Rebirthing

Capitolul 1

Stateam tolanit pe spate, pe canapeaua extensibila din micutul apartament pe care il aveam in Japonia si priveam cerul senin prin geamul deschis. In aer simteam mirosul ciresilor infloriti, ducandu-ma cu gandul la Lightning, sora mea geamana. Aproape in fiecare seara imi treceam degetele prin parul roz ca florile de cires si moale ca matasea, iar parfumul pielii ei, care era de cirese, ma facea sa o doresc din ce in ce mai mult...

[i][b]Flash back[/i][/b]
[center][i][b]Buzele mele gustau din prospetimea gatului ei fin si dulce, in timp ce Light avea capul pe spate si gemea usor, adusa pe culmile placerii din cauza penetrari mele. Degetele ei se plimbau pe spatele meu, iar unghile scurte si date cu lac incolor, se bagara in muschi incordati de pe omoplati, cand am marit viteza. Imi ridic capul si o sarut apasat pe buze, apoi o patrund dur, eliberandu-ma in prezervativ, scapand un geamat adanc de placere. Ma asez langa trupul ei, iar rozalia isi puse capul pe umarul meu, incepand sa ma mangaie pe piept cu degetul aratator de la mana ei.
- Thunder, daca ne-ar vedea mama, ar face cu inima, ii aud glasul minunat si dulce.
- Bine spus, daca ne-ar vedea, dar nu ne vede, ii raspund usor ironic, facand-o sa isi ridice capul de pe umarul meu, privindu-ma cu ochii aceea albastri, atat de minunati.
Chicoti usor, apoi isi trecu degetele prin parul meu roz cu sufite negre, tot ciufulit si asudat de la partida de sex nebuna ce am avut-o cu surioara mea geamana. Imi dadu un sarut pe buze, apoi se ridica din pat si pleca...[/center]
Endback[/i][/b]

Deschid ochii de un violet adanc, asemenea ametisului, privind tavanul, in timp ce simteam blugii negri cam incomozi. Draci, ar trebui sa numai ma gandesc intr-una la Lightning, fiindca nu imi facea bine defel. [i]Ea te-a tradat in cel mai urat hal posibil, fugind cu acel idiot de Noctis Lucis Caelum, iar pe tine te-a aruncat in lumea asta de tot rahatul, fara sa se uite macar la barbatul care a dezvirginat-o[/i], imi spun in gand in timp ce ma ridicam de pe canapea. Ma duc la baie si ma dezbrac de haine si fac un dus rece, pentru a-mi potoli hormonii. Nu era bine pentru un infirmier ca mine sa se duca la munca cu instrumentul sculat. Dupa ce ies de la dus, trag pe mine o pereche de blugi albastri cu fundul la genunchi, o bluza-tricou neagra cu mainici rosi-sangerii. Imi pun un prosop pe umeri si iau un spay de vopsea ce se ducea la prima spalare, de culoare saten-inchis. Pentru japonezi era destul de ciudat sa ai parul natural roz. Mi-am pus o pereche de ochelari de vederi, cu lentile de stilca, ce imi facea ochii verzi. Ma uit in oglinda si mormai niste injuraturi, fiindca irisi vor deveni pentru doua-trei zile un albastru-demonic. Asta e. Imi iau rucacul in spate si ies, incuind usa, apoi pornesc spre spitalul din centru unde lucram.

- Kaito inceteaza! Exclama una dintre colegele mele, pe numele meu fals, cand i-am povstit o chestie amuzanta.
Chicotesc usor, gandindu-ma ca au trecut patru ani, de cand sunt in acest oras imputit si cand am ajuns aici, aveam saptispe ani atunci. [i]Oare ce mai face Lightning acum? Are grija de Serah sau a lasat-o in grija lui Snow?[/i] Ma intreb in gand, apoi oftez, fiindca numai trebuia sa ma gandesc la sora mea si sa ma concentrez pe munca mea.
- Akihito! Striga doctorul si eu i-am facut Sayei cu mana si am iesit din vestiar, pornind spre sala de operatie.
Imi cam urasc sujba...

