.
- Bine, ii raspunse, trecandu-si degetele prin parul sau, apoi ii dadu un mic pupic pe varful nasului. Zero, incepu sa vorbeasca, in timp ce se juca cu degetul pe tatuajul sau de la gat, pot sa stiu cum ai ajus acolo? Il intreba, chicotind usor, cand argintiul o gadila pe burta.
- Ichiju, mi-a dat o scrisoare, spunand ca e de la director, o lamuri, facandu-o pe Anna sa se bucure ca are sigiliu la mana, ca astfel era in stare sa ucida fara sa vrea.
Trase aer in pieptul voluptos, pentru a-si potoli nervi care ii facusera nenorocitul ala de vampir blond. Cand se va intoarce la Academie, se va ocupa personal de el. Incepu sa rada, cand simti buzele iubitului ei pe gatul, gadiland-o. Era in paradis.
Incerca sa nu se gandeasca cum arata acum, dupa ce isi pierduse virginitatea, dar nu se putea abtine sa se opreasca cam la fiecare oglinda, ce o gasea, pentru a se holba putin. [i]Nu m-am schimbat deloc[/i], isi spuse in gand, aranjandu-si mai bine helanca de un albastru-pal, ce se asorta cu repechea de jeansi albi si cizmele cu blana pe exterior si interior, negre. Isi aranja cele doua cozi, ce se odihneau pe sanii mari, de la mama-natura.
- Ichiju! Striga dupa blond, cand acesta trecu pe langa ea si ii dadu o berezea spre oglinda.
Acesta se intoarse spre ea, minunandu-se, dar uimindu-se ca tocmai Anna dintre toate vampiroaicele de la Academie il striga. Visinia alerga la el, luandu-l in brate si cand tanarul sa ii raspunda la gest, simti cum incepu sa il stranga din ce in ce mai tare, vrand sa ii rupa coastele pe interior. Cand o ruga sa ii dea drumul ca il zdrobeste, vampiroaica ii zambi feroce si il arunca peste balustrada balconului interior, facandu-l sa distruga un fotoliu in aterizare. Fata ii zambi sadic si sari de la balcon, aterizand cu gratia unei feline pe spatarul canapelei.
- Da-mi un singur motiv sa nu te ucid, nenorocitule! Marai nervoasa, jucandu-se cu prinzatoarea de la bratarea.
- Nu poti sa ma ucizi, sopti penicat blondul, privind-o cu ochii mariti de spaima si teama, fiindca se putea astepta la orice din partea ei.
- De ce? Il intreba, coborand de pe canapea si lua in mana un cutitas de scrisori, pregatindu-se sa ii ia gatul in caz de ceva.
- Din doua motive, se auzi vocea lui Kaname Kuran, atragand toate privirile asupra lui. Anna, nu poti sa il ucizi, ca nu iti dau eu voie, dar daca va luati la harta in afara scolii, poti sa faci ce vrei cu el, spuse presedintele Clasei de Noapte, iar fata zambi sadic si multumita de sine, privind cu severitate si nebunie la victima de la picioarele ei. Ichiju, din cate am aflat de la Kiryu, tu aproape i-ai ucis pe amandoi, trimitandu-l pe Zero acolo si Anna, total nepregatiti, intr-un cuibi de vampiri periculosi..., se intrerupse, fiindca usa de la intrare se deschise brusc.
Pe ea intra Kaien Cross urmat de Alexei si Gavril, al carui par negru-albastrui, ce ii atingea omoplati, taiat in scari si cu bretonul pe partea dreapta, atrase automat atentia vampiroaicelor asupra sa. Anna isi imbratisa fatele mai mare, apoi geamanul, iar colegi ei au putut vedea foarte bine asemanarea dintre cei doi gemeni-siamezi-pereche si intre ei si unul dintre fratii Valerios.
- Alexei si Gavril vor fi de acum inainte elevi in Academia Cross, anunda directorul, facand-o pe visinie sa se uite socata la cei doi.
Fratele ei geaman ii facu cu ochiul, apoi pleca cu Gavril sa isi aduca lucrurile, fiindca urmau sa fie colegi de camera. Anna urca in camera ei, luandu-si din fuga o geaca neagra, ce parea subtire, dar foarte calduroasa. Iesi pe balcon, tresarind cand vazu un trandafir rosu ca sangele asezat pe balustrada de la balcon, iar zapada de pe el sclipea, dandu-i un aspect ireal. Fata il lua cu maini tremurande si il mirosi, apoi vazu o scrisoare langa el. Zambi si rupse un capat al plicului, scotand de acolo o hartie, cu un scris caligrafic, incat parea...
- Antic, murmura, parcugand cu ochii scrisul acela ingrijit, apoi pupa delicat hartia.
Isi auzi numele strigat pe hol, ce o facu sa ascunda biletul in buzunarul gecii si sa intre in camera, plutind de fericire, mai ales ca intunericul se lasa...
[center]XVI[/center]
Anna incerca sa isi ascunda zambetul amuzat, incercarea de a fi alaturi de frati ei, cand au iesit din cladirea dormitoarelor, iar cei doi Valerious au facut pentru prima data cunostinta cu fanele vampirilor de la Academie. O auzi pe Rima cum ii sopti lui Yuukie, ca cei doi frati ai Annei au mai multa popularitate fata de Aido.
- Hei! V-am auzit, spuse blondul, iritat ca ii era furata popularitatea de sub nas, dar isi dadu rapid seama ca Alexei si Gavril, ar fi facut bucurosi schimb cu el.