                                                                                                       Capitolul 2

Vantul vuia amenintator, acompaniat de picaturile marunte. Norii se luptau invrajbiti formand un cataclism ascuns sub un val intunecat, fulegere zgariau bolta insotite de tunete ce iti patrundeau  in sirea spinarii. Ploaia se intetea neincetat, udandu-ma si inghetandu-mi sangele in vene. Epiderma fragila expusa la sagetile reci apoase tremura imperceptibil. Ridicand pleoapele am fost intampinat de un peisaj mohorat...cladiri cubice ca niste cutii de chibrituri se inaltau ca niste monstrii pe cerul sabatic. Lipsite de arhitectura baroca si victoriana combinata cu cea futuristica in care erau proiectate cladirile orasului meu. Unde eram?
Voci intercalate, tonuri repezite si pasi grabiti imi atrasera atentia. Am incercat sa ma ridic dar muschii imobili nu imi dadeau ascutare. Pulsul pneumogastric mi se accelera, in timp ce incercam sa imi activez puterile. O durere usturatoare ma strafulgera in momentu in care mi-am miscat bratul. O tatietura adanca, sangeranda si inflamata se profile pe pieptul meu, de la cavicula undiundu-se pana la biceps.
Gasca de barbati imbracati isi intoarsera capetele spre mine, ridicand automat armele. Subit, un brat de fier se inclesta in jurul gatului meu, sufocandu-ma nemilos. Click-ul provocat de pregatirea glontului ce urma sa imi zboare creierii mi-a patrunns in timpane. Mintea imi era in ceata, nu puteam gandi. Inconstient, din ceva ce survenea din interiorul meu mi-am desfasurat puterea, simtind fiorii de caldura circuand in trup. Tipii ce ma tineau captiv s-au evaporat instantaneu, convertindu-se intr-o stare primordiala de materie. Ceiilalti zece au inceput sa tipe si sa racneasca intr-o limba bizara, necunoscuta.
- Nu ma atingeti, nenorocitilor, am urlat, dar tampitii nu dadeau semne ca m-ar fi inteles
Pamantul incepu sa se cutremure, iar in spatele meu corzi albastre sidefii se impletira formand pentagrama din care m-am extras o katana cu care le-am retezat beregata, in timp ce gloantele nu se intalneau cu mine datorita scutuui onvizibil proiectat in jurul meu. Ultimul barbat ramas in viata ingenunche in fata mea, cu mainile impreunate, rostind cuvinte ciudate pe un ton rugator. Am scanat privirea aceea disperata, ingrozita apoi l-am apucat de par, decapitandu-l. Cadavrul se zvarcoli putin apoi se parabusi inert. Stergandu-mi cu dosul pamlmei sangele ce tasnise din gatul lesului si ma stropise .  Caxoanele masinilor penetrau l inistea grea ce s-a asternut pe fundatura asta imbibata de sange.
Un junghi in stomac  ma dobora. Am cazut pe o parte, inclestandu-mi capul cu mainile. Ma ardea…un supliciu individual ce parea sa dureze la nesfarsit….
- Aaaaahhhh! Am tipat, strangand din dinti. Nu mai puteam. MA durea prea tare...
Flashback
Irisi albastri oceanici, presarati cu amraciune se holbau ingroziti la mine.  Lacrimi siroiau pe obraji de clestar, scanteind in lumina florescenta. Parul ii adia in briza usoara a vantului, conferind fragilitate expresiei resemnate. Degetele ei s-au desprins de ale mele in timp ce aunecam in acea substanta vascoasa. Taietura superficiaa de pe obrazul ei primita in timp ce se luptase cu mine, sangera profund, picaturile de sange spargandu-se de pardoseaa crapata.
- Noctis….de ce? Ma intreba pe un glas pierit. De ce…..
End flashback
Durerea se diminua treptat. Ma taram in patru labe, rezemandu-ma sfrijit de containere de gunoi si ziduri pictate cu grafitti. Unde naiba ma aflam? Ce era locul asta scarbos, innapoiat si plin de mizerie? Cine erau maimutoii aia in negru? Oasele imi trosneau si muschii palpitau pa fiecare miscare. Imi curgea sange din nas, facandu-ma sa gafai si sa tusesc spasmodic.
- Li….light….Floarea mea….de cires….Light! am zbierat din toti ranunchii. Oamenii se halbau la mine ca la un nebun. Probabil ca aratam ca un descreierat, bustu dezgolit, pantaonii sfasiati, murdar cu noroi si sange, tremurand.
- Light! Am urlat disperat si m-am parabusit fara vlaga. Am gresit de atatea ori….am facut rau….ea….singurul lucru bun….sensul ….ce s-a intamplat cu tine?  Scrasnetul rotilor pe sosea…franare brusca….faruri stralucitoare si bezna totala.

Fascicole orbitoare.  M-am sculat zvarcolindu-ma si o puzderie de maini ma tintuiau jos.
- Lasati-ma! Dati-mi drumul
Maimutoi imbracati in alb turuiau in limba aia ciudata uitandu-se neputinciosi unii la altii. Am incercat sa imi activez puterile din nou, fara succes.  L-am apucat pe unul de gat, strangulandu-l  si urland la el. Era o femeie ce ma privea inspaimantata.
Atunci o pereche de maini cu degete de pianist s-au asezat peste ale mele.
- Linisteste-te, altfel o sa te bage la balamuc, a soptit o voce masculina pe  limba mea. Am intors capul, infruntand ochi de smarald privindu-ma fascinati din spatele ochelarilor. Paru saten era ud, stropi de apa curgandu0i pe maxiarul puternic si gat.
- Ci..cine esti? Am balbait stupefiat.
- Te-as putea intreba acelasi lucru, mi-a zis el dupa ce i-a calmat pe ceilalti babuini care au plecat si ne-au lasat singuri.
Mana mea tasni si se stranse in jurul grumazului sau amenintator. Simultan mana sa executa aceasi lucru, uimindu-ma. Se uita cam la mine, analizandu-ma.
- Stiu de unde esti si ce esti pentru ca si eu sunt la fel ca tine. Un exilat din orasul Crystal.
- Cum ai ajus aici?
- Din cauza unor prostioare. Kaito, a rostit afisand un zambet arogant ce i-a pus in evidenta dantura sclipitoare. Si tu cine esti Speedy Gonzales?
- Cosmarul tau, i-am retezat-o. Tanarul clipi socat apoi zambi din nou strengareste si se rezema de cadrul usii, asteptand.
Trebuia sa scap de aici dar nu aveam cum. Ce se va intampla cu mine?

                                                                                                             Capitolul 3

- Asculta aici Kai sau cum dracu te cheama cum ajung acasa? Ma intreba furios, iar geamurile vibrau usor din cauza puterilor sale.
- Nu poti si daca nu te calmezi, ajungi la nebuni si este mai rau, spun pe un ton calm si amuzat, iar brunetul trase adanc, aer in piept.
Dupa ce s-a calmant cat de cat, eu i-am lasat niste haine pe pat si m-am dus sa ii fac fisa de externare, spunand ca il iau la mine. Colega mea ma facu curajos ca il iau pe nebunul ala la mine acasa. Curajos? Neee. Idiot, nebun, tampit? Da cu o mie de "a", dupa litera "d". M-am schimbat in hainele de civil si am mers sa il pescuiesc pe Noctis, care mormaia enervat, ca acele haine sunt demodate si chesti din astea. Doamne da-mi rabdarea si sa nu il pulverizez pe loc. Iesim din spital si ne indreptam spre apartamentul meu, in timp ce brunetul imi punea diferite intrebari idioate, iar eu ii cam raspundeam in doi peri.

Deschid usa apartamentul meu, poftindu-l inauntru, iar tanarul stramba din nas imediat cum intra, facandu-ma sa scrasnesc din dinti nervos. Inteleg ca nu era luxul care il dorea printul Noctis Lucis Caelum, dar ar trebui sa taca si sa inghita in sec.
- Apartamentul acesta pare...
- Asculta aici Noctis. De vreme ca nu ne putem sa ne intoarcem acasa, de ce nu taci dracului din gura? Daca nu iti convine, te rog sa dormi in beci cu sobolani, spun ironic, iar baiatul inghiti in sec si tacu din moara aia stricata. Bun, in primul rand te afli intr-o lume paralela si orasul se numeste Tokyo. Pentru ei, noi suntem personaje din jocurile video ce poarta numele de Final Fantasy, iar puterile noastre difera mult de ale personajelor din joc, ii explic rabdator, aranjandu-i patul de o persoana.
Il aud cum ma intreba daca am puteri si am dat negativ din cap, spunandu-i cea mai mare minciuna posibila si existenta de pe fata pamantului sau poate si din cosmos. Tanarul se aseza pe pat, dupa ce i-am facut semn si se intinse, intrebandu-ma ce am fost in lumea lui. Privesc o data pe fereastra, apoi ii spun ca sunt cineva care nu este indiact sa fie enervat pana la limita de calmare. Cand auzi, casca ochii aceia albastri, apoi pufni usor, intorcandu-se cu spatele spre mine. Cate fite de vedeta are in cap. Ma duc in bucatarie si incep sa gatesc in timp ce am dat drumul la radio ascultand stirile lor. Chit ca nu ma interesau de fel, era bine sa fi pus la curent cu ele, ca pot benificia de pe urma lor. Aud niste pasi si ma intorc spre usa rapid, fluturand un cutit mare de taiat pestele. Cand il vazu, Noctis ingheta, fiindca varful sau se afla la cativa centimetri de nasul sau de printisor.
- Scuze, dar sunt inca obisnuit sa locuiesc singur, ma scuz cu jumatate de gura, calcandu-mi grav pe mandrie si ma reapuc sa cioparcesc somonul cumparat proaspat de la piata.
- Nu-i nimic, spuse asezandu-se la masa si ma privea atent. Unde ai invatat sa gatesti? Ai familie in cealalta lume? E greu sa inveti prostia asta de limba? Ma intreba dintr-o suflare, facandu-ma sa zambesc amuzat.
Intr-un fel semana cu mine cand eram mic si mama ma lua pe mine si pe Lightning pentru a ne invata sa gatim. Atatea intrebari puteam sa ii pun femeii, incat ea nu stia la care sa raspunda prima. Probabil mama mai traia daca nu se nastea Serah si eu numai eram in acest rahat de univers paralel. Trag aer in piept si incep sa toc pestele, privind atent cutitul sa nu imi tai degetele.
- Mama mea m-a invatat sa gatesc. Am doua surori in cealalta lume si una dintre ele cred ca este logotita cu un idiot - aici ma refeream la Snow si Serah, ca aia doi numai puteau de dorul unul altuia - si limba asta aduce foarte putin cu limba noastra, dar este foarte grea de invatat, ca ei pun mai mult accent pe pronuntare, pe cand noi punem accentul pe vocale sau consoane, ii explic calm, punand peste la fript, iar legumele la fiert.
Ma asez pe scaun si imi scot ochelarii stergandu-i de tricou, avand grija sa nu mi se vada ochii, ca astfel m-ar fi recunoscut. Dupa ce mancarea a fost gata, am servit-o si ne-am apucat sa mancam, lihniti dupa o zi obositoare.