- Tot timpul este asa? Intreba Gavril pe sora lui cea mica, dupa ce s-au indepartat cat de cat de fanele muritoare, facand-o pe vampiroaica sa chicoteasca enigmatic.
- Cate o data sunt mai rau, mai ales cand vine ziua de Sfantul Valentin, ii lamuri tanara, privindu-i fratele, care incerca sa isi faca ceva cu parul negru-albastru, al carui betron tot ii intra in ochi.
Se vedea ca era obisnuit cu frizuri cu tepi, incat arata ca si cand si-ar fi bagat degetele in priza, electrocutandu-si parul, dar acum il avea lasat natural, lung pana la umeri, putin mai lung pe ceafa. Ochii sai de un albastru-violaceu cercetau amanuntit imprejurimile pe unde tragea sora lui, fiind atent la fiecare conversatie pe care Anna o avea cu diferiti colegi de ai ei. Nu ii venea sa creada ca Zero a putut sa il ucida pe Kairu de unul singur, mai ales din cauza origini lui Kairu. [i]Oare Zero stia cine era Kairu cu adevarat sau l-a ucis, incercand sa isi salveze iubita, care imi este sora?[/i] Se intreba vampirul, trecand pe langa gardianul Academiei si il apuca usor de mana, tragandu-l dupa el, profitand ca a ramas usor in urma.
- La miezul nopti in biblioteca, vreau sa vorbesc ceva important cu tine, ii sopti brunetul, apoi proni dupa colegi sai, fiindca nu vroia sa intarzie la prima ora de scoala.
Intra in clasa si regreta imediat ca a acceptat propunerea tatalui sau, pentru a-l insoti pe Alexei si sa mearga la cursuri, daca stia ca acele cursuri erau o monotonie curata.
Zero incerca sa para cat mai calm posibil, chiar daca era iritat de prezenta celor doi frati ai iubitei lui, isi dadu seama ca nici Anna nu prea se bucura sa ii aibe prin preajma ei. Trase adanc aer in piept si ingheta in clipa, cand ceva ii se aseza pe umarul stang, facandu-l sa se intoarca repede, scotandu-si pistolul, atitandu-l spre asa-zisul atacator.
- Draci! Cu tine omul poate sa faca cu inima! Marai, cand il vazu pe Gavril in spatele sau, privindu-l calm si usor amuzat in acelasi timp.
- Ar fi trebuit sa ma auzi, fiindca usa de la biblioteca scartaie, incat si un muritor ar auzit-o, il tachina brunetul bland, lasandu-si capul pe o parte, iar ochii sai de culoarea petunilor, ii dadeau senzatia ca vede prin el. In mod normal as spune ca ai fi fost ocupat cu surioara mea, dat fiind ca ea e la ore, il informa pe un ton glumet, dar zambetul ii se sterse imediat de pe buze, cand vazu expresia serioasa a vampirului din fata lui.
Ofta si incepu sa ii povesteasca despre Kairu, cum a incercat sa o rapeasca pe Anna cand ea era bebelusi, aproape ranind-o mortal pe Aleera si Vladislaus, incat Bogdan si Noarh l-au capturat cu ajutorul varcolacilor. Zero mari ochii, nevenindu-i sa creada cat noroc avea, ca singura femela vampir din clanul Valerious l-a ales pe el ca si consort si nu cineva, care a fost vampir inca din nastere. Gavil observa schimbarea brusca de emoti de pe chipul argintiului, dandu-si seama ca a atins o coarda sensibila. [i]Cat de mult a evoluat relatia dintre cei doi?[/i] Se intreba brunetul si cand dadu sa deschida gura pentru a spune ceva, dar usa de la bibliotecas e deschise, iar in incapere isi facu aparitica Anna urmata de Alexei.
- Gavril, nu stiu de ce dracu ati venit aici sau va trimis mama cu tata, dar spune-i lu' idiotul de fratemiu sa nu ma mai urmareasca peste tot. Nu pot sa fac nimic de el, nu pot sa ma pis sau ma masturbez! Marai visinia, facandu-i pe cei trei baieti sa se inroseasca usor in obraji, simtindu-se stingheriti de cuvintele ei fara perdea.
Fata isi dadu ochii peste cap si il prinse pe Zero de mana, tragandu-l dupa ea spre iesire, scotand limba la cei doi frati ai ei, zambind multumita, cand geamanu ei a fost oprit de Gavril sa ii urmareasca. Argintiul o urma ascultator pe iubita lui pana pe hol, unde au incept sa alerge amandoi spre iesirea pe terasa scoli, pentru a se putea strecura amandoi in grajdiul cu cai, mai ales ca vampirul vroia sa o invete sa o stapaneasca pe Lilly.
- Ce a vrut fratele meu cel mare sau mijlociu? Il intreba visinia, iar parul de culoarea vinului flutura inapoia ei, ca o pelerina mistica, capatand o aura arzatoare a unui apus de soare in lumina palida si rece a lunii.
Iubitul ei ridica din umeri, fiind evaziv, iar vampiroaica numai insista. Cand vru sa isi ia elan pentru a sari peste balustrada, Zero o trase in bratele lui, lipindu-si buzele de ale ei, strecurandu-si limba in interiorul guri ei, facand-o pe tanara sa se ridice pe varfuri, lipindu-si plevisul de al lui, invitandu-l pentru m-ai mult. Vampirul o lipi si mai mult de trupul sau, raspunzandu-i astfel invitatiei aceleia intime, pentru a gusta din nou din dulceata trupului ei, asa cum a gustat in acea camera de hotel obscura, dar acum se pierdea pe fundalul amintirilor pasionale traite acolo.