- Kaito, aud glasul brunetului prin intuneric, in timp ce stateam cu fata la spatarul canapelei si scrasneam din dinti. Alta perna n-ai? Aceasta are cocoloase prin ea si nu pot sa dorm, spuse, facandu-ma sa ii arat semnul pacii. Kaito patura asta ma inteapa, nu poti sa mi-o dai pe a ta? Asta a fost dupa nici cinci minute, facandu-ma sa lovesc cu pumnul in canapea.
- Inceteaza sau te trimit sa dormi in beci cu sobolani mari cat un caine! Marai nervos si in clipa urmatoare se vazu un fluger, urmat de un tunet atat de puternic, incat geamul vibra si alarmele de la masini pornira imediat.
Ma ridic dintre paturi, iau un somnifer si ma culc la loc, adormind instant...

                                                                                                            Capitolul 4

Intunericul lipicios imi sugea seva din corp. Mormant…o liniste de mormant….doar pulsul ciuva bum bum bum, incet si ritmat. Negru….ma prindea si se strecura in mine, ma sfasia. Paseam silentios pe disimea, leganand sticla in mana stanga. Luciri colturoase se nasteau din impreunarea razei de luna cu lichidul chihlimbariu. Am dat pe gat solutia arzatoare ce imi incingea gatlejul si imi transforma creierul intr-o nebuloasa de gaze. Habar n-am ce era dar ma desprindea cu totul de realitatea scarboasa in care ma aflam, o lume de maimutoi futalai care cotcodacesc o limba tampit de ciudata si....si ce era?
Fara sa imi dau seama, m-am impleticit si m-am prabusit in noroi. Ploaia torentiala ma scalda si ma ingheta. Eram afara si habar nu aveam cum ajunsesem acolo. Pierdut de tot…imposibil de pierdut…
Flashback:
- Intotdeauna cauta sa faci imposibilul posibil, mi-a soptit Light cu vocea ei suava prinzandu-ma lobul urechii frematandu-l intre buzele carnoase. Asa e cel mai bine dragostea mea…
- Te iubesc stii asta, nu? Am intrebat-o luandu-i chipul in palme, patrunzand irisii albastrii cu tente argintii. Parul trandafiriu ii flutura in adierea calda a dupamiezii. Ea zambi doar, acel zambet misterios ce ii transforma fata intr-un mesaj incifrat. Niciodata nu mi-a raspuns….
- E timpul sa mergem surioara, am auzit o voce poruncitoare adresandu-se iubitei mele, ceea ce ma enerva la culme.
- Du-te in pizda matii, Thunder, m-am rastit, strangand-o pe Light si giugiulindu-ma cu ea putin.
- E moarta, mi-a arincat idiotul.
- Gata voi doi. Trebe sa plec sa o iau pe Sarah. Ne vedem maine Noct, mi-a spus Light a mea, incheindu-se la hanoracul cu care s-a acoperit cand a venit fratele ei ca sa nu o vada la bustul gol.
- Te iubesc. Si tu tampitule….
- Taci dracului mucos rasfatat. Du-te si futete cu tronul tau de diamante! M-a amenintat Thunder. M-am repezit la el strangandu-l de gat, privind in ochii aceia violeti cu reflexii lila ce se intunecara plini de ura si....gelozie? Parul de aceeasi cuoare ca si a surorii sale parea portocaliu in asfintitul soarelui. Firele bretonului ii erau rasfirate de vantul ce se intetise, iar buzele sale…atat de familiare putin mai subtiri decat ale ei…
End Flashback
Chipul tanarului era atat de familiar…o asociere rapida…nu nu se putea. Mi-am iesit complet din minti. Imposibilul…posibil. Nimic nu avea nici un rost. Sangele imi curgea monoton in vene, dispersandu-se pe asfaltul dur ca laptele varsat. Imi curgea din antebrat…ma lovisem cand cazusem. Vreau sa imi trag pielea sa vad ce e in mine, sa imi vad inima neagra ca taciunele. Epiderma lucea ca marmura in atingerea argintie a astrului palid. Light o compara cu o piele a noptii. Asa ma ainta ea. Regele noptii. Imi zicea ca eu m-am nascut in noapte, iar ea in zi. O impletire desavarsita. Ceva primordial si natural...asa era iubirea noastra. Dar ma iubise oare cu adevarat? Da…in pofida faptului ca nu imi spusese niciodata. Light a mea. Trebuia sa ajung la ea, trebuia.
Lacrimi amare imi inundara ochii, in timp ce amintirile imi asaltau creierul imbibat in acea substanta ciudata. Inconstienr zgariam pamantul cu unghiile, dandu-mi cu capu de el.
Deodata am simtit o inclestare insuportabila asupra gatului si am fost trantit de un zid, holbandu-ma neputincios in ochii verzi a lui Kaito. Irisii de smarald erau impregnati cu confuzie si furie.
- Ce mama dracului faci? Te imbeti ca un porc si pleci pe furis alandala intr-o lume in care nu intelegi nici macar ce se vorbeste! Nu mai esti in Crystal! Intelegi idiotul naibii? Striga el izbindu-ma cu capul de zid.
Degeaba incercam sa imi activez puterile. Corpul istovit nu imi dadea ascultare. M-am vazut tarat cu o mana strangandu-ma de ceafa pana intr-un pat unde am fost culcat cu forta sub greutatea satenului. Kaito se afla peste mine, cu degetele incestate pe gatul meu.
- Daca te mai prind ca te mai furisezi te rad. Sa dea dracu sa nu se mai repete asta.
- Semeni atat....
- Ti-am zis sa taci. Acum ma urasti dar nu vezi dincoo de nasul tau de printisor pufos ca tot ce fac este spre binele tau. Chiar daca nu meriti....
- Dar...
- Nici un dar. Ar fi trebuit sa scap de tine...
I-am anlizat trasaturile faciale ca in transa. Buzele acelea….nasul….forma ochior….totul era atat de asemanator. I-am atins buzele intredeschise cu varful de getului trasandu-I conturul…ca o reminiscenta. La inceput ochii tanarului se marira de uimire dar se ingustara si imi dadu o palma usturatoare. Obrazul ardea in locul in care ma lovise, iar lacrimile imi cursera din nou.
- Sa nu mai faci asta niciodata! Marai el amenintator pe un ton ce iti dadea fiori, apoi pleca lasandu-ma prada intunericului.
Am plans silentios, amagindu-ma cu amintiri si vise desarte, adormind spre dimineata. Dimineata m-am trezit incet, si m-am indreptat ametit spre baie. Deschizand usa am descoperit peste o camera aburinda si…Kaito! Sedea gol pe capacul toaletei, cu fata in maini. Stropii cadeau din parul ud si se prelingeau pe corpul lui. Atat de vulnerabil si de…senzual. Am ramas impietrit, admirand acel trup sculptat parca de cel mai iscusit sculptor. Prins in transa am executat un pas spre el cand i-am depsitat ochii inlacrimati privind spre mine confuz. Plansese...

                                                                                                        Capitolul 5

- Ce vrei? Il intreg pe un ton violent, stergandu-mi ochii cu furie, apoi punand pe ei, ochelarii, ca sa nu se prinda cine sunt.
- De ce plangi? Ma intreba, asezandu-se in fata mea si cand vru sa ma atinga pe umar, m-am ridicat repede in picioare si mi-am pus un prosop in jurul taliei sa nu fiu atat de despuiat in fata lui.
- Conteaza? Mi-e dor de familia mea si vreau inapoi! Marai nervos, ducandu-ma la chiuveta si incep sa ma spal pe dinti.
Trebuia sa merg la serviciu si nu puteam sa il las pe idiotul asta singur in apartament ca poate mi-l arunca in aer, asa am hotarat sa il iau cu mine. Poate asa mai invata si el putin limba asta ciudata si ca numai are nici o putere asupra oamenilor ca in orasul Crystal. Ma imbrac cu o pereche de blugi negri, largi si cu o multime de lanturi si un hanorac albastru-inchis.
- Vi azi cu mine la serviciu, ii spun lui Noctis, iar acesta aproba din cap, imbracandu-se cu o pereche de blugi albastri si o camasa alba, pe trupul sau plini de muschi.
Se vedea dupa mutra lui, ca nu suporta imbracamintea care o avea pe trup, dar macar tacea si inghitea, dandu-si seama ca eu nu imi pierd timpul cu glume de prost-gust cu el. Iesim din apartament si dupa ce il incui cu cheia, coboram in strada, pornind pe jos pana la spital, iar eu ii explicam despte lumea in care eram prizonieri amandoi. Ii puneam cateva intrebari despre ce i-am explicat eu, ca sa fiu sigur daca a inteles sau nu si spre suprinderea mea, a fost atent la tot ce i-am spus, facandu-ma sa aprob multumit. Deodata langa noi opri o dubita si eu am marit ochii de uimire, recunoscand una dintre dubitele Yakuzei, ce ma facu sa il apuc pe brunet de mana si sa ma dau usor in spate.
- Cine sunt astia? Ma intreba barbatul, in timp ce dadeam in spate.
- Mafia, dorbitocule si in momente cu mafia, am un singur cuvant, mormai usor panicat, fiindca nu vroiam sa imi folosesc puterile in vazul lumii.
- Care este acela? Intreba brunetul, iar in glas se simtea descurajarea, cand vazu niste barbati solizi coborand cu sabii de samurai, pregatiti sa ucida.
- Fugi! Strig si pornim amandoi la fuga, printre oamenii metropolei, ce isi vedeau de viata.
Norocul meu, ca mai alergam din cand in cand pentru a ma intretine, fiindca cu mafia prin zona, nu sti cand esti din nou aruncat in valtoarea orasului Midgar, fugind cat te tineau picioarele de Shinra. Alergam ca doi bermeti printre oamenii lipsiti de griji, ferindu-ne capetele, cand eu auzeam zgomotul unui glont destinat spre capul meu, creeand un scut de sunet, deviand glondul spre inaltul cerului, pentru a nu rani sau ucide oameni nevinovati. Aud claxonul unui camion si il apuc pe Noctis de mijloc, tragandu-l din strada si obligandu-l sa alergam spre gura de metrou, urcandu-ne rapid in el, ducandu-ne spre ultimul vagon, in caz ca vom fi nevoiti sa sarim, vom sari. Ne asezam pe un scaun, tragandu-ne sufletul, in timp ce in parul nostru stralucea transpiratia si a mea, cam spala foarte vag, vopseaua din cap. Ii privirea intrebatoare cu privire la culoarea mea naturala a parului.
- Din cauza adrenalinei si a staminei, mi se schimba culoarea. Mostenire de la mama, ce a fost experiment in Shinra, il mint frumos, apoi incep sa privesc pe geam, gandindu-ma la o posibilitate de scapare din aceasta situatie, deloc roza pentru noi.