- In loc sa ma accepti pe mine, tu te tarfalesti cu corcitura asta! Un glas rasptit rupse magia fragila pe care cei doi au avut-o.
[i]De ce el[/i], mormai Anna in gand, in timp ce ochii le erau atintite spre intrusul de pe terasa, ce era nervos, iar in ochii sai verzi se vedea nebunia. Nebunia pentru ea si persoana ei. [i]Noaptea asta nu se va sfarsi frumos...[/i]
[center]XVII[/center]
Anna il privea plictisita pe Ichijo, care strangea cu putere o katana, iar ochii sai verzi aruncau scantei de gelozie. Fata il vazu cu coada ochiului pe iubitul ei, cum scoase din sacou Bloody Rose, tragand piedica, atitindu-l cu varful in pamant, ca sa nu isi raneasca sufletul-pereche.
- Am fost un fraier, ca nu mi-am dat seama ca ai pe altcineva, dar vad ca Aido a avut dreptate! Tipa la ea, iar fata isi miji ochii, parand o adevarata felina gata de atac. Esti o curva fara perece, ce si-o trage cu toti! Striga blondul si se repezi sa o atace, miscandu-se destul de repede.
Inainte ca Zero sau Anna sa reactioneze, atacatorul pica la pamant, scapand katana din mana, care aluneca pana la picioarele fetei. Argintiul ramase uimit sa il vada pe Alexei in spatele vice-presedintelui Clasei de Noapte, avand o mana in fipta in ceafa lui, pentru a nu se putea misca de pe loc. Cand Ichijo incerca sa se miste, Alexei suiera, cascandu-si gura si aratandu-si colti puternici si letali de vampir, iar gardianul Academiei vazu pentru prima data pe cineva din familia Valerious, aratandu-si colti. Era o imagine cu totul opusa fata de care o stia de obicei la iubita lui sau la fratele ei, afisandu-si o expresie cuminte, ce nu ar fi in stare sa faca rau nici unei muste, dar acum trebuia sa isi schimbe rapid parerea. [i]Zero, cand suntem amenintati sau fortati de imprejurari, ne aratam adevaratul chip, care nu este unul tocmai placut vederi[/i], auzi in minte vocea suava a fetei de langa el, cand i-a raspuns la intrebarea, cum de nu isi arata furia de vampir cand e provocata. [i]Infatisarea inofensiva, sperioasa si plictisita, ascunde adevarata lor natura[/i], isi sopti argintiul in gand, pornind cu pasi apasati spre cei doi vampiri din fata lor.
- Alexei, sopti Zero, iar visiniul isi ciuli urechile la el, pentru a fi atent la orice ii spune acesta. Eu nu am vazut nimic suspect, ii dadu instructiunile, iar vampirul zambi sadic la prada lui.
Anna trecu pe langa fratele ei, facand o piruieta, cand blondul incerca sa o inhate pe glezna pentru a o opri, dar rapid mana i-a fost strivita de piciorul lui Alexei. Fata isi lua iubitul de brat, indreptandu-se amandoi spre scari, fiind foarte atenti ca sa nu ii suprinda cineva, fiindca au avut noroc cu Alexei care a fost la momentul potrivit, la timpul potrivit. [i]Sper sa nu fie dur[/i], isi sopti fata in gand, coborand scarile alaturi de iubitul ei, adancindu-se in noapte.
- Vino, ii spuse Zero vampiroaicei, intizand mana pentru a o ajuta sa se urce pe Lily, iapa naravasa care putea fi imblanzita doar de el. Nu o sa pici, ca am sa pic si eu cu tine, incerca sa o incurajeze, dar Anna privea cam sperioasa animalul.
Trase cu putere aer in piept si apuca mana argintiului, isi aseza un picior peste piciorul sau in scala si apoi se urca in spatele tanarului, incolacindu-si mainile in jurul trupului sau. Ii zambi vampirului, dar se abtinu sa isi deschida gura, cand calul porni in galop, simtind cum tot stomacul ii vine in gat, cerand sa fie dat afara. Isi dorea cu disperare sa se dea jos si sa mearga sau sa alerge pe langa el. Scoase o mica exlcamatie, cand iapa sari peste o buturuga. Inchise ochii si se ruga sa nu vomite pe iubitul ei, fiindca nu vroia sa il supere si mai tare de cat era. Rasufla usurata, cand simtit ca animalul incetinea, apoi se opri.
- Pamant, pamant, pamant, spuse Anna, sarind practic de pe spinarea ierbivorului si ateriza lin in genunchi, pupand teatral iarba. La intoarcere, eu voi veni pe langa cal, ii marturisi visinia, lasandu-si capul pe umarul iubitului ei si trase lacoma aer in piept.
- De ce? Tu in Romania nu ai calarit niciodata? O intreba argintiul, apucandu-i barbia si gustand usor din mireasma dulce a buzelor ei.
- Am calarit, dar nu cai, ii marturisi fata, intizandu-se ca o pisica peste picioarele lui si privindu-l in ochii de ametist pe care ii adora atat de mult.