Tresar cand aud in compartimentul alaturat impuscaturi, ce ma facu sa ma ridic de pe scaun, sa imi scot ochelarii de pe ochii, bagandu-i in buzunarul de la spate. Ma apropii de usa si vad cum unul dintre oamenii Yakuzei incerca sa o deschida, asa ca m-am indreptat spre usa de iesire a metroului. Ii spun lui Noctis ca a sosit timpul sa plecam de aici si ating usa, ce exploda cu o mufnitura surda, distrugand niste stalpi de curent electric.
- Sarim! Strig la brunet, apucandu-l de mana si sarim in gol, aterizand in lacul urias din parcul central al Tokyo-ului.
Eu am sarit cap, dar apa rece ma lovi ca un zid de gheata, ce imi ingheta pe loc corpul. Doar cu o minune, am reusit sa imi repun in functiune muschii, dand drumul la curentul neuronilor prin tot corpul, incalzindu-l pentru a nu ingheta. Ies la suprafata, tragand lacom in piept, aerul din jurul meu. Ma uit in jurul meu dupa Noctis, dar ii aud glasul cum ma striga de pe margine. Nenorocitul s-a teleportat acolo si nu a stiut sa ma ia si pe mine. Imi dau ochii peste cap si incep sa inot spre mal, cat de repede am putut, fiindca oamenii Yakuzei, va veni in zona sa ne caute. Ajung la mal si ma trantesc pe iarba, gafaind obosit si inchizand ochii violeti, nepasandu-mi daca mi-am compromis deghizarea, fiindca doar unul pe celalalt ne mai aveam.
- Thunder?! Ii aud glasul barbatului, facandu-ma sa imi deschid ochii obositi si sa incuviintez din cap. Ce cauti aici? Ma intreba apasat, iar aerul din jurul sau, framanta a energie negativa.
- Mai usor Rambo, fiindca suntem in aceasi oala acum. Lightning ne-a tradat pe amandoi, ii spun adevarul, apoi imi dau ochii peste cap, cazand intr-un somn adang si mult dorit.