Tanarul se incrunta vrand sa ii ceara explicati, dar ii veni imediat in minte imaginea acelor creaturi grotesti, care au tras sania unui cuplu in Sibiu. Auzi un chicotit fantomatic, ce il facu sa isi indrepte toata atentia spre tanara de pe picioarele sale, care semana asemenea unei printese razboinice, dar aceasta printesa era de neam nemuritor. [i]Atat de... ireala[/i], isi sopti junele in gand, trecandu-si aratatorul peste obrazul drept al vampiroaicei, minunandu-se de finetea si netezirea epidermei, aratand ca nu este defel batrana cum a vazut in fisa de inscriere, ani ei, dar in cei muritori. [i]Nici macar nu arata de zece mii de ani, abia daca ii dau saptispe ani[/i], isi sopti Zero in minte, intizandu-se langa Anna, tragand-o mai aproape de trupul sau. Ii prinse buzele in ale lui, incepand astfel un joc incintant si pasional, dar totodata plin de intelesuri si dorinte carnale. Vampiroaica se infiora de placere, cand ii simti degetele vampirului mangaindu-i coapsa, urcand tot mai sus, strecurandu-si degetele jucause si neastamparate sub fusta.
- Zero, ii sopti numele, cand ii simti degetul aratator, o mangaia pe interiorul coapsei. Nu este nici locul sau timpul pentru asa ceva, ii refuza politicos invitatia pentru mai mult, rugandu-se sa nu o forteze.
- Am fost prea dur cu tine ieri?O intreba panicat, fiindca isi dori ca pentru iubita lui, sa fie ceva de vis si nu ceva urat.
Cand auzi, Anna izbucni in ras si il saruta usor pe obraz, zambindu-i duios.
- Nu prostule, mi-a venit menstruatia inainte sa plec la ore si de aceea te-am rugat, ii explica, sarutandu-l apasat pe Zero pe buze, pentru ai sterge de pe chip stanjeneala si roseata.
Baiatul ii raspunse la sarut, afundandu-l inca, fiindca singura martora la iubirea lor era luna, care ii apara... mereu...
[center]XVIII[/center]
Zero privea plictisit la profesorul din fata lui, care vorbea de aceleasi formule la matematica, iar si iar. Isi intoarse capul spre fereastra, incepand sa isi lase imaginatia si gandurile sa ii zboare la iubita lui. Oare ce facea Anna acum? Era mai mult ca sigur ca dormea, in baldachinul ei, infofolita si poate Alexei langa ea, pentru a o pazi sau el a visat ceva urat. Zambi amuzant. [i]Lui Alexei nu ii frica de nimic, exceptand unele chesti[/i], isi spuse argintiul in gand, zambind ca pentru sine, dar acel zambet ii ingheta pe chip, cand o vazu pe Anna stand pe balconul de la clasa lui, imbracata cu o geaca de fas, neagra pe trup, alaturi de geamanul, Alexei. Putea sa jure, ca cei doi din spate puteau fi confundati foarte usor, dar din fata se vedea diferenta foarte mica dintre cei doi si asemanarile foarte mari. Tresari, cand cei doi gemeni sarira in gol, dar isi aminti ca sunt vampiri si pot supravietui de la sarituri atat de inalte. Isi auzi numele strigat si ii dadu profesorului raspunsul, inainte, ca acesta sa ii spuna intrebarea. Trase aer in piept, isi aseza capul pe banca, inchise ochii, adormind rapid, lasand undeva pe fundal vocea enervata a papagalului din fata clasei. [i]Somn, dulce somn[/i], isi sopti in gand, inainte sa plece pe taramul viselor...
Anna statea la masa de toaleta din camera ei, pilindu-si unghile, sub privirile fascinante a lui Alexei, care ii placea sa isi urmareasca sora sau mama cum se aranjau. Gavril vorbea la telefon cu tatal lor, notand ceva de zori pe un caiet.
- Dar cum ai rabdare sa le faci asa? Intreba Alexei pe sora lui, cand aceasta isi sterse unghile de praful de la pila, apoi lua o sticluta de oja, de un albastru-nocturn.
- Asa cum tu ai rabdare sa cracanezi fete, asa am eu rabdare sa imi fac unchile, ii impuse tanara orgoliu, deschizand sticluta, luand pensula cu acea culoare si incepu sa o aplice pe unghi.
- Anna, sti ceva ce eu nu stiu? O intreba Alexei, privind-o suspect, avand o spranceana ridicata. Sti ca mie imi poti spune orice, o inchioti, aproape facand-o sa greseasca aplicarea culori.
- Alexei inceteaza sau iti colorez tot parul in albastru-nocturn, incat o sa puti a petrol si acetona timp de o luna, il ameninta tanara, iar visiniu se bonsumfa rapid.
Se ridica in picioare si iesi din camera, mormaind ca se duce in camerea lui. Gavril termina de vorbit la mobil si pleca si el, lasandu-si sora singura, ce isi vedea mai departe de unghi. Anna incepu sa ingane o melodie in rusa, la care stia doar refrenul, restum mormaind, amintindu-si cum Noah canta melodia respectiva la pian, iar Mihail cu vocea si frati mai mici si mai mari dupa el, mormaind sau inganand la versuri, dar cantand tare la refren. Se opri din cantat, cand auzi strigate pe coridor, usa camerei ei se deschise brusc, Yuukie intra in camera, o tranti cu putere si se arunca pe patul ei, incepand sa planga. Visinia ridica o spranceana perfect pensata intrebatoare, apoi ridica din umeri, vazandu-si mai departe de manichiura.
- Anna, ce fel de prietena imi esti? Nici nu iti pasa ca plang! Sunt mai importante niste nenorocite de unghi, decat prietena ta?! Tipa la ea, Yuuki, facand-o pe aceasta sa isi atinteasca niste ochi de gheata asupra ei, aratand ca nu ii plac fumurile pe care le face tot timpul.
- Yuuki, ma crezi cat m-am saturat sa imi povesteti de fiecare cearta banala pe care o ai cu, Kuran, incat numai reactionez defel cand vi sa borai pe aici, fiindca peste nici cinci minute te vad, se opri putin din vopsitul unghilor, isi drese vocea, Kaname-sempai, Kaname-sempai, Kaname-sempai, repeta de cateva ori numele pe un ton subtire si ironic. Esti dependenta de el cum sunt drogati de droguri, deci mai lasa-ma in pace cu buna prietena, fiindca tu esti in stare sa vorbesti numai de persoana ta, iar altul sa fie nevoit sa te asculte, iar cum incearca acea persoana sa schimbe subiectul sau sa vorbeasca si el despre problemele lui, brusc iti amintesti ceva de facut si pleci, Anna se ridica in picioare, scuturandu-si unghile vopsite, ca lacul sa se usuce. Sincer, nu stiu cum te mai suporta lumea, ca pe langa esti proasta tamaie la matematica, incat Hanabusa, Zero, eu si alti ti-au aratat exact unde gresesti, tot acele greseli faci, aratand ca atentia ta este egala cu un zero bagat in patru, cea ce inseamna multima vida, mai spuse fata si iesi din camera, inchizand usa frumos.
Se indrepta spre capatul scarilor, departe de urletele de copil mic a lui Yuukie, care deja au cam atras spectatori pe la usile dormitoarelor. Anna isi dadu ochii peste cap, oprindu-se in dreptul scarilor cand se auzi strigata, iar la ea veni Aido cu Shiki si Rima.
- Ce se intampla? De ce tipa in halul ala? O intreba Hanabusa, privind-o pe tanara cu ochi intrebatori si cercetatori.
- Iara s-a certat cu fratesu, a venit sa mi se miorlaie si fiindca nu prea am batat-o in seama si i-am spus unele lucruri, acum miorlaie si mai tare, pentru a fi in centru atentiei, le marturisi Anna, verificandu-si unghile, sa nu isi intins lacul si peste piele.
- Rasfatata si mofturoasa, spuse Rima, plecand de langa visinie, cu Shiki pe urmele ei, urmati la scurt timp de Hanabusa, ce ii intreba cu ce sa se imbrace la balul de Craciun.
[i]Balul[/i], isi lovi Anna fruntea si cobori rapind scarile, iesind in funga din camin, indreptandu-se spre scoala. Vroia sa intrebe o anumita persoana, daca o insoteste la bal si spera din tot sufletul sa si accepte...
[center] XIX[/center]
- Arati destul de prezentabil pentru soramea, spuse Alexei, uitandu-se la Zero, care se straduia sa nu omoare pe Gavril, ce ii aranja un costum imprumutat de la ei.
- Vezi ca acum arati atat de bine, incat si Bogdan ar sari pe tine, se auzi un glas suav venit de dupa usa, iar pe ea isi facu aparitia Anna, intr-o rochie visinie, fara bretele.
Argintiul isi privi iubita, cu gura usor intredeschisa, cercetandu-i rochia ce era fara bretele, avand corsetul in forma de inima si sub sanii mari, moi si naturali se aflau pietre pretioase si de la acel mica cingatoare, porneau voaluri din matase visinie si portocaliu-aprins, ascunsa de matasea visinie. Vampiroaica zambi, dandu-si parul buclat peste umeri, dezvaluind setul din aur cu rubine, ce il purta tanara.
- Surioara, arati ca o zeita greaca, murmura fratele ei geaman, ducandu-se la ea, luand-o in brate, invartind-o prin aer, inainte de a lasa-o jos si Anna se clatina putin pe sandalele auri, cu toc-cui. Hopa, ce clatina Olimpul, continua tanarul pe un ton glumet, iar fata se imbufna, punandu-si mainile in san, pornind spre iubitul ei.
- Arati minunat, ii sopti Zero, lipindu-si pentru cateva secunde buzele de ale ei, fiind recunoscator ca vampiroaica avea pe ele fard de pleoape roz si nu strugurel sau ruj.
- Si tu esti frumos, il complementa Anna, luand trandafirul albastru cu tente de violet la lumina de la costumul iubitului ei si il puse dupa ureche, parand o fetita inocenta, mai ales ca acel trandafir era un boboc superb.
Zero chicoti usor, o saruta protector si tandru pe frunte, apoi isi oferi bratul pentru a-l insoti la bal. Vampiroaica chicoti usor, asezandu-si galant mana pe a lui, pornind spre iesirea din camera, lasandu-l pe Alexei sa se prosteasca cu Gavril in urma lor. Fata isi privi iubitul printre genele date discret cu rimel, analizandu-i gratia de felina salbatica, ce putea fi imblanzita doar de ea. [i]El e doar al meu...[/i]
Anna incerca din rasputeri sa nu se arate deranjata, de privirile invidioase aruncate de Ruka si Yuuki sau de ochii iscoditor ai muritorilor, ce si-ar fi dorit-o pe ea partenera de bal. Putea sa simta privirea lui Ichijo, plina de venin, cum ii gaurea spatele, dar alese sa ignore sentimentul, afundandu-se intr-o discutie cam neinteresanta despre modeling.
- Dansezi? O intreba deodata Zero, cand incepu o melodie de vals lenta si de vis.