                                                                                                                       Capitolul 6


Venise un serafim decazut si aruncase Iadu asupra mea. Socul sugea fiecare sclipire de viata din mine si ma impietrea, nu mai eram capabil sa simt nimic decat ura. O ura papabila care ardea in venele mele pentru persoana din fata mea. Nu ma mai puteam controla, incat puterea mea curgea libera prin mine, pregatita sa se dezlantuiasca Tartarul pe pamant, dar in schimb m-am repezit la gatul lui Thunder, stragandu-l cu toata puterea mea. Dintr-o data acesta dechise ochii si ma privi feroce. Nu stiam de ce, dar nu imi puteam activa puterile sa-l nimicesc, asa ca barbatului i-a fost usor sa imi smuceasca mana si sa ma tranteasca pe pamant, suind-se pe mine, iar eu am putut sa simt valurile de energie pura ce venea ca niste torente de munte peste persoana mea. Niciodata nu mi-am dat seama de puterea lui si nici sorasa nu i-o stia, incat am presupus, ca el nu a fost niciodata afectat de modificarile A.D.N. facute de Shinra. Ma apuca de grumaz, atat de tare incat am icnit de durere, uimindu-ma de puterea sa fizica. Nu am crezut niciodata ca are o forta fizica atat de mare.
- Niciodata sa nu mai faci asta! Marai uitandu-se la mine salbatic, facandu-ma sa imi inghete sangele in vene.
- Mincinosul dracului! Cum ai putut? Cum ai putut! Tip nervos, fiindu-mi ciuda ca nu imi pot folosi puterile, ca sa il pulverizez. Cum ai...
-Simplu, imi scuipa in fata, intrerupandu-ma si isi intari stransoarea.
I-am prins incheierura incercand cu disperare sa ii alung degetele reci. Isi apropie fata de a mea si imi sopti cu rautate:
- Vrei adevarul? Sora mea e o curva. In timp ce era cu tine se futea si pe mine in acelasi timp, iar cuvintele sale veninoase decat oricare otrava existenta, isi croiau drum spre inima si mintea mea, pe cand respiratia sa aspra si rece, ca vantul lui Valhala, ma faceau sa ma gandesc la sfarsitul apropiat si iminent.
- Taci, am gafait tragandu-i un pumn in fata.
 Acesta riposta si imi izbi capul de pamant, intr-o miscare fulgeratoare si puternica. O durere fulgeratoare ma strafulgerat, dar mi-am pastrat luciditatea, vrand sa ii arat, ca eu eram mult mai rezistent decat el.
- M-a tradat si m-a alungat pentru ca nu eram de acord sa o impart cu tine. Eram prea indragostit. Eram orb asa cum esti tu acum! A tipat si mi-a tras un pumn.
Sangele cald s-a prelins din nas si mi-a invadat gura. Am inceput sa tusesc inecandu-ma cu lichidul rosu. Se pare ca Snow nu a glumit, cand a spus ca baiatul e ca un sibertooth de munte. Frumos, cu aspect inofensiv, eventual mai fragil, aproape lipsit de puter, dar cand este amenintat, devine cel mai feroce si letal animal.
- Ea ma iubea...am harait, nescapandu-l nici o clipa din ochi, fiindca ar fi ultimul lcuru care l-as face.
Si-a apropiat fata si mai aproape de mine si abia atunci am putut sa disting sinceritatea in violetul impregnat de furie pura. Atunci intreaga lume mi se narui precum un castel de nisip in bataia vantului. Fiecare granua a iluziei de fericire in care vietuisem pana atunci, ateriza in inima mea disecand pana lasa o gaura neagra. Ceva fierbinte si umed se amesteca cu sangele, iar ochii mei ma usturau. Furia din ochii lui Thunder se domoli treptat si evolua spre mila. Ma elibera din stransoare si se dadu jos de pe mine asezandu-se in stil indian privindu-ma precaut, pregatit pentru orice amenintare, cat de mica, venind din partea mea. M-am intors pe cu spatele el si am inceput sa plang incetisor, ingropandu-mi fata in noroi. Rozaliu nu executa nici o miscare, dar stiam ca ma urmareste. Nu imi pasa ca ma aratam atat de lipsit de mandrie si demnitate fata de el. Nu ma mai interesa nimic. O iubisem atat de mut si ea imi luase iubirea, se jucase cu ea, torturandu-ma. Focul iubirii mele care imi redase viata, ma nimicea, ma mistuia cu flacarile incandescente. Nu stiu cat timp trecuse de cand plangeam. Minutele se dilatasera spre infinit, o infinitate neagra putreda, iar eu ma zbateam in ea ca un canar in colivie. Bocetele mele se domolira intr-un final in suspine. Abia atunci am simtit o mana plasata pe umaru meu. Incercandu-ma sa imi revin, m-am ridicat cu greu si m-am pus langa baiat, strangandu-mi genunchii la piept.
- Noctis...,rosti tanarul, aplicand presiune pe umarul meu.
Mi-am indreptat ochii spre e numai ca sa descopar ceva ce nu imi imaginasem ca o sa vad la Thunder - compasiune. Acest sentiment pentru el era total necunoscut de fata cu alti, in afara de sora lui geamana. Mereu l-am crezut un robot: fara sentimente, dar nu era asa. Realizarea ma izbi din plin. Daca nu ar fi fost omul acesta eu m-as fi pierdut in lumea asta ciudata si as fi innebunit de tot. As fi trait o iluzie pentru totdeauna.
- O crezusem..., am spus ferindu-mi privirea de a sa.
- Si eu am trecut prin infernul asta numai ca am crezut-o, mi-a replicat sincer.
- Nu mi-a mai ramas nimic, am afirmat cu amaraciune si am dat sa ma ridic, dar mana lui Thunder ma opri.
Din senin mi-a luat fata in mainie sale si imi strapunse ochii cu o privire intensa. Violetul ametitor ma fascina. Era atat de pur si intens, incat ma hipnotiza pe loc. Acum inteleg si eu, de ce Vanillia si Stella erau topite dupa el, incat ma cam faceau gelos. Ochii sai mistici, strani si tot in acelasi timp, fantastici, hipnotizau fetele pe loc.
- Eu sunt ce care ti-a mai ramas Noctis, iar tu esti singurul care mi-a ramas mie. Am ramas doar noi...., se intrerupse, cand un foc de arma trecu milimetric intre noi.
Inainte sa apuc sa clipesc, Thunder se afla in picioare, cu mana in gatul unui barbat cam grasun, ce avea arma in mana. Cand s-a miscat asa de repede? Doar teleportat, te poti misca asa si eu sunt singurul care aceasta putere. [i]Poate are o putere asemanatoare cu a mea[/i], imi spun in gand, dar un oftat adanc, imi atrase atentia si tanarul, il arunca pe barbat la picioarele mele. Ii iau pulsul si...
- E mort. E deajuns sa iti explodeze toti nervi de pe coloana vertebrala ca sa mori, spuse calm si senin, facandu-ma sa constientizez cand de aproape de moarte am fost.
Cineva ca el, care poate ucide prin nervi, doar atigandu-ne, esti practic invincibil. [i]Lightning, tarfa proasta ce esti. Nu ai stiut sa iti ti fratele pe langa tine, ca acum conduceai lumea, cu el, ca mana ta dreapta[/i]...