Fata ii zambi si accepta bucuroasa, punandu-si elegant o mana in a lui si pasi cu gratia unei feline pe ringul de dans, asezandu-si mana stanga pe umarul sau drept si mana ei dreapta in mana lui stanga, in timp ce Zero isi odihnea mana dreapta pe talia ei. Incepura sa se miste in fata si in spate, apoi in cercuri mici pe loc, incepand ca acel cerc sa se faca din ce in ce mai mare. [i]Parca ar pluti[/i], isi sopti vampirul in gand, uitandu-se la partenera lui, ce zambea si il privea cu ochii pe jumatate acoperiti. Nici macar nu ii simtea greutatea sau daca l-ar fi calcat pe picioare. Rasul ei cristalin era singura muzica, pe care o dedectau urechile lui. Se opri din dans, privind-o adanc in ochi, minunandu-se cum albastru acela nocturn trecea treptat la violet, dandu-i un aer mistic. Se apleca usor spre ea, pentru a-i vedea mai bine irisi, dar... Un ropot de aplauze se abatura asupra lor ca o furtuna, facand-o pe Anna sa isi duca, galant, mana la gura, pentru a-si ascunde zambetul malitios de pe chip.
- Hai sa mergem undeva mai retras, ii sopti Zero, iar tanara aproba din cap, luand din mers de pe tava un pahar de sange sintetic, dandu-i partenerului si isi mai lua unul pentru ea.
Iesira din sala de bal, plimbandu-se prin gradina curatata pe aleii, uitandu-se in jur, la natura acoperita de zapada. Argintiul isi dadu jos jacheta de la costum, punand-o pe umeri partenerii lui, facand-o pe aceasta sa zambeasca pasional, dandu-i un mic sarut pe buze.
- Balul acesta a fost mai frumos, decat cel de anu' trecut, spuse visinia, asezandu-se pe picioarele iubitului ei, cand acesta se aseza intr-un balansoar.
- Ca anul acesta Ichijo nu s-a mai tinut dupa tine, ca anul trecut, ii dadu acesta replica, apucandu-i barbia si buzele sale le gustara scurt pe ale ei.
- Sau poate am avut un partener minunat anul acesta, ii inchise fata gura si isi freca putin nasul de al lui, exact cum fac eschimosi.
Zero rase usor, fiind amuzat de replica ei, apoi ii dadu un mic sarut pe gat, dorind mai mult, dar nu ii permitea momentan fizonomia fetei, in acel moment. Incepea sa ureasca perioada delicata a lunii, incat nu putea sa faca absolut nimic cu Anna. Adolescenta cand se apleca pentru a-l saruta din nou pe iubitul ei, cand auzi niste glasuri cunoscute, urmate de chicoteli. Cei doi s-au ridicat in picioare si s-au ascuns dupa un copac, uitandu-se cu ochii mairi, vazandu-l pe Kaname cum se aseza pe balansoarul ocupat de ei, acum doua minute si se desfacu la slit. Anna ii puse dosul palmei peste buzele iubitului ei, cand acesta deschise gura pentru a vorbi. In urmatoarea clipa, Yuukie se urca in bratele fratelui ei, incalecandu-l, ascuzand madularul sub flandurile rochiei ei vaporoase. Anna cu Zero au putut ghici din start, ce a facut satena, cand isi baga mana pentru cateva clipe in flandurile rochiei, apoi incepu sa se leagane in poala lui Kuran.
- Sa plecam de aici, sopti Anna, pornind dupa Zero spre dormitoare, fiind amandoi scarbiti de acea scena carnala.
[i]Mai rau ca animalele[/i], isi sopti tanara in gand, privind luna acoperita de nori grosi si grei. [i]Va fi frutuna de zapada in noaptea asta...[/i]
[url=http://www.canweddingdresses.net/images/uploads/Evening-Dresses/Evening-Dresses-BW10602.jpg]Rochia de bal al Annei[/url]
[center]XX[/center]
Zero isi deschise ochii de ametis, clipind putin nauc, lucru ce se datora treziri de dimineata, incerca sa se ridice, dar ceva il tinea jos. Privi intr-o parte si zambi amuzant, vazand chipul senin al iubitei lui, care dormea linistita cu capul pe pieptul sau, dezgolit, dupa o noapte nebuna si pasionala de dragoste de au trait-o. De vreo doua luni, se bucurau in secret de partide pasionale si dulci de amor, prin diferite locuri ferite.
- 'Neata ingeras, sopti argintiul, sarutandu-si iubita pe frunte si dandu-i parul la o parte, cum ai dormit? O intreba, cand aceasta se intinse langa el, ca o felina sub-soare.
- Mult mai bine, decat ieri-noapte, ii raspunse Anna, sarutandu-l tandru pe buze, apoi se ridica in fund si cortina visinie, ii aluneca pe spate, ascuzandu-l de privirile pasionale ale iubitului ei.
- Ce vrei sa spui? O intreba Zero impanciendat, punandu-si un brat in jurul taliei ei, cand tanara isi lua de pe jos sutienul.
- Nu stiu? Il intreba, aducandu-si tot parul intr-o parte, pentru ca iubitului ei, sa ii fie mai usor sa ii incheie sutienul. Iti mai aduci aminte cum ea si Kaname au facut-o ca disperati pe acel balansoar? Il intreba, cand vampirul dadu la prima intrebare din cap, apoi zambi, cand acesta incuviinta, semn ca isi amintise de acea scena. Se pare ca Yuukie a uitat sa isi ia anticonceptionalele si a ramas insarcinata. Acum are doua luni si vomita zi si noapte, incat imi intoarce mie stomacul pe dos si ma duc la Alexei in camera sa dorm..., numai continua, ca incepu sa tuseasca destul de urat pentru cateva secunde, apoi isi sterse buzele, ascuzandu-si repede palma de Zero. Sunt bine, mi-a intrat scuipat pe traheea de aer, il minti tanara, continand sa se imbrace, rugandu-se sa numai vina o alta tusa violenta.
Se ridica in picioare, impunandu-si sa stea verticala si sa nu vomite tot sucul gastric din stomac. Dupa ce fusese sigura ca poate sa stea dreapta, se intoarse spre argintiu, il saruta usor pe buze, apoi iesi din camera lui, furisandu-se la o umbra la alta, fiindca nu vroia sa fie prinsa in dormitoarele baietilor la ora sase si ceva dimineata. Se opri gafaind langa un copac, razamandu-se de el, isi vomita tot acidul gastric din stomac, ramand in gura cu gustul amar si insuportabil de la fiere. Incepu sa tuseasca cu putere, apoi scuipa pe iarba inghetata si acoperita cu un strat fin de bruma, flegma sangerie, ce o facu sa isi mareasca ochii de uimire. [i]Se pare ca ma apropii tot mai mult de sfarsit[/i], isi sopti tanara in gand, stergand cu piciorul, acea flegma, apoi porni spre dormitoarele Lunii. Trebuia sa se grabeasca si sa ii explice fratelui ei geaman-siamez, despre ce este vorba si ce se petrecea cu ea, in ultimile doua luni.
- Faptul ca tusesti, tu il parasesti pe Zero si familia noastra, ducandu-te la bunica, fiindca, te citez: E mult mai bine pentru toti, daca nu o sa ma vedeti in stadiul final si nu vreau sa il fac pe Zero sa sufere si mai mult, decat a suferit, cand i-am dat vestea ca ne despartim, o imita Alexei, uitandu-se cum sora lui isi impacheta hainele si tusea din cand in cand, cu o batista alba la buze. Anna, ce se intampla cu tine! Striga exasperat, apucand-o de incheietura maini drepte, indepartand-o de la buze.
Casca ochii de uimire, cand ii vazu buzele rosiatice, iar batista aproape plina de scuipat cu sange. Deschise gura de cateva ori, aratand ca un peste pe uscat, in cautare de apa. Nu ii venea sa creada ca jumatate din el, carne din carnea lui, sange din sangele sau, incurand nu va mai fi si nu va mai putea sa ii vada zambetul dulce, rasetul cristalin, dar mai inainte de toate, nu isi mai putea vedea sora cum se inroseste, cand el cu frati ei mai mari, insuiesc ceva. Fara macar sa isi poata controla impulsurile, isi imbratisa sora, iar lacrimi amare si dureroase, ii curgeau pe chip in tacere.
- Vin cu tine, spuse visiniul, indepartandu-si jumatatea la o lungime de un brat si stergandu-i buzele rosi de la tusa.
- Nu, nu vreau sa ti se faca mila de mine, sopti Anna pe un ton ragusit, privindu-si fratele cu ochi rugatori si plini de suferinta.
- Surioara, tu niciodata nu vei avea mila familiei, ci respectul, ii raspunse pe acelasi ton, fratele ei, pupandu-si fruntea usor acoperita de o pelicula de transpiratie rece. Vin cu tine la bunica in Dubai si nu te voi parasi pana cand nu voi mai putea atinge, ii mai sopti, lasandu-si lacrimile sa curga in voie pe obraji.
- Multumesc Alexei, il imbratisa, bucurandu-se de caldura trupului fratelui ei, care mereu o aparase si fusese alaturi de ea, multumesc pentru tot. Ma lasi cateva minute singura? Il ruga, iar tanarul aproba din cap, pupandu-si sora pe obraz si iesi din camera mea.
Anna trase aer in piept, tusi de cateva ochi, apoi se aseza la birou, luand dintr-un sertar o coala ministeriala si un plic. Cu o mana tremuranda incepu sa scrie cuvinte asternute poate la intamplare pe hartie, oprindu-se din cand in cand, pentru a tusi in batista sau sa isi sufle nasul sau sa isi stearga lacrimile din coltul ochilor, pentru a-si limpezi vederea. Dupa vreo cateva minute de scris, se semna, impaturi cu degete tremurande si reci, hartia si o baga intr-un plic. Se ridica in picioare, lua un rucsac in spate, valiza intr-o mana, apoi ii imana scrisoarea lui Alexei, apoi iesi pe coridor urmata de fratele ei, inchizand usa fostului ei dormitor... [i]pentru totdeauna...[/i]
[center] XXI[/center]
[i]De ce?[/i] Aceasta era intrebarea, pe care el si-o punea de mai bine de doua sute de ani, de cand ea a plecat pur si simplu, fara sa ii explice de ce, doar ca stia ea de ce. Ochii sai de ametis priveau pe geam, unde Yue se juca cu niste copii in zapada. Isi sterse ochi de lacrimi, mai privi o data biroul din camera lui si iesi din aceasta, mai ales ca auzit un zgomot pe scari.
- Draci, Alexei, omul face cu inima cu tine prin preajma, mormai argintiul, cand visiniul isi facu aparitia pe scarile ce duceau la etaj.
- Imi pare rau, am uitat inca nu te-ai obisnuit cu mine prin jurul tau si a lui Yue, spuse acesta, privindu-si vechi amic, cu ochii izbitori de amenatori cu ai ei.
Zero se multumi doar sa ridice din umeri, apoi cobori in coridorul de la intrare si deschizand usa, chemandu-l pe prichindel inauntru. Pentru o clipa ochii li se intalnira, iar argintiul fusese sigur ca o vede pe ea prin ochii micutului. Isi scutura din cap, apoi ii zambi micutului, ciufulindu-i parul visiniu, drept, ce era plin de zapada.