                                                               Capitolul 7

 - Cred ca ar trebui sa plecam de aici. Sa ne intoarcem la apartamentul meu, sa imi iau unele lucruri si sa fugim din Japonia, spun calm, apucandu-l pe tanar de cot si am inceput sa il trag dupa mine prin parc.
Alergam destul de usor cu hainele ude pe noi si stropi de haine, picurand pe pavaj, spargandu-se in mii de cristale incolore. Ochii mei alergau intr-o parte si alta, incercand sa cerceteze in fuga figurile oamenilor pe langa care treceam. In jurul nostru aerul vibra, ca o coarda de vioara intinsa la maxim, creeand o patura si un scut pentru eventualele gloante, menite sa ne ia capul din departare. Cand am ajuns in apartamentul meu, mi-am indesat tot ce mi-a trebuit in doua rucsace - arucand unul dintre ele in bratele brunetului -, apoi am pornit gazul. Coboram din bloc si atunci apartamentul meu sari in aer, datorita puterilor mele, ce am facut sa apara de nicaieri un scurcicuit.
- Si acum? Ma intreba Noctis, in timp ce eu am cumparat doua bilete de autobuz pentru insula Okanawa, ce avea sa ne duca pe sub apa.
- Si acum mergem in Okanawa la un prieten de al meu si stam acolo putin, pana fac rost de niste bilete e avion, sa mergem in America, spun calm, urmandu-ne in autobuz si asezandu-ne in spate.
Aproba din cap, apoi si-l razama de umarul meu, oftand zgomotos, aratand ca nu s-a obisnuit cu ideea, ca Lightning l-a tradat in asemenea hal. Imi pun mana pe genunchiul sa drept si il strang prieteneste si consolator, dandu-i de inteles, ca eu voi fi acum langa el. Imi scot mobilul din blugi si il injur, fiindca era mort de tot. Trebuia sa il arunc in statia, in care oprea autobuzul, daca oprea in vreo statie. Imi razam capul de cel al brunetului, inchizand ochii, obosit dupa o zi intreaga de peripeti si nebunie totala.

Il trageam pe tanar dupa mine, pe strazile aglomerate prin Okanawa, cautand din priviri numele strazi [i]Samurai-ul ratacit[/i], fiindca pe acea strada avea bar, un amic de al meu, care l-am ajutat cu niste chesti. Noctis casca ochii in jurul sau, apoi imi soptea ca fetele se uita dupa el. Am chicotit nervos, fiindca fetele se uitau dupa noi, fiindca eu il tineam de mana, sa nu il pierd pe aici. M-am simtit usurat, cand am ajuns la un bar cam jerpelit si vai de capul sau, dar in interiorul barului ce intamplau diverse chesti destul de necurate, pentru oameni. Deschid usa care cam scartaia, atragand atentia tuturor din bar: vreo zece barbati, doua curve, barmanul si o chelnerita, ce ducea pe o tava niste halbe de bere la betivi. Ma indrept spre barman si ii dau o bagnota de o suta de yeni, apoi ii soptesc numele patronului barului, iar barbatul imi facu semn spre usa din stanga sa.
- Sa mergem, spun, apucandu-l pe brunet de brat, tragandu-l de langa cele doua prostituate, ce au inceput sa strige dupa noi. Nu te mai uita la ele, fiindca aceste curve sunt ca lipitorile: se prind de tine si te storc de bani, apoi te lasa pe unul cu scula si portofel mai mare, ii explic pe scurt, gandirea zdrentelor din lumea aceasta ciudata.
Tanarul scoase un aha intelegator, dar se vedea dupa fata lui, ca tot nu a inteles. Intram intr-o camera intunescoasa si plina cu fum de tigare, incat il puteam sa il fac caus in maini.
- Thunder, ce supriza placuta, il aud pe Haku, cum spuse in graiul meu si a lui Noctis, iar eu am putut sa simt uimirea barbatului de langa mine. Cu ce te pot ajuta? Ma intreba, intorcandu-se spre mine, iar ochii sai caprui-ciocolatii, ma priveau curiosi.
- Un loc unde sa dormim si sa stam ascunsi, timp de o saptamana, spun calm si barbatul de patruzeci de ani imi arunca niste chei.
Le prind si ies pe usa alaturi de tanar, urmand sa stam in vechea mea camera, fiindca acest bar, avea trei etaje de camere, unde barbati plateau si daca vroiau, aveau si curve pentru o noapte. Deschidem camera cu pat dublu, iar eu ma trantesc in pat, adormind instantaneu.

Miros de mancare proaspata imi invada sinusurile, incand m-am trezit cu pofta mare de mancare. Il vad pe Noctis cum se uita curios la sushi, ramen, salata de mare, dango si orez fiert cu bugatele de carne de peste si ou fript.
- Mersi mult, ii multumesc, cand imi intinse niste boluri cu bunatati. Japonezi mananca foarte mult carne de peste si putina carne de pui sau porc, il lamuresc, in timp ce turnam niste ceai de cires in cani si am gustat putin, bucurandu-ma ca era indulcit cat trebuia.
Am chitotit usor, cand l-am vazut chinuindu-se sa manance cu betigasele de plastic, injurandu-le de mama focului. Ii arat cum sa le tina, apoi incep sa savurez calm mancarea minunata si atat de ispitoare, incat m-ar durea in ragaitul ce o sa il am dupa ce voi bea sake, daca sefi Yakuza saliveaza pe la geamul camerei acum.