- Uite cine a venit la noi, spuse acesta, iar micutul mari ochii, apoi ciui de bucurie, alergand la Alexei in brate, urcandu-se ca o maemuta intr-un copac, lipindu-si obrajorul rosu si rece de obrazul adultului.
- Ce mi-ai adus unchiule? Il intreba acesta, privindu-si unchiul preferat, fiind curios, mai ales ca azi era Craciunul si ziua lui de nastere.
- Am cumparat multe, mai ales ca vin de la strabunica din Dubai, dar nu acum le desfacem, dupa ce mergem sa papam tort, asta daca tati ne da voie, ii raspunse vampirul, frecandu-si usor nasul de al micutului, asa cum faceau eschimosi.
- Da, tati ne dai voie? Intreba micutul, intorcandu-se pe jumatate spre argintiu, care se pregatea deja pentru a iesi afara.
- Fac cinste, spuse, zambind bucuros pentru aniversarea de cinci ani ai fiului sau, deschizand usa si inchizand-o in urma lor.
Linistea se asternu peste locuinta mobilata cu gust, fiind intrerupta din cand in cand, de cate un tic sau tac al ceasornicului mare din sufragerie. In acea liniste senina si angelica, se auzea chiar si scrijelitul de pix pe coala de hartie...
[center][i]Draga Zero...
Imi pare nespus de rau pentru ca trebuie sa imi iau in acest mod si nu am putut sa iti explic, dar nu vroiam sa ma vezi in acea stare deplorabila. Azi, cand ne-am trezit de dimineata, ti-am ascuns faptul ca sunt blonava. Adevarul este, Zero sunt pe moarte si nimeni nu stie din familia mea, nici macar Alexei. Boala ma mistuie putin cate putin si ma chinuie de mai bine de doua mii de ani, incat am vrut sa renunt la viata, pana cand te-am intalnit pe tine. Tu mi-ai mai lungit putin viata si mi-ai redat speranta, dar... Timpul trece si nu ma iarta, imi scurteaza viata nemuritoare, care de fapt este muritoare, e mai longitiva ca la muritori, dar totusi ne stingem si noi...
Zero, dragul meu Zero, inima plange in mine ca trebuie sa imi iau adio in acest mod, dar e cel mai bine, ca tu sa nu ma vezi in starea jalnica in care am ajuns. Imi doresc sa iti amintesti de mine, fata aceea zambitoare si mereu care e dispusa sa te ajute... Imi pare rau si iarta-ma pentru scrisul asta chinuit si plin de tremure, dar cu fiecare tusa e mult mai rau si nu stiu daca mai apuc sa imi strang in brate, fie si pentru cateva minute, viata ce creste de la un minut la altul in mine, in trupul meu... in pantecul meu. Stiu, e socant sa afli ca prin aceasta scrisoare, ca o sa fi tata. Am ramas printr-un accident, dar sunt sigura, ca vei fi un tata minunat, asta daca o sa accepti copilul nostru.
Te implor, chiar si in genunchi, nu ma judeca pentru decizile mele luate atat de repede, cand vei primi aceasta scrisoare de la Alexei, impreuna cu copilul nostru. Zero... corpul imi cedeaza de la o ora la alta, de la o zi la alta, cu fiecare minut ma simt din ce in ce mai neputincioasa. Am fost o proasta cand mi-am imaginat ca leacurile bunici mele din Dubai, ma va ajuta intr-un fel, oprind evolutia bolii, dar... Cand m-am luptat cu Kairu, am simtit cum corpul imi cedeaza si boala e mult mai avansata decat am crezut. Oh, scumpul meu inger, nu te teme, nu voi fi singura. Alexei nu va lasa nici un minut singura si nici cand o sa-mi dau ultima suflare, el va fi langa mine.
Sper ca Dumnezeu sau Buddha, sa nu ma cheme la el, inainte sa dau viata micutei fiinte din interiorul meu, fiindca nu mi-as iertat-o niciodata.
Zero, ingerasul meu, eu mereu te voi veghea din cer si mereu voi fi langa tine, te voi iubi mereu, asa cum ai facut tu cu mine... Timpul meu se apropie, trebuie sa plec inainte sa ma apuce vreun acces de tusa in Academie si sa imi vina rau, incat toti sa afle despre boala mea, dar inainte de asta vreau sa mai spun ceva.
Nu regret si nu voi regreta vreodata, ca tu ai fost primul, tu mi-ai luat puritatea si mi-ai facut sa ma simt dorita si iubita, in alt mod, decat dragostea familiara. Mereu imi voi aminti acolo unde am sa ma duc, de tine, de zambetul tau, de sarutarile tale si mai ales de barbatul pe care il iubesc si pentru care as fi in stare sa imi sacrific si viata pentru tine.
Inainte sa inchei aceasta scrisoare, cand Alexei va veni la tine, sa sti ca atunci, eu am murit cu zambetul pe buze si cu gandul la tine, dragostea mea. Fratele meu geaman-siamez, va fi mereu langa tine si te va ajuta cu tot ce ii va sta in putinta sa nu iti lipseasca nimic si de aceea el iti va spune mai multe despre vampiri, ce au fost o data oameni... Zero, in legatura cu familia mea, ei nu te vor considera vinovat pentru moartea mea, fiindca acum doua mii de ani nici nu erai nascult... Mda, gluma proasta in stilul meu, dar sa sti ca familia mea deja te vedeau ginere si faceai parte din familie si vei face, chiar si dupa plecarea mea de pe Pamant.
Te iubesc din suflet si mereu voi fi langa tine,
A ta, Anna...[/i]
[i][b][size=16]The End[/i][/b][/size][/center]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu